346 matches
-
Dar acum, visul lui a luat sfârșit! În locul gol lăsat de trenuleț, vânzătoarea a așezat un urs mare de pluș. Nici nu merita să privească la el, doar nu e copil mic, nici fetița ci ditamai băiatul de 10 ani! Înciudat, își luă surioarele de mânuță și voi să plece spre „casă”. Dar, în pragul magazinului apăru doamna cea bogată, care ducea în brațe trenulețul „lui” și păpușile „surioarelor” sale, gata, gata să scape totul pe jos. - Nu plecați, copii, le
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
îl privi cu respect. — Adică cum? Adică ființe de-astea care ies noaptea, cum sunt strigoii, femeia-câine, copilul jupuit, ielele sau femeia care mănâncă morți. „Că doar n-am să-l întreb de dinții lui Cadm“, se răsti la sine, înciudat, Celebi. „Ori de acei pitici munteni, Bergmännleinen, care, după spusele lui Paracelsus, respiră pământ. îl întreb despre ce înțelege el, despre zombii noștri de creștini ortodocși uitători de datini.“ Așa își zise Celebi. — Aaa, de-ăștia? făcu preotul. Sunt. Celebi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ați văzut și voi ce-am văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în nas cu ea în ușa liftului. Și nu din cauză că liftul nu ar fi mers, ci din motive tainice și de aceea cu mult mai îngrijorătoare, nefiind pe înțelesul domnului Avram. Obișnuit cu tabietul blocului, a plecat destul de frustrat și înciudat la serviciu. La o privire mai atentă, era chiar supărat, deoarece fundul rotofei și doar pe jumătate ascuns de fusta scurtă al mamei lui Răducu îl binedispunea și îi umplea timpul petrecut în metrou cu imagini fierbinți și tulburătoare pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ei și, în fond, aspect deloc de neglijat, nici nu ți-ai atinge scopul final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și numai prin faptul că oamenii sunt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o furie indignată, privind-o cu ochi răi, ghemuită în ea, înfricoșată și-ngrețoșată, parcă ar fi simțit pumnii cuiva și niște gheare sfâșiindu-i carnea. Ce să te-ntreb? dădu din umeri, clipind mirată,bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu i se datora
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lei! . - Păi nu fusese vorba că mi-o lași cu zece lei? - Nici pomeneală! Unsprezece mă costă pe mine. Să vădcine-ți dă plapumă cu zece lei! - Dumnezeu să te-nțeleagă, n-ai o vorbă la locul ei. Clientul se depărta înciudat, cu toate că știa că în altă parte nu e mai ieftin. Plăpumarul îl lăsa să plece, aparent cu indiferență, dacă însă constata că clientul pleacă de-a binelea, îi făcea semn. . - Ei, domnule, nu vii să ne-nțelegem? . - Ce să mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se cuvine. I-o dădu domnului Meikle scuzîndu-se pentru întîrziere, iar domnul Meikle o citi și o respinse, explicîndu-i că încercase un amestec de realism și fantezie care chiar și pentru un adult ar fi dificil. Thaw era uluit și înciudat. Deși nu era mulțumit de poveste, știa că era cea mai bună din cîte scrisese; cuvintele „chiar și pentru un adult“ îi răniră mîndria prin faptul că sugerau că opera lui era interesantă doar pentru că era copil. în plus, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fusese anul respectiv pentru viața Melaniei. Când bătrâna și-a pierdut al doilea bărbat, singurul din cei patru pe care-l iubise, cristalului îi dăduse un ciot negricios ca o măsea putredă, și pe care stăpâna îl smulsese cu cleștele, înciudată, așa cum își smulsese din suflet și amintirea lui Deșire. Noaptea, după ce-i punea înainte o farfurioară cu grâu încolțit și o banană prăjită, Melanie scufunda cristalul în paharul cu apă în care-și ținea și proteza. În fantasmele ei, obiectul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de misterioasă și de pasională ca această întrevedere ratată, probabil pentru că lucrurile pe care ni le-am fi spus ar fi fost pentru el deja trăite, iar eu tocmai mă pregăteam să le trăiesc din plin. Îmi amintesc iarăși chipul înciudat al plasatoarei și nu mă pot opri să nu zâmbesc, gândindu-mă că acest cerber va fi împiedicat prin tot felul de vrăji întâlnirea pe care mi-o doream atât de mult. Cine știe, dacă aș fi avut acel amărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cât îmi va lua să mă pregătesc), a sunat soneria. —Surpriză! Maria și Lisa au mărșăluit în apartamentul meu precum Trinny și Susannah 1, gata să mă demonteze și să mă reasambleze într-o clonă a lor. Maria mă privi înciudată. —Și nu vreau să discutăm despre aseară. Nouă jocuri. Nouă. Nu vreau să se mai întâmple niciodată. Am simțit că nu glumea. Lisa își strânse mâinile la piept ca Hattie Jacques în Carry On Matron 2. — Nu avem timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Hei, îți dai seama că asta e prima dată când a trebuit să te îmbraci ca mine, pe când eu a trebuit să mă îmbrac cu tot soiul de monstruozități ca să-ți închid gura, de-a lungul anilor? Lisa mă privi înciudată. — Acum că am înțeles pe deplin care sunt grelele consecințe ale faptului că mi-am părăsit bărbatul, sunt hotărâtă să devin soția model. Pot suporta separarea, suferința, dar hainele tale? Mi-a fost de-ajuns. Și mă voi răzbuna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de mărturisirea lui Kieran din dimineața aceea. —Nici eu nu înțeleg, am spus intimidată. Și chiar nu înțelegeam. Nu mă considerasem niciodată drăguță și nu atrăsesem niciodată atenția altuia în afara lui Mark. Poate că ăsta e secretul tău, murmură Maria înciudată. Faptul că nu încerci prea tare, că nu-ți pasă de cum arăți, că nu te comporți ca o femeie normală. Poate că astea sunt calități devastator de incitante pentru bărbați. — Crezi că ai să poți vreodată să-mi spui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aduce aminte de serile petrecute împreună la Mangalia. Mare, valuri, bărci cu lampioane... Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Marius cercetează atent platoul golaș, de vreo douăzeci metri lățime și încă pe atât lungime. Punctul cel mai sensibil al traseului lor. Ca un făcut, luna, timidă până atunci, răsare lăptoasă dintre nori. Îngrijorat, privește cerul. "La naiba, murmură el înciudat, trăgându-și căciula mai pe frunte, asta e tot ce ne mai lipsește." Conform planului stabilit, de aici trebuie să acționeze pe grupe. Privește către sergentul Lazăr și acesta dă din cap că a înțeles. Grupa lui are misiunea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
politicos, Arm refuzase ferm și, sub pretextul unei teribile migrene, îl alungase din atelier. Liviu așteptase de la relația extraconjugală ceva torid, fierbinte, ceva deosebit, dar marea pasiune se dovedise foarte repede a fi o relație oarecare, chiar sordidă. Descoperise apoi înciudat că singurele subiecte pe care le putea aborda cu Beatrice erau sexul, într-un limbaj tot mai vulgar, iar el nu era adeptul vulgarităților de nici un fel, banii, adică necesitățile ei financiare, și programarea, dar spre surprinderea lui, nici aici
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el țipa, cică se ruga de dânsa : ia așa boldea ochii. Mai dormi, babă, dacă poți”. Chioară și înceată, Bocoaia pășea în urma celorlalte. - Hai, fa hăi, că ne-ajunge amiaza pe drum, o zădărî Aglaia. - Fiecare cu a’ lui, observă înciudată Bocoaia. Și sfântul Petrea i-a cerut într-o zi lui Dumnezeu să-i deie locul : „Dă-mi, Doamne, zice, locul pe vr-o două zile, să văd cum îmi șede”. Și Dumnezeu, de cuvânt, i-l dă. Amu era o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu cei din fața mea. Și-ntotdeauna, indiferent de nivelul lor de pregătire, am avut aceeași surpriză dezarmantă. La cele mai bune glume 271 ale mele (și care cereau un simț mai subtil al umorului) nu râdea nimeni, pe când, când scădeam, înciudat, nivelul și spuneam ceva demn de folclorul copiilor, mă răsplăteau hohote de râs neașteptate. Nu știu dacă trebuie să trag de-aici o concluzie în privința lipsei mele de umor sau a lipsei de complexitate - fiindcă aici vroiam să ajung - a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
canale sunt dar, sunt sigură pot fi mai mult de o sută de posibilități de a te delecta. Și dacă te gândești bine, totul e pe gratis...!” Preocupat cu un dicționar englez-român, Tony Pavone nu auzi ultimele cuvinte ale fetei. Înciudat puse cartea alături, oftând. „Sunt sigur, niciodată nu voi putea Învăța aceast englezesc limbaj. Astai...!” Atena zâmbi, sărutându-l pe vârful nasului. „Ai Încredere... O limbă străină, nu se Învață În două zile... Curând vom merge la școală, unde profesorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vis, sunt personaje cu care ne scriem ”scenariul” propriei noastre ”piese”. Mai este posibil să le permitem accesul în scenariul oniric, ca fiind proiecții ale vieții noastre interioare, și ale felului noastru de a fi.” -Tot, nu înțeleg!.. murmuă Iorgu înciudat. Din ce în ce, e tot mai greoi. ”-Nu înțelegi, îi șopti gândul, pentru că nu ești pregătit spiritual, corespunzător, deși ai la îndemână o rezervă uriașă de cunoștințe care trebuie, doar, descifrate și asimilate... Iți trebuie numai înțelegere și cunoaștere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei pe atunci, deși fragmente nebuloase, amestecând anii și locuințele, mi se mai arătau uneori în vis. Când ieșeam din holul vuitor, înciudat că 166 nici de acea dată nu avusesem curajul să sun la ușa noilor locatari și să-i rog să mă lase să văd apartamentul, soarele mă orbea și trebuia să strâng genele, pe care le vedeam atunci încărcate de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
n-o să fie niciodată în stare să explice toate lucrurile astea și altcuiva. Existau mistere ale relațiilor umane care sfidau orice analiză. Iar Wilt stătuse acolo așa calm și-i spusese să se îmbrace. Cuprins de un sentiment de admirație înciudată, Flint ieși pe hol. Orice-ai fi zis despre el, nemernicul ăsta mic avea ceva curaj. Cei doi soți parcurseră în tăcere drumul până pe Parkview Avenue. Pe bancheta din spate, învelită într-o pătură, Eva adormise, iar capul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins, acolo în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine să devină animal. Iată așadar de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga situație cu un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]