304 matches
-
prindeau pe degete. Practic, îți măsoară conductivitatea electrică a pielii. Dacă te ambalezi sau te stresezi... Deci, cum ar veni, ca un detector de minciuni? — Da, cam așa ceva. Mark chicoti. Nu mă-nnebuni! Acu’ mai vii de-acasă. Dă-l încoa’! Întotdeauna am vrut să fraieresc o chestie din asta. Întinse mâinile. Cuplează-mă, domnule Spock. Weber îi făcu pe plac, explicându-i fiecare pas. —Majoritatea oamenilor prezintă o creștere a conductivității pielii când văd o fotografie cu cineva drag. Prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la fast-food-ul lui Harold și la Hazerai 1 Palace și mănânci cartofi-pai împreună cu Melvin Weiner. Nu-i așa? Să nu-ndrăznești să mă minți. Te-ndopi sau nu cu cartofi-pai și cu ketchup pe Hawthorne Avenue după ore? Jack, vino-ncoa’, vreau s-auzi și tu ce zic, strigă mama după tata, care tocmai ia baia în stăpânire. — Lasă-mă, că vreau să-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
talpă? — Nimic. — Alex, te rog, am auzit clar cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să-mi spui, te rog să-mi spui, unde-i latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu îl încheiam (Mai la dreaptaaa, mai la stângaaa/ Mai încoa peste Carpaaaaați/ Căci acooolo este bineeeee/ Dacă vreți să vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nesfârșit, măturați de vârfurile plopilor. Când am coborât după-masă iarăși în spatele blocului, am găsit toată gașca adunată. Cu gurile căscate, băieții priveau în sus spre un lucru probabil senzațional, pe care eu nu îl puteam vedea din cauza colțului clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după hrană și s-au întors cu pachete. Aici băieții îs foarte harnici, imediat pun elitra la treabă. Am cunoscut niște tipi tare faini care s-ar putea să mă ajute. Dacă totul iese bine îți fac și ție intrarea încoa. Nu e cine știe ce, să nu-nțelegi greșit, nu curge suc pe pereți, da’ e libertate, adică nu umblă nimeni după tine să te omoare. Nu te gazează nimeni în propria casă, ca la noi. Eu dacă mai trăiam acolo doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
omu ei, lighioana bătrână, ăsta vine la ea speriat : Ce facem, zice, uite c-a greșit tat-tu când mi-a înnumărat banii... Ce facem, zice prostu, să-i dăm înapoi, uite, ia-i tu și dă-i... Dă-i încoa, a zis ea, și să nu mai sufli de asta o vorbă, c-ăștia e banii mei ! Cu atâta m-aleg de la el... Și chiar așa a și fost, că tăticu, tot ce-a avut, numa la copiii d-al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încă-i mai vâra-n țoașcă ce mai găsea prin bucătărie : o cutie de pate, o conservă de pește, niște prăjituri mai uscate, o bucată de brânză. — Ia-le, Vica, zicea, ia-le că ți-or prinde bine... Dă-le-ncoa, madam Ioaniu, io sunt lada de gunoi, dă-le-ncoa... Și ce mai râdea madam Ioaniu... La ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bucătărie : o cutie de pate, o conservă de pește, niște prăjituri mai uscate, o bucată de brânză. — Ia-le, Vica, zicea, ia-le că ți-or prinde bine... Dă-le-ncoa, madam Ioaniu, io sunt lada de gunoi, dă-le-ncoa... Și ce mai râdea madam Ioaniu... La ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? Las’ că era și mulțumite de ce le cosea : — Dumneata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-sa - la ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? — Ia-le, Vica, îi zicea madam Ioaniu, că ți or prinde bine... Dă-le-ncoa, făcea ea, dă-le ncoa, io sunt lada de gunoi... Și ce mai râdea baba ! Râdea, și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de amiază, vede bine pân ea, n-o orbește ; atâta, că nu-i vine să-și crează ochilor. Nu pricepe. Și guguștiucii, zvârrr ! spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să vezi, putoarea dracului, că din casă iese !... Ivona ! Cu cipilica ei gri, cu paltonu verde, cu vulpea la gât, vulpea aia argintie de năpârlește, d-a tot vrut să o vândă la Consignația și nu i-a primit-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl avea ultima oară cînd l-am văzut. — Ți-am mai adus niște batoane de ciocolată Panther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și pălărie autentică de cowboy. Arată așa de incredibil de megasexi, cum simt că mă ia cu leșin. — Vine-ncoa’ ! șuieră Connor. Repede ! Curăță coaja aia de lămîie ! Bună ziua, domnule, spune cu voce tare. Doriți un pahar de Pimm’s ? — Îți mulțumesc foarte mult, Connor, spune Jack cu un zîmbet, apoi se uită la mine. Bună, Emma. Îți place petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se luptă adesea cu zel și în van, o ajung însă prea rar de-a aparținea sau de-a fi numărați măcar între cei culți; odinioară - cu deosebire în începutul secolului nostru și de la timpul de-nflorire a literaturei naționale încoa - a fost ades multă vorbă despre o cultură a inimei; astăzi se vorbește puțin despre {EminescuOpXIV 914} {EminescuOpXIV 915} ea; numai la acele amice din provinție ale lui Schiller care, prin lux francez și romane engleze, își câștigă pretensiunea de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
