1,069 matches
-
miile de drumuri: / O potecă șerpuită, / Plină de mister” (Cana de lacrimi). Desigur, nu e mult, dar nici puțin, având în vedere că, goi venim pe lume și tot așa plecăm, cu mâinile goale, dar cu un șarpe de ceară încolăcit pe mâinile livide. Sunt și viziuni apocaliptice, într-o zi cu cer plumburiu: „Cerul plumburiu acoperă brazii, / Iar străzile sunt pline de cioburi.../ Aerul încă miroase a sulf. / Capete de petarde și rachete / Răsar din litiera ruginie.../ Copiii aleargă pe
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
făcute în așa fel încât să se învârtească de la dreapta la stânga. Însă, nestatornică fiind - să nu uităm că substantivul e, totuși, de genul feminin - natura mai scapă și ea caii, și astfel apar, în cazuri deosebit de rare, scoici care se încolăcesc spre dreapta - prețuite aproape la echivalentul greutății lor în aur - sau, mai ieftin, oameni care scriu, pictează și, în general, lucrează servindu-se preponderent de mâna stângă: cei pe care îi numim, deloc peiorativ, stângaci. Inconvenientele unei jumătăți de miliard
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
pământul sub picioare, dar gura lui nu o elibera. Era energie debordantă în acel bărbat, pasiunea lui stătuse în stare latentă, atâta vreme, ca o felină la pândă. Alma avea senzația de leșin, că un bici fierbinte ce i se încolăcea în stomac. Ținea pumnii încleștați pe reverele de la haina lui. Avea impulsul automat să-i răspundă cu aceeași pasiune. Nu se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
apropiai și eu, cerând relații despre incident. Mare lucru n-aveam să aflu: un bărbat vârstnic se precipitase spre banca pe care acum zăcea inconștient, dând semne că nu i-ar fi ajuns aerul. Își lărgise fularul alb de mătase încolăcit pe gâtul lung, se așezase, punând alături o mapă doldora de hârtii, din care se zărea capătul unui plic. Apoi leșinase, alunecând înspre stânga, vrând, parcă, să ocrotească de vânt mapa, prețioasa lui mapă. Și, pe când eu căpătam aceste informații
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
industrial. Dar în acele clipe nu mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea fi, pentru un pahar cu vin, sau ibrice și ceșcuțe din alamă lustruită pentru pregătirea și servirea unei cafele. Mai exista un cuier cu trunchiul torsionat ca un șarpe încolăcit în jurul unui copac tânăr și multe tablouri expuse pe pereți cu cele mai diverse tematici. Toate păreau a fi din alte vremuri, când viața era mult mai simplă și mai rustică. De fapt Adriana nici nu a putut fi atentă
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
de tine. Nu-mi placi! Mi-ai mâncat ani din viață. Femeia despletită: Mă placi, dar nu vrei să recunoști. (Îl ia de mână, pe urmă își pune capul pe pieptul lui. X e pierdut în gânduri. Femeia despletită își încolăcește brațele în jurul lui. Fredonează ceva.) X: Pleacă! (Îi ia brațele din jurul lui și o împinge.) Femeia despletită: M-ai lovit. Ești rău, dar te iert. Se apropie de el zâmbind. Îl mângăie cu degetele pe brațe.) X: Nu te mai
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SIMȚIRI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2057 din 18 august 2016 Toate Articolele Autorului Te urci spre tâmpla cu miros nativ de scorțișoară-mbălsămată-n vin. Te-ncolăcești ca vâscul emotiv, În jurul viței cu parfum divin. Pe-un pat de nori și trandafiri sălbatici, Să mă așezi discret, ca pe icoane. Să guști polen din sânii mei astmatici ce te vor inspira-n foiletoane. Cu-n fir de
SIMŢIRI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383884_a_385213]
-
prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din vreme în vreme La Sâmbăta de Sus în zi mare M-a dus și pe mine, ce minunată încercare Uimită priveam grădina
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
-mi, șerpi negri, străpung un pian mut. De unica-mi ramură atârnă sângerie o batistă din mătase. E chipul meu străpuns de bumerangul idelor neînvinse! Căutătura-mi culege subit din oniric o roadă-imagine, în care șarpele-rădăcină se-aurește înălțându-se încolăcit pe frunza de treflă a unui as. Cât clipesc, trefla se preschimbă-n romb stacojiu, părelnic mecanism al ceasului întors, strop de lavă prelins pe zidul de care pânza - casa mea - se-anină. Deodată, viziunea se preschimbă. Apare pe neașteptate
COCOŞUL CU PENE DE RUBIN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382865_a_384194]
-
seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și
SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382961_a_384290]
-
