230 matches
-
este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în cine știe ce fel. Sub prima coajă, ce încă mai foșnește uscat, se găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să se vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vadă o a treia, umedă, sub care așteaptă și șușotesc a patra, a cincea. Și fiecare dintre straturile care urmează transpiră cuvinte prea îndelung evitate și semne pline de înflorituri, ca și când un samsar de secrete ar fi vrut să le încifreze în felul acesta, încă din tinerețe, pe când ceapa abia încolțea. Deja se trezește ambiția: mâzgăleala aceasta se cere descifrată, codul acela trebuie spart. Și deja este contrazisă acea entitate care vrea de fiecare dată să insiste asupra adevărului, căci, adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Acolo, un miriapod oprit din mers? Doar după ce te uiți o vreme, chihlimbarul dă în vileag secrete ce se credeau în siguranță. Ori de câte ori celălalt mijloc auxiliar al meu, ceapa imaginară, nu vrea să deschidă gura sau câtă vreme ea își încifrează informațiile în semne abia descifrabile pe foaia umedă, bag mâna în sertarul de deasupra pupitrului din atelierul meu din Behlendorf și aleg unul dintre obiectele depozitate acolo, indiferent dacă sunt cumpărate sau găsite. Iată, această piesă galbenă ca mierea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și bine ce nimic nu însemnează, Impărțesc a lor gândire pe sisteme numeroase Și pun haine de imagini pe cadavrul trist și gol. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri n-existente; carte tristă și-ncîlcită, Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra. Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Straiu de purpură și aur peste țărâna cea grea. Rămâneți dară cu bine, sânte firi vizionare, Ce făceați valul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
autorul?, e o facțiune care a pus degetul pe rană, pe probleme și simboluri capitale: în ce credem?, de ce credem?, cuvântul lui Dumnezeu a creat Biblia?, care a fost rolul împăratului Constantin în creștinism?, Scriptura e coruptă?, sunt textele sacre încifrate?, a luat-o istoria bisericii pe un drum greșit?, a deformat ea anumite texte din Scripturi?, textele însele au fost alterate sau numai interpretarea lor? etc... S-au vândut, din cartea asta, milioane de exemplare în toate țările lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nevoie de mine. Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați, descopăr în fața acestui om ales sensurile pe care mi le descoperiseră la rândul lor mie, toate acele simboluri încifrate în pereții templului. Acestea, deșarte, ar fi vrut să-mi dea de-nțeles cum că aș fi deținut sensurile întregului univers. Repede, cât mai degrabă să-i cer ajutorul acestui om în legătură cu unele dintre minciunile pe care le-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care în sine n-o au, e ceva caracteristic spiritului uman - caracteristic și câtă vreme el se află în eroare. Progresul, îndeosebi cel științific, nu constă atât în descoperiri noi, cât în descifrarea a ceea ce intelectul nostru subiectiv a încifrat în natură. Religie, poezie, morală - frumosul și binele, pe care credem a le găsi în natură - finalitatea, deci rațiunea legilor și organismelor naturale, nu există ca atare în natură - ci intelectul nostru le introduce acolo - și este rolul științelor naturii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-i putea să guști în taină și necunoscut laudele acelor oameni ce i-ai putea iubi - bine, de nu, nu te arăta lor. ["BIOGRAFIA UNUI GENIU"] 2287 De ce, când cineva (orcine ar fi) citește biografia unui geniu, cearcă a găsi, încifrează chiar trăsuri ale individualității sale în acele trăsuri mari ale unui bărbat însemnat? Fiindcă într-adevăr în fiece organism omenesc sunt potentia coardele omenirei întregi. Nu vorbim de treaptă - acestea sunt infinite. Poate că de acolo se esplică plăcerea ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
toate cablurile de fibră optică. Imaginați-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga orice sunet aducător de moarte. Imaginați-vă oamenii cu mâinile încleștate pe urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va fi suspect, primejdios. Evitat. O carantină împotriva comunicării. Și, dacă aceasta este o vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ce o aveți, Aici fiți mari, puternici, aici fiți fericiți - Aici spirit, curagiul și pumnii au valoare. În mână de vei prinde-a istoriei carte Și dacă tu de frică sau poate de rușine În faptele ei rele nu vei încifra bine, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
depășea o duzină. Criptograful Centrului fusese un bun psiholog. Optase deliberat pentru litere, contând pe reflexul oamenilor de a complica lucrurile În virtutea convingerii că ascunzătorul a făcut aceeași mișcare pentru a-și proteja secretul: a complicat drumul către el, a Încifrat indiciile, nu le-a oferit mură-n gură exploratorului, că nu era fraier să facă una ca asta. Păi, sigur, că nu era; o făcuse probabil tocmai fiindcă era diabolic de inteligent. Prin urmare, literele nu ocultau nimic; din contră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
