228 matches
-
Ioana Dinescu Un cititor versat observă cu Încîntare, de la Început simplitatea expunerii. Și recunoaște În ea una din mărcile haiku-ului: autorul nu a intervenit În niciun fel asupra imaginilor, nu s a insinuat metaforic În text nici ca să-și Încifreze emoția, nici ca-și etaleze cumva măiestria stilistică. Dar mai ales nu a complicat În niciun fel textul. Există doar notația succintă a două fapte decupate cu migală din lumea cea mare. Poemul execută un zoom focalizînd pe locul unde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mod direct la mitologia clasică, fie pentru a oferi noi interpretări și dezvoltări posibile ale acesteia, fie pentru a masca sub aceasta aluzii la un context real, SF-ul devenind în acest mod o strategie mai mult sau mai puțin încifrată de critică socială.369 Radu Pavel Gheo observa că "oamenii-fantoșe, înspăimântători prin caracterul lor artificial, de marionete stăpânite de o forță străină sau controlate de o autoritate impersonală sunt o temă comună SF-ului american din deceniul șase. Ele sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în cine știe ce fel. Sub prima coajă, ce încă mai foșnește uscat, se găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri, ca și când un samsar de secrete ar fi vrut să le încifreze în felul acesta, încă din tinerețe, pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de fiecare dată să insiste asupra adevărului, căci, adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acolo, un miriapod oprit din mers? Doar după ce te uiți o vreme, chihlimbarul dă în vileag secrete ce se credeau în siguranță. Ori de câte ori celălalt mijloc auxiliar al meu, ceapa imaginară, nu vrea să deschidă gura sau câtă vreme ea își încifrează informațiile în semne abia descifrabile pe foaia umedă, bag mâna în sertarul de deasupra pupitrului din atelierul meu din Behlendorf și aleg unul dintre obiectele depozitate acolo, indiferent dacă sunt cumpărate sau găsite. Iată, această piesă galbenă ca mierea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
învinge forțele adverse, fără vărsare de sânge. Poate mesajul acestei cărți este în realitate despre viață și nu despre moartea pe care o presupune războiul. Iar ca orice filozof, deoarece pe atunci cei mai capabili militari erau și filozofi, a încifrat acest mesaj în textul cărții. Pentru îmbogățirea culturii dumneavoastră, vă pot recomanda o altă carte, la fel de captivantă. "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie". O excepțională lucrare politică și religioasă, totodată și un tratat militar. Ceea ce apreciez în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a apărut cvintetul de suflători „Concordia” - fondat de fagotistul, profesorul și scriitorul/poet Miltiade Nenoiu. Cartea lansată în Palatul Cantacuzino al Uniunii Compozitorilor se numește „Portret din cinci închipuiri” - un titlu literar cam abscons, criptic, dar autorul îi zice „emblematic”, „încifrat”, căci subtitlul volumului, „Concordia”, a fost inspirat și preluat de la „zeița romană a bunei înțelegeri, a armoniei în familie și societate, fiică a lui Jupiter și Temis, soră a Păcii”. Fiindcă auziți ce mai precizează autorul „monografiei subiective”, Concordia, la
Miltiade Nenoiu: "Portret din cinci inchipuiri" by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/83521_a_84846]
-
creația ce îi supraviețuiește, între datele istoriei reale și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
alte idei; estetice, în perspectiva lui Kant. Care este, cum arată Ferraté, "mișcarea interioară" ce "abia poate fi numită idee", deoarece nu este atat gândire, cât experiență, trăire, sentiment, tensiune, aspirație 196. Și poezia crește, astfel, din limbajul reprezentărilor care "încifrează" simboluri, cum este și acela prin intermediul căruia natură ne vorbește, tot "în mod figurat" dar în alt chip, prin graiul formelor ei frumoase ("Chiffreschrift... wodurch die Natur în ihren schönen Formen figürlich zu uns spricht." 197), si ne spune lucruri
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Mai mult, Eminescu extinde textura simulacrelor la metafizică și teologie: Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită / Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită, / Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra". Și: "Oamenii din toate cele fac icoană și simbol; / Numesc sânt, frumos și bine ce nimic nu însemnează, / Împărțesc a lor gândire pe sisteme numeroase / Și pun haine de imagini pe cadavrul trist și gol
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-i Împușca, În poală că-i cădea. - Na, doi luceferei, Joacă-te cu ei! Atmosfera și elementele narațiunii sunt tipice pentru basm sau balada fantastică, Îndepărtate de morala curentă datorită caracterului mitic, primordial și exemplar, al semnificațiilor pe care le Încifrează. Prezintă Însă un interes particular pentru subiectul nostru faptul că factorul chemat să personifice această situație, cât se poate de normală În logica basmului, dar stranie și nefirească dacă o raportăm la comportamentul comun, este fata de frânc. În imaginarul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
căreia Îi aparține purtătorul să se bucure de Însușirile florii, ale soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, Înzestrat cu valori mitice, purtînd În el un destin pe care donatorii Îl Încifrau și Încă Îl Încifrează În expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care Înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
să se bucure de Însușirile florii, ale soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, Înzestrat cu valori mitice, purtînd În el un destin pe care donatorii Îl Încifrau și Încă Îl Încifrează În expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care Înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba este văzută și studiată
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
