376 matches
-
Îngrijorat, dar nu foarte tare. Dacă fratele tău a ieșit neînarmat, Înseamnă că are un plan. Iar dacă are un plan, atunci nu poate fi ucis, căci știe dinainte ce se va Întâmpla! Alexandru privi cum războinicii lui Amir se Încolonează‚ trec la trap pentru Încălzirea cailor, iar apoi trec la galop, reluându-și ritmul rapid de Înaintare În care sosiseră. Trase frâul calului și intră pe gheața care acoperea fluviul. Se Întoarse Încă o dată, ca să vadă grupul mongolilor, dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu o mână de țărani abia sosiți de la coarnele plugului, În fața lui Mahomed. Nu riscați În câmp deschis și nu pierdeți călărimile țării. Căci altele nu avem. Dumnezeu fie cu voi! Spătarul Își făcu cruce și dădu pinteni. Călăreții se Încolonară În rânduri de trei și porniră spre drumul Sucevei. Apărătorii erau, și ei, gata de drum. Până la primul contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
coborât și țin minte că ne-a așteptat un singur milițian, cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost Încărcate În căruță, inclusiv persoanele În vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am Încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să nu vorbim cu nimeni și să urmăm drumul. Drumul până la Închisoarea de femei de la Mislea mi s-a părut foarte lung. Erau vreo 12 kilometri, dar după ce erai slăbit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
servit masa, ne-a scos pe platou În colonie acolo, ne-a adunat pe toți..., gardienii Îmbrăcați cu șube, cu pâslari, cu căciuli, iar noi În ce-aveam, cu zeghele ălea prin care bătea vântu’, fără nici un obstacol... Ne-a Încolonat și ne-a scos să cărăm fascine 1 să protejăm digu’. Ăstea erau niște maldăre de nuiele din salcie, lungi cam de șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și se făceau verificările, și seara, când se preda schimbul și se făceau verificările. Intra ofițerul de serviciu, În general Istrate, un ofițer de serviciu, un caraliu, doi. Controlau gratiile, controlau sub pat, pe nu știu unde, și noi trebuia să ne Încolonăm printre paturi... Și ajunsesem În situația În care, atunci când intrau ăștia, colegii Îmi cereau să stau În spatele unora mai Înalți, ca să nu mai mă vadă. Dar atunci când nu mă vedeau, Întrebau: „Unde ești, pruncule?”. Așa Îmi ziceau. Deci eram cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă odihnesc, că n-aveau personal să te supravegheze să stai În picioare sau pe șezut și era avantajul că dormeam. Era o zi când puteai să acumulezi odihna. Și era obiceiul ca, Înainte să fim scoși la lucru, ne Încolonam și brigadierul ieșea la raport. Aveam un student În anul V la medicină, din Iași, tot deținut. El era doctorul bacului și singurul lucru pe care Îl putea face era să găsească ceva ca să scutească pe câte unul-doi, care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
transferul de la Jilava spre Gherla? Dom’le, a fost un moment foarte impresionant. Ne-au scos din Jilava pe jos. Era iarnă, 25 decembrie... Seara târziu, nu mai știu ce oră a fost, În orice caz, pe la 8, ne-au Încolonat, ne-au bătut lanțurile și pe jos... Înainte. Domne, un cer splendid, mii de stele, și cum era și frig, chiciura aceea măruntă, picura... Știi? Și noi, aliniați În coloană de câte cinci, mergeam pe dealu’ ăla unde ne așteptau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îndărăt. Dar ce ne-o putut urî omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În mai multe rânduri În Moldova și apoi În Basarabia. Pe 26 iunie 1940, am primit ordin să Încetăm lucru’, să ne echipăm imediat și să ne Întoarcem la Chișinău, fiindcă primiserăm ultimatum din partea Rusiei să cedăm Basarabia. Ne-am Încolonat cu capul plecat, destul de triști, și ne-am pus În marș În coloană spre Chișinău. Am reușit cu greu să ajungem la Albița, În cadrul termenului de patru zile, și-am trecut În Moldova. După aceea ne-am repliat la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că În gara Basarab, ne-a oprit și