1,922 matches
-
A Îndepărtat În grabă stratul de pământ Înalt de o jumătate de metru până când a descoperit capacul Încuiat al unei lăzi foarte mari. S-a gândit preț de câteva secunde, a analizat riscurile și un gând trimis de undeva a Încolțit În mintea sa. După mai multe Încercări, toporașul nemțesc și-a făcut datoria, Încuietoarea a cedat iar Victor a luminat Înăuntru, a ridicat capacul, a privit și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
orice mică Întârziere aduce moartea mortului-viu, porni fără a se mai uita la Încărcătură iar la un moment dat i s-a părut că aude un geamăt slab, a conchis că poate i s-a părut dar În adâncul sufletului Încolțise un gând și se ruga pentru acesta. Când mai avea o sută de pași până acasă, Victor Îi comandă lui Vizante să facă de pază la „captură” și să nu scoată nici un sunet. Degetul arătător ridicat ferm Însemna: Nicio mișcare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
este creația ta și este o minune, nu fi îngâmfat. fii smerit, și nu vei regreta. grădină pentru tine am rezervat cea mai roditoare parcelă din sufletul meu pentru tine aici poți însămânța visele tale cele mai îndrăznețe ele vor încolți curând, vor face tulpini înalte, cu flori cât roata mare a lumii în care vor zumzăi zilele mele dungate sunt de acord să devin grădina ta, shangdi di liwu prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
alte pernuțe cenușii ale sufletului meu de care mi-e dor, pe care le-aș pune pe canapea să mă tolănesc peste ele și să torc, să îmi afund fața în prospețimea lor după masiva cădere de apă încep să încolțească obiectele în garsonieră din fiecare papuc se ivește o mică nouă tălpiță vernil din cana mea de cafea crește o nouă toartă, pe care aproape o pot prinde cu degetul mic mă uit pe geam și parcul mare, pentru copii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
soacră-sa s-o primească pe urmă în casă, de zicea c-a asmuțit câinii după ea și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit-o! BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câteva coji de pâine uscată, pe care am tot pus-o de-o parte când eram în lagăr. Mai căpătam de la mecanicii ruși câte o așchie de pâine. Marmelada o puneam în cutia de conserve. Pe urmă, foamea ne-o încolțit rău de tot. Căutam jâr, alune, mere pădurețe, bureți... Dar ne era frică să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
impresie că acestea se cristalizau prea încet, fără spor, bătând pasul pe loc. Ea căuta mereu cărările care s-o conducă spre un drum larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce încolțiseră cândva în mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea fi țesute pe o canava iluzorie. Se culca seara cu aceste planuri pe care le punea sub perna ei plină de vise, ca dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție îți plăceau odată aripile... Rupând tăcerea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ardea pe o măsuță foarte scundă, răspândind în jur numai fâșii tremurânde de lumină, cu nuanțe întunecate, chiar acum, în secolul în care energia electrică stă fără încetare și cu devotament în slujba omului. Însă, mai cu seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trecute, cu raționamentele logice, pe care se bizuiau nu știu ce sisteme filosofice celebre, ce-L negau aprig pe Dumnezeu și-L înlăturau necruțător din mințile oamenilor ș.a.m.d. Așa stând lucrurile, este de la sine înțeles că în tânăr începuseră să încolțească tot felul de întrebări și să mijească tot soiul de îndoieli privitoare la credință, astfel petrecându-se la dânsul o schimbare majoră. Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fapt. Diferența dintre ele rezidă În aceea că posesia, așa cum s-a mai spus, nu este decât un simplu fapt, iar detenția precară este o stare de drept, ceea ce reprezintă esențialul diferenței dintre ele. Un prim conflict care poate să Încolțească În cazul posesiei este cauzat de faptul că, deseori, posesorul bunului aflat În posesie este una și acceași persoană cu proprietarul de drept al bunului, dar sunt situații când posesorul nu este titularul dreptului pe care Îl pretinde că este
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
li se reamintească la nevoie că ceea ce instanța rezolvă În favoarea uneia sau alteia, și ele , ca judecători ai propriului conflict, pot să-l rezolve fără să fie obligate să-și plătească una alteia despăgubiri Împovărătoare, soluție pacifistă ce le poate Încolți pe teren, acolo de unde a apărut conflictul. În cazul unor conflicte de vecinătate privind semnele și linia de demarcare dintre două proprietăți limitrofe, cererea de mediere o poate depune una sau ambele părți În dispută, uzufructuarul sau posesorul unui bun
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această seninătate a Măriei avea să-l facă pe Gheorghe și mai turbat, Încolțind În sufletu-i hain sentimentul devastator al geloziei. Curvă nenorocită! te-am zărit la praznic cum șușoteai cu amicul meu, Dorel... și cum Îl priveai de galeș și cu cât subînțeles... Te Înșeli amarnic! riposta Maria, plină de furie. Discutam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
