995 matches
-
scoți din infinit mândria mefistofelică - una și aceeași boală diabolică incurabilă cu reflexii de priviri de om. Pentru că te cutremuri și te întristezi la fel de mult când scrii „deschidere” ori „liberă” ori „conversație”, iar dacă le citești simți cum ceva îți încleștă mădularele și înțepenești, amintindu-ți de o moarte domoale predispusă unui leșin cosmic. Ce deschideri s-au închis, ce libertăți trebuiau interzise și, ce conversații au muțit, de Soarele a rămas în ceață și s-a zbârcit atât de mult
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
lui nu o elibera. Era energie debordantă în acel bărbat, pasiunea lui stătuse în stare latentă, atâta vreme, ca o felină la pândă. Alma avea senzația de leșin, că un bici fierbinte ce i se încolăcea în stomac. Ținea pumnii încleștați pe reverele de la haina lui. Avea impulsul automat să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Folosiseră drumul amenajat pentru mașini o bună bucată din traseu. Ajunși în poiană, totul părea înmărmurit în tăcerea timpului. Nicio pasăre nu cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
nuri la amiază ispită pe seară căldură în noapte și sevă de viață (sânii) zece furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
decât mâinile noi ne înconjuram în tăcere în mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singur cu ființă înjumătățita ochii tăi de femeie îndrăgostită m-au salvat de atâtea ori atârnam de buzele tale așa cum aș fi atârnat cu degetele încleștate de marginea lumii diminețile acelea, le-am avut numai noi... Referință Bibliografica: Poem cu degetele încleștate / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate
POEM CU DEGETELE INCLESTATE de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382571_a_383900]
-
2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă trezesc peste prăpastia dintre lumi în salt cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi
SALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383832_a_385161]
-
nuri la amiază ispită pe seară căldură în noapte și sevă de viață (sânii) zece furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
asta doară! N-am avut curaj să-ți zic, de atâta vreme, dar uite că vocea aia n-am mai auzit-o și Ionu nost’ îi dus... „ Vru să-l strige pe omul ei , dar simți că fălcile i se încleștară , ridică încet mâna stângă să-l trezească dacă a adormit . Pipăi perna... dură o veșnicie. Patul era gol... Pe masă o porție de mâncare era întreagă... Și în seara asta. Ca în toate serile din urmă * Omul ei o privea
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
ești înțelept. Doctorul: Atunci eu plec. Fiul: Vă conduc. (Doctorul și fiul părăsesc camera. Baba 1, 2 ți 3 se apropie de pat.) Baba 3: Cât suferă! (Muribunda strânge pătura.) Baba 2: Se agață de orice ca să scape. Și-a încleștat mâinile în pătură ca într-un scut. Baba 1: Nu mai are putere! O să scape pătura din mână. (Muribunda abandonează pătura.) Baba 1: V-am spus. Se vede pe mâinile ei că e sleită de puteri, nu mai are vlagă
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
Și tot așa pe vreo trei pagini și-a pus cenușă-n cap, cerându-mi în final doar să-l vizitez împreună cu băiatul, să-l vadă și el cum arată, insistând să nu-i fur măcar această bucurie. Cu fălcile încleștate de furie am luat un petic de hârtie, pe care am scris cu majuscule doar atât: DUMNEZEU NU DOARME NICIODATĂ! Și m-am semnat. I-am trimis-o, în speranța să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
cu Dumnezeu și cu semenii. Ne rugăm pentru noi, pentru familia noastră, pentru prietenii noștri, chiar și pentru dușmanii noștri, cerând de la Dumnezeu anumite binefaceri sau mulțumind pentru cele primite. Însă, cei mai mulți dintre noi suntem victimele unei societăți care ne încleștează în ritmul infernal al activităților cotidiene, părând că nu mai este loc de rugăciune... În altă ordine de idei, rugăciunea isihastă ne fascinează și ne luminează pe toți întru aleasă liniștire, așa cum numai Dumnezeu a rânduit să primim darul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cînd unul care a văzut Spania ți-ar descrie Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei te caută tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
