29,704 matches
-
găsească un nou adăpost politic. Unii au făcut-o numai și numai să nu-și piardă funcțiile. Au sperat că vor fi primiți cu brațele deschise în cele două partide ale Alianței. Și, cel puțin pe față, au găsit ușile închise. Cînd a venit Convenția la putere, era coadă la înscrieri în PN}CD. După revenirea PSD la Palatul Victoria, o mare parte dintre cei care au fost membri ai PNȚCD-ului s-au repliat în rîndurile noului partid de guvernămînt
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
în care Convenția a fost la putere, înscrierile în partidele care guvernau România au avut loc de bună voie, nu cu, vorba dlui Iliescu, sula în coaste. Dacă Alianța D.A. vrea să dea un semnal complet, în afară de cel al ușilor închise, atunci cred că ar trebui să nu cadă în ispita PSD-ului, de-a înlocui pe criterii politice pe cei care au încercat să-și păstreze funcțiile cedînd șantajului politic. Altfel, această a doua mare schimbare, care ar putea fi
Cum devenim ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12098_a_13423]
-
cap aventurile sfidător erotice cu neliniștile inconștientului, haosul faunei umane care se rotește în jurul unui centru de fascinație jubilatoare. Decorul, o elipsă, ca o punte înălțată peste mai multe trepte. În mijlocul ei o colivie; înăuntrul ei o măsuță. Este universul închis unde revin mereu, acasă, Don Giovanni și Leporello, valetul lui. Alte trepte urcă spre înaltul scenei și se pierd în întunericul care rămâne ambianța dominantă a spectacolului. Mici luminițe, dispuse în structuri geometrice, sclipesc enigmatic. Nu m-au intereseat explicații
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
toată lumea, "o dăm pe concert". Fiecare cântă o scurtă carte de vizită, mici "piese" din piesă. în fine, vine și sextetul cu cor, excelent cântat. Efectul este ca un foc de artificii care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral scena cimitirului (unde se aude vocea Comandorului acolo îngropat) și - pe cale de consecință - tragedia finală: vizita Oaspetelui de piatră. Sunt pilonii de rezistență ai libretului lui Lorenzo da Ponte.
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
face semn să tac, că se aude ce vorbesc, amici doctori sau profesori din provincie și din București îmi spun că habar n-am ce înseamnă persecuția politică directă, condiționările de tot felul, umilințele, lecțiile primite de la niște neicanimeni, cabinete închise, nepromovări pentru că nu aderă. Asist neputincioasă la spectacolul grandios al oportunismului și al oportuniștilor, al mediocrității absolute, al ticăloșiei. Imaginația mi-a fost îngenuncheată. Ca și tranziția, la noi totul este original. O aroganță sufocantă, insuportabilă, manifestată tot mai acut
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns și ceva bănuți. Ne-am urat "Sărbători fericite", ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit. A doua zi am plecat într-o vizită la Ploiești. Îmi făcusem un costum nou, verde închis - mie nu-mi place verdele! - cu fustă lungă, strîmtă, cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am inaugurat atunci. La prînz am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și să venim urgent
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
cît de murdar, gol, leneș, neinstruit, plicticos este Taganrogul. Nu găsești o firmă fără greșeli de ortografie. Străzile sînt pustii... Trîndăvie generalizată, lumea se mulțumește cu cîteva copeici și un viitor nesigur... Cu totul odioase mi se par obloanele veșnic închise." Într-o altă scrisoare, purtînd aceeași dată, dar scrisă publicistului Leikin, Cehov își va preciza impresiile: "Influența Asiei se simte peste tot atît de mult, încît nici nu-mi vine să-mi cred ochilor. Șaizeci de mii de locuitori nu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