L-a sunat pe Marcus, care a salutat-o spunând: —Ce faci, străine? Păi, da, ha-ha-ha. Ne vedem la prânz? — Poți să îți faci timp? Sunt onorat. —Douăsprezece și jumătate, la Neary’s. Nu se mai descurca cu toate. —Vino-ncoa’ să îți spun ceva amuzant. Ashling abia aștepta să spună povestea cu pipi și Oui, când Marcus replică: —Ascultă, eu sunt cel amuzant, da? Uimită, Ashling se uită urât la el. — Ce este în neregulă cu tine? — Nimic, spuse Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
primit de la o companie producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid. —Căcat nefolositor. Maxilarul ei era încleștat. Oare ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc, se bâlbâi ea. —Acum? El o privea cum își lasă mâna sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Și-mi făcea sul o hârtiuță. „E din cel bun.” „Vezi că vrei să te prostești și tu”. „Ba eu știu că e chimie și atât. Nu există mister. Sar peste cal chiar și cei care nu știu ebraică. Vino-ncoa”. „Așteaptă. Pe urmă Rosencreutz trece În Spania și-și face și acolo provizii din cele mai oculte doctrine, și zice că se apropie tot mai mult și mai mult de Centrul oricărei științe. Iar În cursul acestor călătorii, care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-o zic p-a dreaptă: la Noul Imparțial, În Cangallo 3400, colțișoru porteño care dă pitorește cu bidineaua În poza metropolei. Da io n-am sălaș dă plăcere acolo În mahala, și când ți-a fi lumea mai cu vino-ncoa cânt polca celui care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să faceți o pomenire a tuturor sfinților aici, în cancelarie” “ Da’, de ce-o cheamă așa, colega?” “De unde să știu eu, doamnă? N-ați auzit de băieți cu nume de Carmen și de fete pe care le cheamă Leonida?” “Auziți încoa’! am aflat că-i fiică de preot și că taică-su personal...” “Ce idee! Să-ți pocești astfel propriul copil! Ăștia-s inconștienți, mon cher!” “N-aș subscrie întrutotul la mirarea dumneavoastră. N-ați văzut ce poză marțială are? Cred
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
învelită în pergament fragil și i-o sărută, se retrage cu spatele, șoptându-i cum obișnuia întotdeauna, de când îl știa, „săru’ mâna“, voia să se uite după el și nu reușea să se întoarcă, îi șoptea, cu glas moale: „Guguștiucule! Vino-ncoa!“. Surprinsă că a auzit-o, nu mai știa de ce-l chemase, a ridicat brațul slăbit, i-a plecat capul, l-a sărutat pe frunte. „Du-te, te așteaptă de prea multă vreme. Nu mai sta cu o bătrână ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te-ncoa’! Hai ș-arată-ți fofelnița, făăă! o tot îmboldeau, în timp ce flăcăii mânuiau cu abilitate sârmele și sforile pe sub fustele ei flendurite și pestrițe. Iancu se oprise la marginea drumului. Stătea cu coatele rezemate într-o ulucă șubredă. Se simțea copleșit. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bătu în geamul vitrinei ca să atragă atenția vânzătoarei. — Ei, don’șoară Inez, o chemă doamna Reilly cu un accent pe care la sud de New Jersey nu-l întâlnești decât în New Orleans, acest Hoboken de lângă Golful Mexic. Uită-te-ncoa’, fetițo. — Hei, ce mai faci? întrebă domnișoara Inez. Cum o mai duci, dragă? Nu prea grozav, răspunse doamna Reilly, spunând adevărul. — Ce rău îmi pare! Domnișoara Inez se aplecă peste tejgheaua de sticlă, uitând de prăjituri. Nici eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Minkoff. Știi bine cum reușește ea să provoace necazuri. — Myrna Minkoff? Nu vorbi prostii, Ignatius. Fata aia-i la New York. Te cunosc eu, băiete! Trebe să fi făcut tu ceva trăsnăi la Levy Pants. — Superioritatea mea i-a deranjat. — Dă-ncoa ziaru’ ăla, Ignatius. S-aruncăm o privire la ofertele de serviciu. — Vorbești serios? tună Ignatius. Ai de gând să mă arunci din nou în abis? Se pare că ai jucat la popice toată mila pe care o aveai în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dat decât bani pentru transport. — Chem poliția! — O, Doamne! — Plătește-mi! Plătește-mi sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va crede dacă îi voi spune că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-ți duc haina în bucătărie ș-am să văd ce mai face Angelo. Pân-acu’ chiar c-am avut parte de doi musafiri foarte veseli. Trag nădejdea că bătrânu’ n-o să cadă și să-și rup-un picior, venind încoa’. După ce o văzu ieșind pe Santa, doamna Reilly își umplu un pahar cu whisky, adăugând doar puțin Seven-Up. Luă lingura, gustă salata de cartofi și, curățind lingura cu buzele, o puse din nou pe șervețelul de hârtie. Dinspre familia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]