339 matches
-
mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească: — Pe piatra mea funerară te rog să pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu mai vorbi prostii, îl repede înciudată Livia. Îi împinge ușurel capul pe spate ca să-i așeze pe frunte un șer vet ud și-i tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
într-un fel de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea. Va stârni mânia zeilor și a oamenilor cu dorința aceasta nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Partea bună e că s-ar putea ca împă ratul să nu-l pedepsească nici pe el prea rău, din aceleași mo tive... — Vă puteți duce la consuli, la pretori, la chestori, unde vreți, rostește Augustus. Fulcinius suspină pe jumătate înciudat, pe jumătate ușurat. Așa este. Pentru toate delictele există tribunale alternative. Ar fi nevoie de bunăvoința împăratului ca să accepte un asemenea caz. Depinde din nou numai de el dacă refuză, și se pare că asta are de gând să facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
autori, consimt doar să le reproducă ei contra cost. — Eu nu mă ocup de asemenea lucruri, răspunde sec. Sosius face ochii mari. Păi atunci ce mai ții atelierul de scribi moștenit de la Pomponius Atticus? se scapă. Instantaneu își mușcă buzele, înciudat. Și-a dat seama că a comis o gafă. Dar e prea târziu s o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi zărit o reacție cât de mică pe fața Vipsaniei, i-ar re ține cu dragă inimă. Ai de ce să te fudulești cu asemenea ser vitori. Întoarce încet privirea către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că aveți nevoie de noi, ne ziceți triburi aliate, nu ne mai numiți dușmani. Ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Seymour decât dintr-al meu. Puține lucruri în viață, înainte și după aceea, m-au sâcâit mai mult. Dar numai o singură dată m-am plâns și atunci am săvârșit o greșeală colosală. Am mormăit ceva, pe un ton net înciudat, despre „blestematul lui de păr“ care cade întotdeauna peste mine. În clipa în care am rostit cuvintele mi-a și părut rău, dar le spusesem. Seymour n-a răspuns nimic, dar imediat a început să-și facă griji. Starea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
canale sunt dar, sunt sigură pot fi mai mult de o sută de posibilități de a te delecta. Și dacă te gândești bine, totul e pe gratis...!” Preocupat cu un dicționar englez-român, Tony Pavone nu auzi ultimele cuvinte ale fetei. Înciudat puse cartea alături, oftând. „Sunt sigur, niciodată nu voi putea Învăța aceast englezesc limbaj. Astai...!” Atena zâmbi, sărutându-l pe vârful nasului. „Ai Încredere... O limbă străină, nu se Învață În două zile... Curând vom merge la școală, unde profesorii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar merge oare? S-aleg o altă foaie albă? S-aleg? Nu pot, sunt toate sub zăvoare... S-o folosesc pe asta veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși de scris, Să-mi ostoiesc amarul... O, Doamne, roșu paraclis Pe foaia-mi de abis! Povestea-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
planurile de nuntă? Dacă mă mai bătea mult la cap, aveam să-i spun, „Două cuvinte, Rachel. Baked. Alaska“. —Hristoase, a zis. Planuri de nuntă. Nu mă întreba. Eu și Luke ne doream o nuntă în cerc restrâns, a exclamat înciudată. Cu oameni care ne plac. Cu oameni pe care îi cunoaștem. Mama vrea să invite jumătate din populația Irlandei: câteva mii de veri de gradul doi și pe toți cei pe care i-a salutat vreodată pe terenul de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
masă pentru doi? a întrebat fata de la intrare. Mitch a zâmbit și a zis: — Am prefera un separeu. — Asta spune toată lumea. Bănuiesc că da, a recunoscut el, râzând. Dar vedeți ce puteți face. — Mă duc să văd, a zis fata, înciudată. Dar s-ar putea să aveți de așteptat. —E în regulă. A zâmbit din nou. Flirta cu ea. Și îi mergea. E prima dată când întâlnesc persoana asta, mi-am zis. Am mai observat ceva. —N-ai la tine sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de acord să se deplaseze decât după un ceas de implorări și plătită cu bani grei: doi dinari dacă e fată, patru dacă e băiat. Când a văzut fragila brazdă trandafirie dintre coapsele dolofane ale pruncului, mi-a strigat foarte înciudată: — Doi dinari! La care i-am răspuns: — Dacă totul se termină cu bine, o să