1,026 matches
-
Shingen din Kai. Ostaticul din Tokugawa a fugit. Acest lucru îmi retează legătura cu Ieyasu. Ce alt pretext îmi mai trebuie?” Spusese aceste lucruri la consiliul militar din aceeași zi. Auzind că Nobunaga își instalase tabăra la Nagashima și părea încleștat într-o luptă dură, abilul războinic găsise prilejul. Amakasu Sanpei îi ceru unuia dintre aghiotanții apropiați ai lui Shingen să-i anunțe reîntoarcerea. Dar, cum nu-i parveni nici o chemare, repetă cererea. — Mă întreb dacă Domnia Sa a fost informat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
schimbare. Vechiul stil de luptă, conform căruia fiecare samurai își striga propriul nume, declarând că era fiul lui cutare-și-cutare, că stăpânul lui era seniorul cutărei provincii, dispărea cu repeziciune. Astfel, imediat ce izbucniră încăierările corp-la-corp - lamă dezgolită lovind lamă dezgolită, războinic încleștându-se cu alt războinic - se dezlănțui o oroare de nedescris în cuvinte. Cele mai bune arme erau mai întâi pușca, apoi lancea. Lancea nu se folosea pentru a împunge, ci mai degrabă la agitat, cosit și lovit, iar acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, spadele lungi și halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și eu, mă întinsei peste masă și doar ridicai mâna cu paharul spre cineva mai binevoitor care mă observa demult... Băurăm! Matilda stătea în capul mesei, ea nu bău. Observai că pumnii ei, pe jumătate ascunși de dunga mesei, erau încleștați. "Orice-ai zice, Matilda, într-o situație ca asta îți iei boarfele și te duci, zise Tasia fără respect pentru ceea ce ar fi putut spune cumnată-sa. Îți iei boarfele, ca să nu mai ai discuție într-o zi când aia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aibă o idee despre soartă, cum avea mama, și să gîndeaseă simplu, bine că a trecut și n-a fost mai rău. Nu, era rău, și cel mai aproape de învinuit era tot cel care fusese lovit. Amorții, gura mi se încleștă, nu-i răspunsei, o sărutai pe mama și plecai. Starea lui de spirit se strecură însă în sufletul meu ca o realitate inexorabilă de care nimeni n-avea de gând să mă elibereze, căci înțelesei că oamenii cu care muncea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădu din umeri, nu avea paturi de spital să-l scoată din celulă, îl părăsi acolo, să moară sau să trăiască, - un legionar mai puțin întrucît putea asta să intereseze pe cineva? Bolnavul zăcea cu ochii închiși și cu fălcile încleștate de inaniție, fiindcă nu mai putea mânca singur, nu mai putea să țină lingura în mână, nu mai putea vorbi. Și atunci se așeză lângă el pe pat un comunist, implicat în grupul Pătrășcanu, evreu pasionat de folclorul românesc, un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are de gând s-o deschidă. De ce venise totuși? Se uita fără să clipească peste grădina cu alei asfaltate a spitalului și nu făcea nici un gest, încremenită parcă într-o încordare inumană. Mă uitai la mâinile ei, dar nu erau încleștate, cum mă așteptam. Era după-amiază și lumina soarelui care inunda terasa îi inunda și chipul. Mă uitai la acest chip și îl văzui îmbătrînit cu zece ani, cu puzderie de riduri în jurul ochilor, cu gura care începea de pe acum să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai... cu cât tot ceea ce e viu în noi participă... din ochi țâșnesc fulgere, din gură potop de cuvinte a căror violență smulge și lucrurile din inerția lor, scaunele se prăbușesc, candelabrul se clatină, obiectele zboară prin geamuri, trupurile se încleștează, capetele ating pământul... jos... mai în jos... spre el, să se deschidă și să-i înghită pe amândoi... Ce doresc unul de la altul? Ce vrea să smulgă unul din celălalt? Nimic altceva decât ceea ce e celălalt, ceva indefinit, neclarificabil, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gâtul și pieptul și subsuorile i se umpluseră de transpirație rece. "Victoraș, iartă-mă, mai bine ași fi născut, n-ași fi suferit