a venit dubele și ne-au luat și ne-am trezit În Jilava. Acolo, porțile ălea erau sinistre..., urluiau, acționate electric... Ne-a Încolonat și a apărut un gardian sau șef de serviciu de-acolo, un plutoner, un țâgan, Iamandi. Poate ați auzit de el... E, ăsta ne-a făcut percheziția (râde - n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o varză din aia... Și când ești tânăr mănânci mai mult... Bătrânii, săracii, zicea că le ajunge, dar vai de capul ei de mâncare, că nu era consistentă... Și de la Gherla ne-a dus la Salcea (sic!), la dig... Ne Încolona câte o sută de inși, cu militari, că de-știa erau gârlă... și ne punea așa pe rând. Aveam roabe cu hârleț și acolo săpam În pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma rămânea seara În poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acuzat, gardian public Bălteanu Petre XE "Bălteanu, Petre" , a trecut la ridicarea evreilor și Încolonarea lor În convoaie, evrei pe care i-a dus până la Chestură... Încadrat de sergenți și huligani cu bețe În mână, Duca Iosub XE "Duca, Iosub" Încolona pe evrei și Îi bătea În drum spre Chestură”57. După fiecare convoi, Duca XE "Duca, Iosub" se Întorcea În casele evreilor pe care i-a scos și jefuia, parcă ar fi fost huligan român din naștere. Alți doi huligani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și fenomenul respectiv: „La cazul huliganismului s-au Înhămat atunci elementele fasciste, reprezentanți ai burgheziei locale, comisari și gardienii secondați de câțiva soldați care au năvălit În curțile și casele evreilor, batjocorindu-i, lovindu-i și schingiuindu-i, i-au Încolonat și adunat În curtea Chesturii”93. Această definiție a absolvit Armata română de responsabilitate și a stabilit, În general, că la pogrom au participat „elemente fasciste”, fără a intra În amănunte. Aceste elemente fasciste au fost majoritatea românilor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu polițistul Păsărică XE "Păsărică, Alexandru (polițist)" aceștia mai căutau evrei și seara, fiind duși la Chestură În același scop: „Ne-au scos din adăpost, ne-au buzunărit, luându-ne ceasornicele, bani, după ce am fost bătuți la rând, am fost Încolonați și duși la Chestură. Când am intrat pe poartă am Început să călcăm pe cadavre și răniți. Imediat s-a dat ordin ca cei răniți să fie puși de o parte și morții de o parte. Am făcut mormane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment, polițiștii și-au bătut joc pentru ultima oară de supraviețuitorii măcelului - ultima tortură sufletească Înainte de a-i da pe mâna altora: „La ora 9 seara ni s’a ordonat să ne Încolonăm pentru a porni spre casele noastre, spunându-ne că din ordinul generalului Antonescu XE "Antonescu, Ion" suntem eliberați”20. Când s-a Întunecat, și-a amintit un alt evreu, În jurul orei 20.00, „s’a strigat că toți, În afară de răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
porni spre casele noastre, spunându-ne că din ordinul generalului Antonescu XE "Antonescu, Ion" suntem eliberați”20. Când s-a Întunecat, și-a amintit un alt evreu, În jurul orei 20.00, „s’a strigat că toți, În afară de răniți, să se Încoloneze că li se dă drumul”21. Polițiștii au primit ordin să se desfășoare de-a lungul străzii Alecsandri, pe ambele părți, până la strada Cuza XE "Cuza, Alexandru C." Vodă, „după care s’au deschis porțile Chesturii, evreii au fost așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ce ne așteaptă”, a văzut mulți polițiști care au intrat dimineața devreme În curtea Chesturii, repezindu-se asupra recalcitranților și asupra răniților care de fapt nu se puteau mișca, dar nu erau crezuți: „Loviți mereu am fost nevoit să mă Încolonez În acea lungă turmă pe care o presimțeam că va fi a morții. Conduși de nemți și români am luat drumul gării Iași, fiind flancați de mitraliere și mașini Înarmate. Aveam impresia sinistră a unei regizări machiavelice”32. Însoțitorii români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
