6,663 matches
-
Marius Chivu Cum spuneam și în cronica de săptămâna trecută, anul 2004 a fost unul extrem de generos cu debuturile în proză. Cred că din 1990 încoace n-am avut un alt an editorial cu atâtea apariții interesante. Întâmplarea face însă ca abia sfârșitul anului să ne rezerve marea surpriză și din partea unei edituri extrem de zgârcită cu debutanții, mai ales cu cei din zona literară. Debutantul despre
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
reușit să o dovedească debutând în stilul scriitorilor târgovișteni, sărind peste etapa scriitorului care promite. Acest debut are, de fapt, valoarea unei solide confirmări și de aceea cred că este unul dintre cele mai surprinzătoare debuturi cel puțin din 1990 încoace și, cu siguranță, debutul în proză absolut al acestui an. Nu știu ce meserie are Nicolae Strâmbeanu și nu pot prezice dacă va mai scrie vreodată vreo carte și cum va evolua cariera sa. Poate că în afara acestei cărți (o întâmplare?) nici
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Cum talente de ghicitor nu mi-am descoperit până la această vârstă și habar nu am cum vor vota românii, mă prefac a nu observa încărcătura emoțională a perioadei și încerc să mă refer la ceea ce am observat de vreo săptămână încoace. O fac însă mânat de presentimente rele, induse de ceea ce văd în jurul meu. Indiferență, descurajare, nepăsare. Scindare. Ziarele au scris despre o așa-zisă radicalizare a campaniei, pe măsură ce ne apropiam de punctul de maximă intensitate - 28 noiembrie. Sincer să fiu
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
profund - în specificul însuși al literaturii scrise din ultimele secole. Dincolo de rolul ei terapeutic și modelator, de faptul că ea rămîne îndeletnicirea specific umană prin excelență, nu e mai puțin adevărat că literatura se hrănește, de vreo două sute de ani încoace, mai ales din nefericire. Frica, remușcarea, regretul, dezamăgirea, deprimarea constituie temele ei favorite. Foarte puțini scriitori au luat condeiul în mînă pentru a celebra fericirea și speranța. în schimb, nenorocirea îi atrage pe toți irezistibil. Literatura pare a fi devenit
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci încoace cu fiecare nou autor semnificativ. Coborînd din cerul cosmopolit pe terenul familiar al realităților naționale, constatăm că literatura "de tip secol XX" are deocamdată în România un mare viitor și perspective de afirmare tot mai interesante. Aceasta dintr-un motiv
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
Auschwitz, pe drumul de repatriere. Ceea ce uimește încă de la început este discrepanța dintre situația dramatică a personajelor și tonul firesc, relaxat, chiar exuberant pe alocuri, al relatării. De altfel acest aspect nu a încetat să contrarieze, de la data apariției cărții încoace. Philip Roth într-un interviu cu Primo Levi (apărut în La Stampa din 27 noiembrie 1986) îi semnala autorului acest paradox. Răspunsul lui Levi - de o simplitate și o sinceritate dezarmante ("Familia, casa, fabrica sunt lucruri bune în sine, dar
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
Barbu Cioculescu Fie că arabii au inventat cifra zero în fanatice reverii de a-și nimici adversarii, fie că nu, cert este că de atunci încoace atât de profunde schimbări au avut loc în lume, încât un istoric cu har distributiv în domeniul periodizărilor ar putea împărți istoria în două mari capitole, acela al zărilor enigmatice de dinaintea născocirii cifrei zero și acela în care cu dichis
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
și care încearcă să devină un om cumsecade. La autorul Veber (nu întîmplător, el este deopotrivă regizorul și scenaristul filmelor sale), mecanismul dramaturgic este cam același: un cuplu masculin alcătuit pe principiul complementarității (principiu comic infailibil de la Stan și Bran încoace) din două ființe care pînă la începutul filmului nici habar n-aveau de existența celeilalte, una slabă, cealaltă puternică. Resortul comic se află în mîinile celui slab. Un personaj pe care Veber îl plimbă cu succes în toate filmele sale
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
Liviu Dănceanu De câțiva ani încoace - remarca George Sebbag în Les Editions Surrealistes, IMEC, 1993 -, de când ne-am scufundat într-un haos moral, intelectual și estetic, nu este de mirare că adjectivul suprarealist (s.a.) iese din nou la suprafață". Sunt driblate, tot mai subtil, prenotările formale
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