mai mult... sânt pedepsită..." Gura i se învinețise, sdrobită de mușcătura dinților, iar degetele i se albiseră încleștate de pat. Ce putea să aibă? mă întrebai. Desigur, fusese rănită, putea să aibă o inflamație, chiar o infecție... Într-adevăr, viața îi era în pericol. "Ai numărul de telefon al acelui medic?", o întrebai. Da, zise, caută în poșetă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum? Și plimbă-i chestia aia prin față ori de câte ori ai ocazia. —’țeles. —Bun, să-l vedem. Rachel și-a scos inelul cu safir și, după o luptă între mama și Helen, a ajuns la mama. —Măiculiță, a zis foarte îndârjită, încleștându-și pumnul și lovind în gol. Aștept de mult ziua asta. Apoi a studiat inelul cu mare atenție, ținându-l în lumină și chiorându-se la el, de parcă ar fi fost un expert în pietre prețioase. — Cât a costat? —Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nemișcată. Nu-și deschisese ochii de o bună bucată de vreme. —Anna, a zis, vorbind foarte rar. Cineva vrea să-ți vorbească. Pe loc fruntea mi-a fost scăldată de sudoare. —E un bărbat. Am închis ochii și mi-am încleștat pumnii. Te rog, Doamne, oh, Doamne, te rog... — Dar nu e soțul tău. E bunicul tău. Iar bunici! — Zice că îl cheamă Mick. Ei pisici! N-aveam nici un bunic pe nume Mick. Dar stai, mi-am zis, cum rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că nu sunt. Și eu sunt mai în măsură să știu, dat fiind că eu sunt cea care le are. Primul lucru pe care l-am observat a fost mâna ei: a început să se strângă în pumn, până când era încleștată atât de strâns că i se albiseră încheieturile. Apoi am văzut că avea fața contorsionată și tot corpul i se încordase și se îndoia. Am fugit la ea, îngrozită. —Crampe ca asta? Nu. A clătinat din cap, cu fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poiană, În noaptea aceea. „Alex, Denys, aduceți prizonierul aici“. Vorbise pe un ton poruncitor, murmurul din naos părea să-i fie favorabil, cei doi uriași o ascultaseră, dând-o pe Lorenza În grija a doi Freaks Mignons, Agliè ținea mâinile Încleștate pe brațele jilțului și nu Îndrăznise să se opună. Madame Olcott făcuse un semn micilor ei monștri, și Între statuia lui Pascal și Obéissante fuseseră puse trei fotolii scunde, pe care ea acum Îi așeza pe cei trei. Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o limbă necunoscută, gemând, lamentându-se pe niște tonuri ascuțite, În timp ce tobele Își reluau ritmul, crescând În intensitate. Madame Olcott se aplecase la spatele fraților Fox și le șoptea cuvinte de Încurajare. Cei trei se lăsaseră În fotolii, cu mâinile Încleștate pe brațele lor, cu ochii Închiși, Începând să transpire și agitându-și toți mușchii feței. Madame Olcott se Întorcea acum spre adunarea demnitarilor. „Acum acești bravi frățiori ai mei vor aduce În mijlocul nostru trei persoane care știau.“ Făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul taxiului care se apropia se auzea din josul drumului. Câteva secunde mai târziu, luminile farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris s-a aplecat și și-a împletit o mână uriașă, cu degete groase, în jurul mânerului valizei. — Nu e nimic care v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Piele. Silueta, care se apropia și putea fi distinsă prin geamul de la intrare, cânta ceva. —Tu ești vântul din aripile mele, a declarat ea cu o voce răgușită și ușor tremurată când a deschis ușa. —Laura! Alarmat, Hugo și-a încleștat mâna pe dosarele pe care le ținea sub braț. —Bună, sexosule! Ai o ruletă în buzunar sau ești doar bucuros că mă vezi? Nu doar replica era de prost gust. Nici hainele femeii nu erau mai de Doamne ajută. Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rău să ai Încredere În oameni? Deodată scoase un strigăt puternic și căzu pe spate, lovindu-se cu putere de pământ. Ceilalți au tresărit, crezând că Își pierduse echilibrul. Dar apoi i-au văzut fața schimonosită. Tot corpul Îi era Încleștat, ca al unui pește mare țâșnind din apă. O pată Închisă de urină i se ivi Între picioare. —O, Doamne! țipă Roxanne. Faceți ceva! Ea și Dwight Încercau să Îl țină nemișcat, iar Moff Îngenunche Încercând să-i bage un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme trecând pe deasupra capului lui Alexandru. Era limpede. Mongolii aveau să Încerce acoperirea cu săgeți a retragerii vânătorilor domnești. Dar nici unul dintre cei Încleștați În luptă nu observă semnalul. * - Poate că e prea târziu... spuse Oană, Încercând să vadă ce se Întâmplă În luminiș. Mai avea aproape două mii de pași până să ajungă În preajma voievodului. Ajunsese pe culmea muntelui din spatele răzeșilor. - Erina, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
chemată de-a interveni în mod mai activ în împrejurări Din contra, supozițiunea unei semnificări politice mai mari a României în Orient nu este liniștea, ci conflictul oriental. Pe cât timp nu există un contrast acut între Rusia și Austro-Ungaria, regatul încleștat între ele nu va ocupa în cosmosul lucrurilor orientale o poziție mai însemnată decât oricare alta din micile existențe de stat din cari se compune triangulul Balcanilor. Din contra, orice diferență între cele două imperii mărește în mod natural însemnătatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pas făcut către soluționare a fost de a muta resorturile libertății din instincte în inteligență. Scopul tuturor filozofiilor și tehnicilor de meditație este eliberarea de suferință. Plecați, tinerilor, ca să ajungeți înțelepți și, fiind înțelepți, să rămâneți tineri. În Europa, munca încleștează și doare. Azi știm că lumea veche s-a schimbat, că mesajul lui Hristos a fost victorios. Seva poeziei este sentimentul profund al inepuizabilului. Dacă am ști să medităm, am obține seninătatea către care tinde orice om, împăcarea cu lumea
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
Valahii, împrăștiind focul prin oraș, intră înlăuntru; focul pus le oferea amândurora, prin noaptea cea oarbă, atâta lumină, încât să se lupte foarte bine. Are loc mare măcel, mai întâi la poartă, apoi pe căi și pe la răscruci; lupta se încleștează cu asemenea avânt, de amândouă părțile, încât părea că nimic nu se (putea) înfăptui mai aprig. Dinadins, două coloane în pătrat țintesc spre gazda regelui, pe amândouă căile, dau buzna peste veteranii rânduiți acolo, (iar) aici are loc bătălia cea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a izbit brusc într-o bornă de la marginea șoselei, care nu se vedea, fiind îngropată în zăpadă. Și, într-o străfulgerare de secundă, Corina a fost aruncată prin parbriz la vreo 3-4 metri, pe-o arătură înghețată, în timp ce Florin, încleștat pe volan a simțit o izbitură cumplită în cușca pieptului și sângele l-a bușit pe nas și pe gură. S-a dezmeticit, totuși, primul, Florin, când cine știe după câtă vreme un alt autoturism plin, venind dinspre Suceava s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cuțitul. Obrazul i s-a apropiat primejdios de cel al lui Marcu, lăsîndu-i broboane de sudoare pe față, și Marcu a ridicat cuțitul cît mai sus, la o înălțime la care Alin nu putea ajunge. Brațele lui Alin s-au încleștat mai puternic de corpul lui Marcu, în efortul de a ajunge pînă la sau a-i trage brațele în jos. Din spate, nemulțumit de rolul de spectator, Radu i-a tras un șut în genunchi lui Alin care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
său. Totuși, fața calului era roșie și grăsimea se scurgea de pe corpul în mișcare. Deodată mișcările au devenit mai lente, drumul de jos în sus și invers dura mai mult, apoi Alin s-a dezechilibrat și Radu speriat și-a încleștat mai puternic brațele de gîtul lui, aproape să-l sufoce. Dar uite că Alin s-a redresat ca un clovn cu arc și numerele au continuat și apoi s-au sfîrșit. Alin și-a șters picăturile de sudoare de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]