tabloul Plata dijmei în categoria semnelor augurale ce structurează romanul Galeria cu viță sălbatică, atribuindu-i funcția de mise en abyme, deopotrivă prospectivă și retrospectivă: Tabloul Plata Dijmei aflat în camera lui Chiril este una din marile hieroglife ale romanului, încifrând și descifrând, pentru cine știe să citească, relația dintre feudal și serv (...). Tabloul Plata Dijmei, pictură flamandă găsită de tatăl lui Chiril într-un conac de vânătoare, înfățișează un bărbat tânăr "cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
căreia îi aparține purtătorul să se bucure de însușirile florii, ale soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, înzestrat cu valori mitice, purtînd în el un destin pe care donatorii îl încifrau și încă îl încifrează în expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să se bucure de însușirile florii, ale soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, înzestrat cu valori mitice, purtînd în el un destin pe care donatorii îl încifrau și încă îl încifrează în expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba este văzută și studiată
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
și viceversa e des întâlnită. De la făclia lui Zibal se ajunge la scrisoare, simbol caragialian și se caută o explicație a asemănării dintre cea a lui E.A. Poe și cea a lui Caragiale. Dar Poe dezleagă o enigmă, pe când Caragiale încifrează enigma. La Poe, regina are un amant cu care comunică prin scrisoare, ca și Zoe. Traiectoria scrisorii lui Poe e asemănătoare cu cea a scrisorii lui Caragiale. Amândoi protagoniștii sunt lipsiți de scrupule. Și ministrul și Cațavencu recurg la șantaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajunge astfel la interpretări spectaculoase, bazate pe ideea unei construcții geometrice a volumului Joc secund, considerat o "carte canonică": Acestea sunt pietrele de temelie ale poeticii cărții canonice: Din ceas, dedus..., Timbru, Grup și Înecatul, ultimele trei "detaliind" elemente figurative încifrate în prima: cântecul începător, grupul ca realitate telurică sau abstracțiune și înecarea, ca reducție/ exhaustie a teluricului și acvaticului." (p. 207) Pentru Barbu, poezia devine un fenomen supralingvistic întrucât el pariază pe vers, nu pe cuvânt. În cheie fenomenologică, In
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de asemenea, filosofia și știința de la Aristotel încoace; apoi, așa cum afirmam și ilustram mai sus, ontologia presocratică (în bună parte); și, desigur, ideologia din toate timpurile. Chiar teologia negativă, de la bun început refractară față de orice "formulă" a cunoștinței, doctrinele agnostice încifrate în "maxime" ale înțelepciunii, exprimările de natură simbolic-metaforică ce refuză sistematic intrarea în forme predicative (cele poetice, de exemplu), toate depășind, prin programul lor, spațiul judicativului, devin "inteligibile" (pot fi înțelese și cuminecate), pentru cei mai mulți dintre noi, doar prin raportare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
faptul că aproape tot ceea ce s-a întâmplat și a existat în universul real al vârstei dintâi a creatorului nu se pierde; devine substanță creatoare, de la primele imagini până la cele condensate ale maturității sale artistice. Experiența fabuloasă a copilăriei se încifrează în senzații și imagini care se retopesc, după o alchimie necunoscută, în noul univers al creației. Acest univers recreativ își are, așadar, inevitabil, rădăcini în grădina copilăriei, așa cum stă în bobul de rouă chipul întregului Univers. Cât de fericit este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în contrast cu ab stracțiunile științei. Punându-le într-o coincidentia oppositorum, ele devin "limbaje" diferite, situate pe aceeași treaptă a gândirii evolutive: Ce e cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea53. Exprimându-se astfel, Eminescu este incontestabilul precursor al viziunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.” (M. Eminescu) și nume predicativ cu dezvoltare propozițională: „Sunt cel ce-ntoarce din rostul lor / văzutele...” (Șt.Aug. Doinaș) d. Adverbele relative marchează dezvoltarea complexă (adverbele cum și cât) sau propozițională a unor funcții sintactice în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un frecvent vizitator al cercului de ezoteriști, cu renumitele sale ședințe de spiritism ce aveau loc la librăria L’Art Indépendant a lui Edmond Bailly. La toate acestea se adaugă argumentul esențial ce îl marchează formula denominativă, a cărei exprimare încifrată într-un alexandrin perfect - un vers de 12 silabe - indică vădita intenție a compozitorului de a conduce la ermetizarea semnificațiilor conținute. Viziunea conceptuală propune stimularea în exclusivitate a acelor zone extrasenzoriale ale psihicului, eventuala „conștientizare” a trăirilor conducând în mod
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încoronare a regelui englez George al V-lea, ca împărat al Indiei. În creația debussystă, magica alăturare de cuvinte citată în finalul evocării sonore rămâne doar aparența unei intenții reale de decodare a acestui univers poetic. Printr-un joc subtil încifrat de inconfundabilul spirit debussyst, se urmărește în fapt amplificarea „misterului nerostit” al muzicii și tulburarea interiorului nostru până la dobândirea supremului acces în lumea enigmatică a ezotericului. Astfel, muzica pare să ne îndepărteze de trăirile derizorii ale unor simple emoții pământene
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
întoarcerea la elementele naturii, demonstrarea intuitivă a armoniilor universale, renunțând la detalii și calități materiale. Wassili Kandinsky, cel care fundamentează gruparea plastică odată cu tabloul Prima acuarelă abstractă, voalează semnificațiile unui conținut, creează echivocul, astfel încât petele de culoare și liniile să încifreze, să se înstrăineze de realitatea concretă, deschizând potențialitățile unei „lumi cosmice”. Piet Mondrian absolutizează severitatea formală a tuturor obiectelor, mergând pe ideea că din textura imaginii unui obiect ceea ce trebuie reținut este primordialul. Constructivismul se manifestă în arta Rusiei, influențată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]