încep la 21.30 și se termină mult după miezul nopții. Sala nu a fost plină. Aflu că e greu să faci publicitate. Teatro Rivoli funcționează part-time, se închiriază sala, iar celălalt teatru al Municipalității a fost pur și simplu închis; primarul Rui Río, spre deosebire de Traian Băsescu, nu încurajează deloc lumea teatrală. Deci nu o sală plină, ci una cu oameni care iubesc teatrul. Nimeni nu a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul în mână, cu ochii închiși, a sfârșit brusc, s-a așezat, a luat furculița și cuțitul, a continuat să mănânce: cântecul nu existase niciodată. Casa Micaelei Ghițescu, bântuită de amintiri, mobile, tablouri, fantome, fratele ei, părinții ei, o fotografie, de acum treizeci de ani, a
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de contact albastru deschis ale Ioanei (Pârvulescu), are picătura de maliție, umorul irezistibil și mustața lui Dimi, are tristețea delicat-tăioasă și florile din balcon ale Constanței
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
un aparat ca să se aprindă becul electric de deasupra lui Moise. Fără taxa aceasta, El zace în umbră. Marmura singură se zbate cu semiobscuritatea, aruncând reflexele ei. Artificiul, taxa pe lumină, dă Patriarhului ceva și mai măreț.. Ceva de Leu închis, Arhetipul, Ideea de leu după ce specia lui s-a stins... La ora patru și un sfert după amiază, pe ușa larg deschisă a Catedralei, lumina soarelui bate înăuntru pieziș.... Genunchiul enorm al Legiuitorului,... degetele bine reliefate în sandaua de piatră
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
ucide soțul deplorabil. Apoi, scena se invîrtește pentru a ne confrunta cu o ultimă imagine: protagonista singură, așezată în fața unei imense uși. Răzbunată și vinovată! Excludere totală! O lume e părăsită, fără ca un viitor să se anunțe. Omul în fața ușii închise - a lui Kafka, aceasta i se părea a fi destinul omului modern. Cealaltă extremă: Johann Le Guillerm, un artist de circ. Spectacolul său e fondat pe reconstituirea ironică a numerelor clasice cu lei și clovni, grație unor mașini imaginare al
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
ubuesc al dictaturii ceaușiste (perioada de după mijlocul deceniului nouă) să-i găsească în jurul vîrstei majoratului sau puțin dincolo de ea. Pentru ei, ca pentru toți românii școliți în anii '70-'80, teroarea închisorilor comuniste din anii cincizeci este deja un subiect închis (firește, excepție au făcut cei ce au avut în familie pe cineva care a parcurs o asemenea experiență), modul în care s-a făcut cooperativizarea agriculturii nu mai interesează pe nimeni, iar elementele de doctrină marxistă studiate în școală reprezintă
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
pe filiera unei tradiții specifice, reprezintă prin excelență mediul social românesc, impunând o perspectivă etno-psihologică (Wundt din Psihologia popoarelor este primul reper teoretic invocat, deși nu e urmat cu obstinație și exclusivism). Autorul monografiei (destinate, din păcate, unui circuit universitar închis) adoptă o structură cuminte și previzibilă a lucrării, pe compartimentele operei. Biografia și genealogia lui I. L. Caragiale sunt fugitiv înfățișate. Urmează o foarte scurtă perspectivă istorică, aproape hilară prin laconism ("urmărind istoria poporului român în ultimii trei sute de ani" etc.