undeva există un neadevăr, amintindu-mi de copilul mic și neprihănit care ardea În flăcări. Ce rău să fi făcut acel copil!? Nu puteam să fiu de acord cu aceste pedepse nedrepte. Încet, Încet, În mintea mea au Început să Încolțească altfel de idei legate de „sfânta biserică” și de cei care propovăduiau „adevărul” ființării noastre. Din păcate, acele zile, acel timp Încă necopt și-au pus amprenta asupra gândirii mele ( filozofice), de mai târziu. Mergeam la programul religios Împreună cu sora
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le Înmânezi diplomele și albumele. Amănuntele le vom discuta mâine. Noi ( adică eu și elevii mei) vom ajunge la Casa de Cultură În jurul orei 10.00.” Pentru mine era o premieră participarea la o astfel de festivitate. Emoțiile m-au Încolțit discret când am auzit că trebuie să urc și pe scenă. Dincolo de aparențe, există În alcătuirea mea interioară o timiditate care Îmi crează o stare de disconfort și, uneori.... de neliniște care n-ar avea o explicație anume. Venisem de la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de iubire... Din chaos, doamne-am apărut / Și m-aș Întoarce-n chaos.../ Și din repaos m-am născut,/ Mi-e sete de repaos.” Vocea Îmi tremura vizibil! Trebuia să fac ceva. Ei nu aveau voie să afle că mă Încolțise teama și sfiala de a recita În plină stradă (eu, o timidă incurabilă, care nu mai găseam niciun cuvânt, atunci când mă aflam În fața unui public sau chiar În prezența a două persoane). „Cine urmează? Să văd cine este mai curajos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă...visul de a deveni scriitor. M-am născut Într-o localitate din zona Moldovei (H., jud. Iași), zonă de altfel atât de frumoasă, dar unde sărăcia devenise o „modă”. Pitorescul deosebit, mănăstirile, reprezintă un punct turistic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gândi să se căsătorească. Îi plăcea o fată din satul vecin, a căror părinți erau gospodari și avuți. Aveau acei gospodari trei fete și pentru fiecare din ele aveau zestre, bani, vite și pământ. Lui îi plăcea cea mijlocie și încolțise în inimă lui dorința s-o ceară în căsătorie. Nu era urâtă, nici proastă nu era și, plus la toate, mai avea și avere. „Mă voi face un gospodar bun!”, se gândea moș Ion. Într-una din zile, se sfătuise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe un nor aducător de o ploaie trecătoare, pentru a-i spori încrederea că soarele vieții ei este Vișinel, îl lipi de ea pe băiat, cât putu de mult. Rafira însă se afla în altă lume. Pe orizontul sufletului ei încolți sentimentul de mamă al acestui copil. Se putea bănui că umbra îndoielii dobândi crâmpeie de lumină. Rafira îl mângâie continuu pe Vișinel, dar ochii nu se dezlipiră o clipă de chipul lui Mihăiță, întrebându-se în sinea ei: o fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Atunci, hai mai întâi la baie să ne spălăm pe mâini! Mama și Mihăiță schimbară câteva priviri semnificative. Putea oare numi această atitudine a lui Mihăiță ca fiind un prim pas? Alungă în mod voit pentru un moment nedumeririle, ce încolțeau în mintea ei. Ea dorea cu toată ființa ca Mihăiță să priceapă că prezența lui Vișinel nu impieta cu nimic atmosfera din familia lor și că el nu va fi pus niciodată pe planul al doilea. Oare putea el să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură. Ce mai este de făcut, pot să fac și eu... - Ai răbdare doar câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă a rețetei, altfel iese altceva, nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
strânsă încât cele două mame intrară la idei. Bântuia printre fete o boală, se îndrăgosteau una de alta, de parcă ar fi dispărut sămânța băieților. - Nu cumva sunteți lesbiene? o întrebă pe Olga, mama ei. - Doamne, Dumnezeule, că multe mai pot încolți în capul tău mamă! Discuția se stingea fără intervenția pompierilor. Fetele respinseră categoric această năstrușnicie. Dacă nu legaseră încă prietenii durabile cu băieți, nu era nici un motiv de Îngrijorare. Altele erau prioritățile lor... - Olga, ți-ai făcut lecțiile pentru mâine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tot așa procedează... În mintea Olgăi, unde ideile dobândeau ad-hoc Îndoieli, își făcu loc un ascuțiș de lamă, asemenea unor săbii de Toledo, cu un tăiș care se simte că a lucrat după ce rana sângerează. În discuția aceasta lapidară îi încolți o suspiciune: N-o fi Alex al meu!? Puse instinctiv mâna la gură de frică să nu-i scape vorbe necontrolate, fără știrea ei. De altfel, continuă Olga, toate probabilitățile mă duc spre un final care se profilează a fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
s-ar crede că așa își câștigă existența, căci n-am văzut nicicând pe nimeni cumpărând ceva de la el. Sunt convins că am mai vazut fața acestui om în majoritatea coșmarurilor mele. Ce gânduri imbecile, ca iarba rea, pot să încolțească sub craniul ovoid, ras, sub turbanul care-l acoperă, dincolo de fruntea îngustă? Rogojina întinsă în fața bătrânului; vechiturile sale par să aibă o legătură secretă cu viața sa. M-am hotărât, de mai multe ori, să merg să-i vorbesc, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]