967 matches
-
am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-o caut, că eram și eu mai bine, așa, un milimetru, cam după o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în 21 decembrie, și-n 22 decembrie mi-a murit fata, a căzut victoria mea..., era acolo, în curtea liceului, căzută pe ciment, lumea de pe lume se uita la ea, la fata mea, am țipat ca o nebună, ziceam: nuuu!!! Încontinuu țipam: nu, nu, nu! (Acuma se vede de ce atâta disperare în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă, Nicoleta, arhitectă și ea. Scena discuției cu Nicoleta, fie pe ecran, fie în dreapta scenei, cum vrea regizorul. Tonul Emmei e dezinteresat, vorbește doar așa...) Tu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
galbenă dintr-o parte, cățeaua asta va face moarte de om pentru ea, așa s-au legat amândouă. Seara, mi-am futut nevasta de-am înnebunit-o, mă omori!, striga, mă omooori!!! A țipat de bine, aș zice, a țipat încontinuu, am vrut să văd de ce se masturbează cu Tara aia, ce găsește la cățea? Părea o femeie normală la pat, ce-o fi în capul ei, nu știu. A avut orgasm de mai multe ori, după primul număr, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada, vii ca niște oameni, e ca și cum s-ar mișca și ar înțepa-o la picioare, intră acele de brad în mine, zicea, m-am zdrelit până la coapse, mă lovesc încontinuu de crengi ascuțite, ce curenți ies din gresieee!... o nebunăăă!, iar Maestrul se uita la ea ca la Sfânta Fecioară, îi asculta toate minciunile alea, credea în ele, ea era o nebună, iar el o asculta. Și totuși n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă iubea deloc, fata îmi spusese despre veșnica ei întrebare: cum poți să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? -, a venit la școală și a început să țipe, s-a întins disperată peste fiică-sa, strigând încontinuu: nu, nu, nu, Cum ai putut să-l crezi?, cum să crezi într-un bărbat a cărui meserie este să mintă??? NU, NU, NU!!! Doar NU, atât mai putea spune după un timp. Eu n-am fost pe-acolo, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă, dumneavoastră ați povestit încontinuu, eu am ascultat încontinuu, cuvintele de poveste ne-au schimbat, până și cepele astea au devenit mai grele. Îîî, tot nu mi-ați spus ce e cu paharul... — Paharul?, o să-l duc la pârâul din dreapta grădinii și am să arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am obosit amândouă, dumneavoastră ați povestit încontinuu, eu am ascultat încontinuu, cuvintele de poveste ne-au schimbat, până și cepele astea au devenit mai grele. Îîî, tot nu mi-ați spus ce e cu paharul... — Paharul?, o să-l duc la pârâul din dreapta grădinii și am să arunc apa asta nenorocită, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
calități abstracte Întâlnite și la fiul său, Amory. Se aținuse mulți ani În fundalul vieții de familie - o figură ștearsă, cu fața pe jumătate ascunsă sub părul mătăsos carei atârna fără viață, mereu preocupat să „aibă grijă” de nevastă-sa, Încontinuu chinuit de ideea că n-o Înțelegea și n-o putea Înțelege. Dar Beatrice Blaine! Asta da femeie! Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake Geneva, Wisconsin, sau la Roma, la mănăstirea Sacro Cuore - o extravaganță pedagogică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
legitimate de însăși patroana beatificată a Contesei, care, iată, i se arătase doar lui. Sub privirea blândă din spatele ochelarilor fumurii, cei doi simțeau un impuls aproape organic de a-și povesti viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în... spunea Horațiu sub privirea hipnotică și blândă a Maicii. Dar știi dumneata mai bine! Maica dădu din cap aproape cu disperare că nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bine ați lua masa de prânz la un McDonalds sau la un local de genul ăsta.