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
al bărbaților. E o stradă cu ferestre și porți multe, din spatele cărora îi poți privi, aproape neobservat, dar mereu bănuit, pe cei de afară. Decorul bine compus, firesc și comun, al unui rai domestic contemporan, de lume mică, dar nu închisă, cu ritm și istorie proprie, izolată la marginea unei lumi mai mari, din care-i sosesc neîncetat legendele. Personajele? Mai toți foști oameni ai muncii la uzinele statului și familiile lor, oameni conturați din cîteva gesturi și replici îngroșate, păpuși
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
coboare/ Duhul tău în beciul reavăn și ocult." Are loc o îmbinare armonioasă între moliciunea voluptății formale (ușor barocă) perceptibile atât în Mărturisiri, cât și în Rugăciuni, și un ton intim al destăinuirii, al dezvăluirii adevărului despre sine; o formă închisă se umple cu o deschidere, materializată într-o meditație (când cu timide ecouri dintr-o gândire de tip nihilist, când cu umilința și bucuria simple ale unui credincios oarecare) asupra distanței de neacoperit dintre dorință și împlinire: "în mine, Doamne
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
după vizionare, totuși, se poate lua, cît de cît, pulsul față de ce se joacă afară. Se circulă destul de puțin, în ciuda libertății și a pașapoartelor din buzunare, se toacă, mereu, cam aceleași repere, aceiași termeni de comparație. Ca într-o societate închisă. Asta se vede foarte tare în ce se scrie și, mai ales, în cum se scrie. E o sărăcie de limbaj, de citate, de conexiuni, de referințe. Pînă una, alta, nu mai există nici un alt festival internațional de teatru. E
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
străin dușman la capul Sfintei Noastre Biserici. Aș putea Îndulci deciziile celor mari ! În camera se auzi o rumoare deoarece fiecare Încerca să-și dea cu părerea. Nicolae Penescu eraun bărbat frumos. Îmbrăcat cu un costum ultramodern, de culoare albastru Închis, cravată de mătase, pantofi asortați și cămașă albă ale cărei mâneci ieșeau cu un centimentru, așa cum era scris la carte...Obrazul bazanat, parfumat și pudrat, ochi negri-taciune, mâini de intelectual cu unghiile lăcuite. Era omul modei !.Se ridică de pe scaun
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
de la o anumită vârstă, poate spune că are totul în cap. "Capul" devine centrul ființei lui. Mi se reproșează că nu mai sunt decentă. Așa este, nu mă mai interesează. Am renunțat să-mi mai țin, în mine însămi, gura închisă. La 20-30 de ani nu puteam să fiu indecentă nici dacă mă drogai. Acum sunt, fiindcă vreau să fiu. Iar dacă vreau să fiu indecentă înseamnă că, de fapt, nu sunt indecentă. Atunci când faci conștient un lucru, acel lucru primește
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
pueril în farmec inteligent. Apropo de sadism, vol. 2 are cîteva piese de antologie: de pildă, Uma Thurman e îngropată de vie, într-un sicriu, cu capacul bătut în piroane, și cu o cameră de filmat plasată subiectiv, în interiorul sicriului închis, în fundul gropii, peste care se aude cum cade pămîntul, ca valurile unui ocean în furtună; o secvență nerecomandată claustrofobilor, pentru că induce riscul de sufocare. Dar epopeea lui Tarantino abundă în momente în care ai prefera să închizi ochii și să
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
de unul care, adormind, a coborît visul în el, cum coboară de obicei visele. Și adormitul a strîns visul în brate, l-a mîngîiat, se simțea bine, dar, în zori, vezi, nu s-a mai trezit și a rămas visul închis acolo în el, în loc de suflet. Sora: Așa și cu tine, mamă. Nu știu cum le mîngîi, nu știu cum le strîngi în brațe - că rămîn visele în tine. Și după ce te trezești, își pierd, săracele, capul și nu mai vor să plece. Bunica: Rămîn
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
de mare succes. Este povestea unei familii din Italia de Sud, neamul Scorta, blestemat pentru că s-a iscat dintr-un păcat combinat cu o neînțelegere. Luciano Mascalzone, bandit care teroriza femeile din satul Montepuccio, o iubește pe Filomena Biscotti. Dar, închis, trebuie să aștepte cincisprezece ani pentru a o revedea. întors în fine în satul pe care-l părăsise de atîta amar de vreme, într-un miez încins de zi, Mascalzone se duce glonț la casa Biscotti și, fără o vorbă
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
Și, pînă la urmă, despre demnitate. A păpușii cu nume atît de neînțeles, Paralipomena, a "structurii" Maradenbone, un fel de flogistic al alchimiștilor, prezent în toate lucrurile, și, în final, a corpurilor. A bietelor corpuri sfîrșite, sfîșiate, plutind în aerul închis al unei camere cu jucării ce, împrejurul lor, se strînge ca un giulgiu.
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
bune "Știrile de sâmbăta asta"... -Te referi cumva la Ovidiu Uscat și Constantin Trofin ? -Se poate, da' n-am băgat de seamă... S-ar putea să fie vorba doar despre o coincidență, o confuzie, un ghiveci, o saltimbanciadă, un circuit închis, un dus-întors între penbil și ridicol, o... Ei, sărmanii, nu au decât rolul de a demonstra lumii, inclusiv, clujenilor, cum se pot fabrica bice matinale dintr-un anume produs, care să și pocnească...
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]