muncă, ar trebui să fie posibil să înțelegem felul în care literele au fost formalizate și să le recunoaștem pe fiecare atunci când apare. — Și ce... — Ei, dacă am dreptate, această metodă QWERTY de codificare nu are singurul rol de a încifra un text, ci și de-a îmbina două texte. Ceea ce vezi tu este prima literă a celui de-al doilea text, mai mic, dar cât se poate de distinct de primul. — Deci, Fragmentul becului ascunde mai multe? — Da. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fac indivizii din grupurile de control sau agorafobicii aflați sub tratament. Această interpretare nu a fost dată doar stimulilor interni, ci și celor externi. Pe lîngă interpretările subiective date informațiilor, s-a descoperit că există mai multe moduri de a încifra informațiile legate de anxietate. Pacienții cu tulburare de panică sînt sensibili la indiciile unei posibile amenințări, așa cum o demonstrează diferite paradigme (Burgess et al., 1981; Ehlers et al., 1988; Hope et al., 1990), ceea ce nu este doar o consecință a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat” simbolurile). Ediții: Physiologus (publ. M. Gaster), „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 276-290; Oarecare cunoștințe de la filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul ideatic pe suprafața paginilor scrise, în care puterea absolută a cuvântului supraordonează alcătuirea lumilor suspendate. Eul suprimat încifrează metaforic labirintul existențial din perioada regimului comunist, care a avut o influență negativă asupra destinului uman"157. Fiecare cititor, la fel ca fiecare lectură a aceluiași cititor, pot scoate la iveală sensuri noi. Poezia, care recreează lumea, dar și aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se îndepărtează de text și cât ea este realizată într-un anumit context. Toate acestea știindu-se faptul că, oricum, este greu de pătruns la semnificația originară a textului poetic, având în vedere că rolul poeziei este acela de a încifra și nu de a descifra. 3.2. Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu două modele de poetică a deconstrucției Fără pretenția de a construi și de a impune un model paradigmatic individual, ne propunem să realizăm un studiu stilistic comparativ, între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care o însoțește. Această permanentă construcție și reconstrucție a vieții este redată, în special, prin metafore cu dublu sens, metafore duble și perspective duble, care reproduc o gamă variată de emoții și sentimente, încifrând universul existențial care, de cele mai multe ori, este unul interior. Metafora vieții se confundă, astfel, în permanență, cu metafora morții, la fel cum lumea exterioară se confundă cu lumea interioară, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva decât să releve polaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune, într-un insolit unde precum Eugen Ionescu grotescul și spăimosul se întrepătrund. A trăi... A te lăsa mințit... A (te) minți... Un coșmar treaz
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
timbru liric propriu, oscilând între formula deschisă, clasică, sau cea a poeziei de notație, și o versificație încifrată, adeseori în forme fixe. Astfel, la Gr. Hagiu descoperim universul poeziei tradiționaliste: pământul, strămoșii, sămânța, nunta, dar și lupta cu tensiunea ideilor, încifrate în simboluri ce ne trimit la N. Stănescu, la Gh. Tomozei. În cele cincisprezece volume, acest poet ajunge rar la poezie, ca și N. Ioana, ale cărui versuri parvin rar la emoție. Ultimul mimează cultura, exprimând adeziunea la livresc, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anumită formă, nu știe să sintetizeze actul creației, ideile, cum ar spune I. Barbu, nu sunt istovite în cântec. Imaginile nu comunică stări, idei, atitudini, nu creează atmosferă și nici relații cu titlul care să deschidă poezia sau să o încifreze. Spre exemplu, poemul intitulat " Casă mare" vine cu un text din care aflăm doar că în casa mare se aprind luminile, așa pur și simplu fără vreo valoare simbolică, fără nuanțe, pentru că urmează o înșiruire de obiecte și fapte care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îi ațin calea, sub pașii lor crește o floare, lupii vor atârna de umbra lui, inima i se va rostogoli în iarbă, în noapte, sămânța se roagă. Și lumea de obiecte se îndepărtează din ce în ce, fără să se încifreze într-o altă realitate, în vis sau în întuneric. Exemplele sunt multe și ne întrebăm dacă acesta este și el, un nou stil de poezie? Într-un poem intitulat " Caii", dacă eliminăm primele șapte versuri care îl fac eterogen, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni a lumii" (L. Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni a lumii" (L. Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile deodată, zise/ cel fără părți./ Într-o singură parte zise/ Partea./ Ce este?/ Cum, ce este?/ Este, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
depășire dureroasă a limitei poetice analogon al voinței sau măcar dorinței arzătoare de a descoperi nelimitatul, acel apeiron al lui Anaximandru. La primatul rupturii face aluzie, desigur, însuși titlul cărții Pragurile Apeiron, dar și numeroase alte semne poetice care o încifrează în varii secvențe ale ei. Cu adevărat însă, ruptura de prima identitate lirică va fi cu adevărat dusă la îndeplinire, cel puțin la nivel poietic, în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut tu (Editura Vinea, București, 2006). Într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au deslușit/ și le-au încifrat iarăși/ în statui, în temple, în zugrăveli.// Am înțeles darul/ Și îl caut mereu pe pământ". În volumele ulterioare ale Mariei Mănucă, certitudinea acestui nou rost al demersului creator revine însă din ce în ce mai frecvent în atenția poetei, ba chiar, de la un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]