de teren, studiile numeroase și de ținută (volumul Taraful și acompaniamenul armonic în muzica de joc este un monument în domeniu), antologările de muzică lăutărească românească pe discuri apărute inclusiv în colecții străine de profil consacrând-o de mulți ani încoace ca specialist în această direcție. De altfel, în chiar preambulul teoretic al noii sale cărți, cercetătoarea face la un moment dat precizarea binevenită: în carte va fi vorba numai despre "muzica țigănească" executată de lăutari și nu despre "muzica țigănească
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
Constanța Buzea Protagoniștii El scriind consecvent "năpraznic", între numeroșii lui amici extaziați, pe bune, de opera care i s-a adunat ca de la sine în deloc puține volume incendiare de 20 de ani încoace, ultima sosită este excelenta poetă suceveană Angela Furtună, care-i solicită insurgentului nouăzecist Mihail Gălățanu un interviu pentru nr. 2/2004 al Caietelor botoșănene HYPERION. Dar, fapt care m-a surprins până la mâhnire, dialogul mi se pare compromis, presărat fiind
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
două cărți de istorie literară, special consacrate subiectului: Întâlniri cu Arghezi (1992) de Gh. Bulgăr și Arghezi necunoscut (1998) de Pavel }ugui, la care mai sunt de adăugat referințele Anei Selejan din volumele sale despre Literatura în totalitarism, din 1944 încoace (a ajuns cu explorările până în 1958 și va continua, bănuiesc). În critica literară propriu-zisă despre poezia argheziană e de reținut un singur volum: Tudor Arghezi � poet religios (1999) de Marin Beșteliu. E de consemnat faptul important că a fost reeditat
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
este povestea acestui efort îndelungat de cunoaștere, de autocunoaștere. Întâi, povestea Omului însuși, în a cărui ființă gânditoare Cel de sus pare să se recunoască, după teologii unor religii monoteiste. Timpul fiind Fluviul pe care ele plutesc de multe milenii încoace. Creștinismul având numai două mii de ani. *** Totuși, creștinismul, îndeosebi catolicismul, a trebuit să înfrunte în această perioadă, pe lângă asaltul necredincioșilor de tot felul, musulmanii, de pildă, gata să ocupe Europa, - un inamic mult mai primejdios decât aceștia, - omul de știință
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
literară a fost una din cele mai mari pagube ale culturii românești." Deși s-ar părea că s-au făcut progrese după 1848, în realitate am rămas la același nivel. Este reținută (încă o dată!, doar maturizarea în ceea ce privește limba. "De atunci încoace s-a constituit cel mai important factor cultural cu putință: limba. în limbă avem deci puțină tradiție, în ea vom găsi limite pentru împrumut din Europa, în ea vom găsi modele." Vom găsi însă numai modele de limbă - la Odobescu
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
nu numai pentru profani, ci și pentru filologi, înglobează o muncă documentară imensă, relevându-ne excepționalul proiect intern al operei heliadești, rătăcită uneori pe nebănuite tărâmuri revoluționare, enciclopedice sau spiritualiste. Eminent specialist al subiectului (cel mai important de la D. Popovici încoace), autor al unei monografii dedicate scriitorului, în două versiuni (1986 și 2001), Mircea Anghelescu era cel mai indicat să ne releve amploarea operei uneia dintre cele mai importante personalități ale pașoptismului. Spre deosebire de celelalte ediții din seria de Opere fundamentale, în
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
Dacă îi luăm ca repere pe Eminescu și pe Bacovia, atunci chestiunea ,,manierei neantului existențial" nu se referă doar la ,,poezia românească actuală", așa cum afirmă profesorul explicit, ci și la întreaga poezie românească a întregului interval rămas neacoperit de la Bacovia încoace. Problema nr. 2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul logic al enunțului, ci chiar conținutul, adică substanța acestuia. Cel care mîntuie imensa plajă de la Eminescu și Bacovia și pînă astăzi și cel care fecundează pustiul postbacovian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
Fundației Naționale pentru Știință și Artă, de sub patronajul Academiei Române, și apărute la Editura Univers enciclopedic în colecția "Opere fundamentale". Este, fără îndoială, cel mai serios proiect de editare și reeditare a clasicilor, adică a scriitorilor noștri fundamentali, întreprins din 1990 încoace. Este o inițiativă personală a criticului și istoricului literar Eugen Simion, o autoritate indubitabilă în domeniu, președinte al Academiei Române, ce nu mai are nevoie, desigur, de nici o tutelă instituțională pentru a avea credit deplin. Au apărut până acum 46 de