foc cum se moaie cum Își schimbă trăsăturile ochi alungiți topiți curgînd pe obraji fețe luînd forma sticlei transparente friabile) — S-a spart rîndunica hîc! N-am făcut eu hîc, nu eu priculiciu ținfernale șolduri vîscoase de cauciuc ars mîini Încleștate pe obiecte nesigure mîini ca lichenii fulgerați năpraznică beatitudine) — ... Îți dai seama că n-am altă alternativă. Ce vrei să fac? Portrete de stahanoviști, peisaje industriale? Nu pot! Mai bine mă duc să fur. — Ia-o mai ușor, mînzule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și ieșea din când la suprafață, arătându-și dinții albi de sidef. Am stat încleștată de stâncă minute lungi ca o eternitate. Aveam senzația că asistam la toate fără panică și durere. Mă întrebam numai dacă mai eram vie și dacă era posibil să mori fără să-ți dai seama. Am închis ochii ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care nu așteaptă răspuns, pentru că, în același timp, îmi apar în minte imagini cețoase și înfricoșătoare, a căror contemplare îmi provoacă atâta tristețe, încât nu pot face altceva decât să-mi încleștez mâinile una de cealaltă. Rămân în această stare mult timp. Apoi, smulgându-mi o mână din cealaltă (le strânsesem atât de tare una de cealaltă că mi se lipiseră degetele), încep să mă încalț. E greu; șosetele mi-au putrezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inimă” alunecă încet, cu întreaga ei frumusețe, în eternitatea operelor de artă. Orașul va mai rămâne vreme de un secol cea mai mare putere comercială din nordul Europei, dar nu mai este „inima” Ordinii economice. în vreme ce Franța și Anglia sunt încleștate într-un război care va dura mai bine de un veac, în jurul unui oraș încă neînsemnat se constituie o a doua formă comercială, o nouă „inimă” la fel de puțin scontată ca și prima: Veneția. Veneția, 1350-1500: cucerirea Orientului Ca și Bruges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care decăderea obiceiurilor, nepăsarea guvernanților, simonia preoților, corupția magistraților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și pe care eu le știu. Va fi o moartea lichide cea care mă va lua, guvernată de lichizii Pești. Din apă am venit, asemenea tuturor ființelor omenești. În apă mă voi Întoarce. În tăcere, Dante apucă horoscopul. Apoi Își Încleștă degetele, ca și când ar fi vrut să Își strângă În pumn propriul destin. Noaptea Colțul din spate al baptisteriului era foarte aproape de vechile construcții Îngrămădite de jur Împrejur, de care Îl despărțea doar o ulicioară Îngustă. În acel punct, masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau cu mâinile Încleștate la ceafă - o atitudine mai păgână, mai byroniană. Ceea ce l-a interesat mult mai mult decât despărțirea definitivă a tatălui său de cele lumești a fost o discuție triunghiulară Între Beatrice, domnul Barton de la Barton & Krogman, firma de avocați a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Umbra dinamică de la fereastră (era cel mai bun nume pe care i-l putea da) a stat locului o fracțiune de secundă și pe urmă parcă a umflat-o briza și a purtat-o rapid afară din Încăpere. Și-a Încleștat mâinile, prins brusc de o excitare extatică... cele zece secunde se scurseseră... - Fă ce zic eu, Alec, fă ce zic eu. Înțelegi? Alec l-a privit mut. Fața lui era un tablou al neliniștii. - Tu ai o familie, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
efectul. Ptiu, drace! Fiul strânge din dinți și tace, n‑are nici un rost să‑i ia apărarea mamei fiindcă tati o s‑o atace atunci și mai tare. Până la urmă o să se potolească. Albindu‑se, încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura soluție e să se gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului său de plimbare. Să sperăm că n‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iubit, iubești sau, cel puțin, te poți transpune în starea sufletească a unui îndrăgostit. Dacă ai făcut asta, vei ști, vei recunoaște, vei simți și vei sesiza faptul că munca te poate elibera, în momentul concentrării, de apăsarea care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zvârcoleau șerpuind ca o amibă și formau un Întuneric ce semăna cu cerul fără stele din miezul iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare șoptindu-i: „E În regulă, nu se Întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]