sublocotenent care comanda trenul șGhițescuț dimpreună cu soldați din infanterie. S’au deschis trei vagoane din care au coborât cei ce mai erau vii iar cei morți au rămas acolo În vagoane până a doua zi. Cei vii au fost Încolonați și duși la sinagogă. Celelalte vagoane au rămas așa Închise cum au venit. A doua zi marți 1 iulie 1941 pe la orele 7 m’am dus cu dr. Gheorghiu din nou În gară. S’au deschis vagoanele rând pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nu dădeau cale liberă trenului supraviețuitori - „până nu mituiam șeful, trenul nu se mișca”. Rămășițele umane ale „trenului morții” au sosit la Iași la 6 septembrie 1941: „Era noaptea. Am fost coborâți În gară, repartizați după străzile respective ale fiecăruia; Încolonați În convoaie și Înconjurați de poliție. În gară, Înainte de a ne trimite acasă erau prezenți chestorul de poliție, lt. col. Chirilovici XE "Chirilovici" și comisarul Anghelescu XE "Anghelescu" care ne-au adus la cunoștință că de a doua zi nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
la gară În convoaie În zorii zilei. Cea mai bună descriere a drumului spre gară și a Îmbarcării În vagoane aparține, probabil, lui Jean Șoihăt XE "Șoihăt, Jean" : „Luni dimineața ora 4.30, cei care au mai supraviețuit am fost Încolonați câte 6 și duși la gara mare și În drum am călcat la tot pasul cadavre de bărbați, femei și copii uciși cu o zi Înainte și neridicați. În Piața Unirii cadavrele erau unul lângă altul. La gara mare, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Întreagă și-a plâns deschis morții ei vechi și noi. La ceremonia de despărțire au venit mii de evrei, remarcându-se Îndeosebi numărul văduvelor și orfanilor de toate vârstele: „O lume imensă adunată la cimitir a fost cuprinsă de emoție, Încolonându-se În cortegiul ce a făcut Înconjurul zidurilor ce trebuiau să cadă sub loviturile târnăcoapelor, ziduri ce străjuiesc cavourile marilor rabini. Am văzut bătrâni, bărbați și femei, care stăteau la mormintele părinților despărțindu-se pentru totdeauna de rămășițele pământești, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
decât pentru noi. Antonio surâse și porni motorul. Cum abia așteptase să rămână singur cu ea - nu avea nici o intenție să o ducă la general și se gândea cu frenezie la străzile pustii din spatele Forului Italic - Începu să depășească mașinile Încolonate spre centru. Șoferii care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe o casetă după copia lui și i-o trimite. Ce dracu să faci cu ea aici? — Să ți-o bag Între bucile curului, ca să cînți Strange Love. Caporalul de serviciu stinge lumina În dormitor, În rîsetele generale. Caporalul ne Încolonează după raportul de dimineață și ne duce În pas de defilare În zona cea mai Înaltă a unității, un platou natural unde se află instalate mitralierele antiaeriene și un pavilion mic, un fel de refugiu cu patru paturi și o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
După câteva ore, trenul s-a oprit. Liniște, liniște mormântală. Desigur, suntem undeva, la marginea unei localități, gândeam eu, dar surpriza a fost mare. S-a deschis ușa vagonului și un ordin scurt: „Toată lumea coboară în liniște, nu vorbiți, vă încolonați câte cinci, nu priviți în nici o parte, nu faceți semne și nu încercați să ieșiți din rând, fiindcă oamenii mei au ordin să tragă”. Am coborât. Surpriză, în fața gării Pitești. Nici un alt om, în afară de soldați și gardieni cu armele în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
priviți în nici o parte, nu faceți semne și nu încercați să ieșiți din rând, fiindcă oamenii mei au ordin să tragă”. Am coborât. Surpriză, în fața gării Pitești. Nici un alt om, în afară de soldați și gardieni cu armele în mâini. Ne-am încolonat și, în fruntea coloanei, pe post de capelmaistru, directorul închisorii Pitești, Alexandru Dumitrescu - și, înconjurați de o pază severă, extrem de numeroasă, am străbătut străzile orașului până la închisoare. Pentru mine a fost un mare semn de întrebare. Până acum totul se
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]