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
Plus că la cum ne plîngem noi de ghinion, cineva care nu ne cunoaște și-ar putea închipui că naționala noastră e nelipsită de la Campionatul European și de la Mondiale. Or, noi lustruim ecranul televizorului de mai bine de zece ani încoace și ne tot jelim ghinionul. În tot acest timp se puteau face trei echipe naționale mai de Doamne ajută cu ce jucători avem. Asta însă cu condiția să nu ne isterizăm după fiecare înfrîngere și să nu ne declarăm cei
Noi și restul Europei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12767_a_14092]
-
economice care, o spun cu toată tăria și după o experiență îndelungată, e mai nocivă decît cenzura politică. Cine are urechi de auzit să audă! Deși mă tem că fiecare aude numai ce-i convine și degeaba, de zece ani încoace, vorbesc cu toată sinceritatea despre precaritatea culturii în societatea de consum, prejudecățile scriitorului român educat de Europa Liberă sînt mai puternice decît adevărurile proclamate de mine" (p. 385). Reabilitatea ficțiunii este o carte gravă, a temelor cu adevărat importante în
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
în lumină nici măcar greșelile tactice sau metodele discutabile ale celor despre care crede că se află în tabăra bună a unei bătălii de idei. Cu înțelegere și evidentă simpatie este privit Augustin Buzura, autorul cărții Tentația risipirii. Aflat de la revoluție încoace în fruntea unei instituții culturale emblematice pentru statul român (Fundația Culturală Română, transformată, la sfîrșitul anului trecut, în Institutul Cultural Român), scriitorul Augustin Buzura a fost mai mereu ținta unor atacuri mai mult sau mai puțin principiale, venite din cele
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
calitatea de model; - lucrările sale se integrau într-o tendință foarte actuală a artei plastice internaționale: neoexpresionismul, având, totodată, ca punct de plecare, simboluri populare autohtone, ceea ce era de natură să satisfacă vechi frustrări ale artei românești care, de la Grigorescu încoace, încerca să regăsească formula magică a unei arte în măsură să poarte deopotrivă amprenta contemporaneității și a specificului național. Se armonizau, astfel, două poziții distincte în epocă, aceea a "frustraților" cu aceea a "revoluționarilor", evident în favoarea Puterii; - partidul se arăta
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
recuperare a unei literaturi aproape uitate, aproape necunoscute, scrierile lui Virgil Mazilescu se află acum la vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele critice, de la debut încoace constituie și ele, alături de datele bio-bibliografice stabilite de Alexandru Condeescu, un solid sprijin pentru istoria receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din regiunea de odinioară (1970), Va fi liniște
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
și să boicoteze o proiecție pentru Marche, să saboteze, cum aveau să se justifice, infernala mașinărie economică a filmului ca industrie. Așadar, Cannes-ul lui 2004 are un fundal mai viu colorat social decît oricare altă ediție, din mai "68 încoace. Care e semnificația? Deocamdată, cele întîmplate pot fi citite mai degrabă în cheia unui pitoresc nu lipsit de accente comice. Disperați că intermitenții ar putea bloca festivalul, cu consecințe financiare catastrofale, comercianți ai Cannes-ului au contra-manifestat, cu lozinci de
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
militar care credea că văzuse totul în viață, îl făceau să roșească. Da, nevoile materiale și dezintegrarea progresivă a creierului din cauza bolii blestemate și a blestematelor de medicamente erau explicația pentru această schimbare incredibilă de mai bine de un an încoace. Era așa, Koke? Sau era alt fel de a te sinucide, mai lent, dar mai sigur decît tentativa ta anterioară? Mitingul din 23 septembrie 1900 a fost și mai rău decît se temea Pierre Levergos. Se duse fără chef, pentru
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
dintr-o dată în suflete mizericordioase), înainte de a-și lua zborul spre stația intermediară a unei posibile lumi de apoi. Există oare exemple mai caracteristice ale kitsch-ului decît cele din diversele novele și seriale cu care sîntem îndopați de la "Dynasty" încoace? Ce deosebire de la cer la pămînt între sentimentalismul ieftin, sentimentalismul siropos pînă la îngrețoșare care stă la baza lor și sentimentalitatea atît de umană, atît de sobră și credibilă a unor filme de mare clasă datînd de decenii și revăzute
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]