seară. A trecut mult timp Până când a amurgit Și balaurul tot n-a murit Și a mișcat din coadă Până la asfințitul soarelui Și a însângerat pământul Și s-a umplut marea roșie De atâta sânge. Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructului Oprit din grădina edenului Și s-a întins precum o umbra Până a ajuns să-și muște Din propria coadă în partea Cealaltă, nevăzută a lunii. Dar deși rănit de moarte Balaurul tot n-a murit Și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Sfântul GheorgheBalaurul nu era încă seară.A trecut mult timpPână când a amurgitși balaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăPână la asfințitul soareluiși a însângerat pământulși s-a umplut marea roșieDe atâta sânge.Și de durere s-a încolăcit Balaurul în jurul fructuluiOprit din grădina edenuluiși s-a întins precum o umbraPână a ajuns să-și mușteDin propria coadă în parteaCealaltă, nevăzută a lunii.Dar deși rănit de moarteBalaurul tot n-a muritși a mișcat din coadăși s-a răsucit
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
lente pe toată lungimea picioarelor, am mers cu masajul pe întregul trup cu insistență în jurul sânilor albi, tari, cu vârfurile ca niște săgeți. Trupul fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit în jurul gâtului meu. Era momentul descătușarii celor câteva zile de când eram împreună, frenezia ne-a cuprins pe amândoi, trupurile au prins să se contopească, să se cabreze, să freamăte, buzele se uneau în prelungi săruturi. Într-un târziu obosiți, dar
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
Sinceră să fiu, dacă nu te-aș vedea în fața mea cu paharul în mână, cât se poate de real, aș crede, că ai fost un înger, care mi-a adus liniștea în casă. Vino să te sărut! Camelia și-a încolăcit mâinile pe după gâtul lui Andrei, s-a ridicat pe vârfuri și i-a prins buzele într-un sărut pasional. Bărbatul i-a răspuns la sărut, apoi a ținut-o aproape de inima lui. Într-un târziu femeia s-a desprins din
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
bei cafeaua? l-am auzit ca prin pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic era, conștiincios, la datorie, mi se Încolăcea insidios În minte, Îndemnându-mă, cu ancestrala-i perfidie, să mă precipit către pomul cunoașterii, să Întreb, să aflu. Ezitam totuși. Ceva Îmi spunea că nu e bine să forțez nota prematur: nu eu făceam regulile aici. Prin urmare, răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ei în bătaia vântului acolo sus, dar la nivelul pământului era destul de liniște, chiar dacă bătea un pic vântul, dar nu atât de puternic ca la înălțimea unde se terminau pinii. Câteva frunze din tufișuri care creșteau pe acolo s-au încolăcit printre picioarele noastre și au luat-o înaintea noastră pe cărarea spre oraș. Mi-aș fi dorit să am un palton cu mine pentru că pe mâini începea să mi se facă piele de găină, așa cum se întâmpla mereu când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stârnită de bas, ca și cum am fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul mi s-a încolăcit pe ea ca o pisică ce se cuibărește într-o poală caldă și până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu care ducea țigara la gură a rămas pentru o secundă suspendată în aer, apoi și-a continuat mișcarea ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Dar nu a răspuns imediat. Mai întâi a tras intens din țigară urmărind cum se încolăcește fumul. Afară se rupseseră norii, iar sunetul ploii se auzea cu putere în liniștea camerei. —în regulă, a spus ea într-un final, pot să îți spun că te întreb pentru că ești, erai prietenă cu domnișoara Jackson. Se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul acestuia. - X, X! se auzi deodată vocea lui Bobby Giordano din depărtare, repetând ceea ce spunea atunci când intrasem, moment în care întreaga sală izbucni în aplauze furtunoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Aici, era așezată masa în jurul căreia toată familia se adunase deja. Un bărbat cu părul grizonat, îmbrăcat în uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond cânepiu strâns într-o coadă împletită, încolăcită într-un coc mic în creștetul capului. Doamna Maria tocmai se întorcea de la bucătărie cu o supieră aburindă în mână. Bărbatul se ridică de pe scaun și veni spre el cu mâna întinsă: Bine ai venit la noi! spuse el strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încât în oglinda retrovizoare nu i se mai vedea decât grila radiatorului. De câteva minute bune Cristian Toma căuta un loc unde să tragă pe dreapta ca să-l lase să treacă. Însă pe drumul forestier îngust și sinuos ce se încolăcea în jurul muntelui așa ceva nu se prea găsea. Cristi nu se grăbea, dimpotrivă chiar voia să meargă mai încet ca să poate observa detaliile de pe drum. Camionagiul însă avea treabă, el nu avea timp de pierdut. Nu-l claxona dar se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la numai câteva palme deasupra. Era tăcută ca însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri, oscilând nehotărâtă, când la deal, când înspre vale. Se mărise mult acoperind tot carosabilul pe mai multe zeci de metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]