capeți totuși patru! Copleșită de atâta mărinimie, a făgăduit să se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a te întâlni m-a trimis aici. Ar vrea să se stabilească un contact între Roma și Constantinopol. Cum mă așteptam să văd oarecare agitație, oarecare bucurie sau surpriză, la această veste cât se poate de oficială, am fost profund înciudat. Harun păru brusc preocupat de o pată de noroi de pe marginea mânecii sale bufante. După ce frecă și suflă peste ea ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ștefan turcilor, rădea totul în fața lor, gândeam hotărât să nu-mi descleștez gura de pe pahar, să nu cedez în fața încrâncenării stomacului, să-l inund cu votcă, până se va deschide biruit, pârjolea totul marele Ștefan și câștiga războiul, îmi repetam înciudat, lăsând, gogâlț--gogâlț, votca să mă cutreiere, nu mai vedeam nimic, eram doar eu cu paharul la buze, marele Ștefan (nu-l făcuseră sfânt pe atunci) pârjolind totul și Ana, cu mâna la gură, privindu-mă cum birui și ultimele legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta. — Despre ce-i vorba? A oftat învinsă. — E mai bine să știi, să nu faci cine știe ce tâmpenie. Au hotărât în Birou să te pună organizatorul grupei din anul vostru. M-am posomorât dintr-odată. „Iar încep?“, mi-am spus înciudat. Credeam că m-au uitat de data asta. Plecasem în armată așa cum plecasem. Intrasem în partid acolo, e drept, dar o făcusem doar că mă sfătuise colonelul Pr. Era povestea cu Cehoslovacia, se primeau în partid cu ghiotura și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am avut sentimentul că vom fi amendați. Siguranța că vom fi sancționați. Unul din momentele acelea ciudate când parcă primești dintr-un viitor imediat semne a ceea ce urmează să se întâmple. Nu prevestire. Pur și simplu știi ce te așteaptă. Înciudat, i-am spus: „Dacă ne amendează, plătești tu“. A râs, am sărit pe trotuarul vecin și când să intrăm în local a apărut milițianul. „Scoate banii“, i-am spus, ridicând din umeri, ușor mulțumit că puteam fi necioplit. A plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
molcome zăbave în fața vitrinelor, a intrărilor în clădiri, a gangurilor, a crâșmelor, a prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu ritmul neîmblânzit al scrisului de dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog Șerban, elev în clasa a IV-a stă la biroul său și învață. Pe masă ,cărți, caiete. E ora trei după-amiaza. Șerban (numără și enumeră, mormâind înciudat, apoi se repede la telefon): Alo, Alex... Ce faci băiatule? Înveți la geografie? Foarte bine, dă-mi un port la Dunăre în șase litere care se începe cu B. Nu, nu plec la bunici; dezleg niște afurisite de cuvinte încrucișate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dea subiectul cutare"... Și, prinși în focul discuției, au uitat scopul pentru care ședeau în fața ușii, cu spatele la cancelarie, fără să mai privească în partea de unde trebuia să sosească profesorul. La un moment dat, unul își amintește de Crăcănel și-ntreabă înciudat: ― Mă, dar ce naiba e cu Crăcănel, de nu mai vine o-dată? La care, un glas nasal și sacadat răspunde din spatele lor, cu o ironie dârză și răutăcioasă: ― Uite-l și pe Cră-că-nel! Nu mai este nevoie, cred, să spun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorului Caracostea punând următoarea întrebare: ― ...Poți să-mi spui tu, Georgescule, de unde vine cuvântul moașă? Se vede că se citise la Română vreo bucată de lectură în care era vorba despre moașă! ― Nu știu, domnule profesor! a răspuns Georgescu Nicolae, înciudat. ― Nu e nimic dacă nu știi, că nu ești obligat... Poate că știe cineva din serie?! Seria de la catedră, însă, dotată cu un impresionant simț de colegialitate, a ținut cu Nae Georgescu și a tăcut. Atunci Caracostea s-a adresat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mine!" A scris Moscu de zor toată ora. Se mai oprea din când în când, își ducea mâna la frunte a gândire, iarăși scria; Iarăși mai sta în contemplație! Profesorul, văzîndu-l atât de activ, l-a întrebat într-un timp, înciudat parcă de faptul că scrie atât de neobosit: ― Ei... domnule Moscu, merge, merge? ― La perfecție, don' profesor! i-a răspuns Moscu, zâmbind sigur de succesul pe care-l va obține! Dar sfârșitul orei a sosit, fără ca odată cu el să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]