“ Le-am vorbit Întruna până au coborât Înaintea noastră. De Îndată ce ne-am văzut singuri În cameră, ne-am aruncat Îmbrățișați În pat. Akemi rostea Încontinuu: „Mă simt ciudat, mă simt ciudat“, desfăcându-mi fermoarul pantalonilor pentru a-mi elibera sexul, care se Întărise deja. În momentul În care mi-l cuprinse Între buze, mi-am dat seama că nu aveam nici cel mai mic instinct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta e cauza problemei. Asta mă face mereu să-mi aduc aminte de șoareci. Pe vremuri, oamenii săraci creșteau ca animale de casă șoricei albi. Ați văzut vreodată? Șoriceii se joacă În cușca lor cu o roată care se Învârte Încontinuu. Așa sunt și oamenii din jurul nostru, nu vi se pare? Nimic din ceea ce fac ei nu contează cu adevărat. Cred că din cauza asta m-am dedat unor experințe extreme, am Încercat orice, și chestii dure, și chestii dezgustătoare. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles asta decât mai târziu, dar În timpul călătoriei noastre ne gândiserăm Încontinuu la același lucru, și anume că exista o limită În plăcerea pe care o puteam atinge În doi. În ceea ce mă privea, participasem la ședințe de sex În trei, În patru, chiar și la orgii sexuale Încă din timpul liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte. Ideea aceasta nu mi-a venit brusc, ci părea că plutea pe undeva prin spațiu și s-a agățat deodată de mine. Priveam Încontinuu fotoliul. Nu oare așa luau naștere toate ideile? Fie ele idei sau dorințe, nu eram noi cei care le dădeam naștere, ci ele existau deja, plutind la Întâmplare În jurul nostru, alegându-ne să devenim purtătorii lor. Gândindu-mă la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spui“. „Mi-a fost rușine că v-am trimis scrisoarea aceea și am regretat enorm, dar sunt conștientă ca dacă nu citeați scrisoarea, acum nu am fi putut fi Împreună aici, ci aș fi stat doar și aș fi așteptat Încontinuu să vă pot strânge mâna, la fel ca femeia aceea. Chiar mă bucur că v-am scris și sunt fericită că am trăit să apuc ziua de astăzi.“ Nu m-a impresionat deloc ce mi-a spus, nici nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de mașină, susținută de o armătură din fier ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le faci sex oral, Îți spărgeau din senin capul cu o sticlă de whisky, nu te mai opreai din tremurat din cauza frigului și a foamei și nu-ți mai puteai controla vezica, Îți țiuiau urechile și Începeai să auzi voci Încontinuu. Toate acestea par Înspăimântătoare numai când te gândești la ele, când ți le imaginezi. Teama de a nu sfârși ca un vagabond dispare atunci când deja ai ajuns În stadiul acela. Spaima că te-ai putea trezi cu fața umflată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
opream din povestit. Reiko avea ochii În lacrimi. De fapt, nu povestea pentru mine. Vorbea pentru sine și prezența mea nu era decât un pretext. Mi-am dat seama că se afla Încă sub dominația lui Yazaki. — Când ne drogam Încontinuu, noaptea se sfârșea cât ai clipi, iar dimineața cădeam pradă tristeții. Cantitatea de cocaină sporea parcă În progresie geometrică, consumată Într-un ritm din ce În ce mai accelerat. Pentru a savura din nou plăcerea excitației pe care o simțisem câteva momente mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună oricărei forme de umilință și, În același timp, păreau copleșite de rușine. Privind Încontinuu degetele lui Reiko, am ajuns să nu-mi mai dau seama dacă erau albe sau nu, dacă făceau parte dintr-un trup sau nu. Cuvântul deget plutea undeva În spațiu, impunându-și imaginea sa de organ independent. Nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a permis nicidecum s-o ating, Însă partenera ei lesbiană, care părea să fie o supusă fidelă, m-a lăsat să-i ling degetele de la picioare, apoi mi-a arătat vulva, dându-și chiloții Într-o parte. M-am masturbat Încontinuu cât timp cele două femei au rămas În cameră cu mine. Râdeau de mine În timp ce mă priveau cum mă atingeam singur. M-am frecat atât de tare Încât pe alocuri mi-am zgâriat pielea ce-mi acoperea penisul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-a născut în urma unei mari „izbucniri”, „despicări”, a unui Început, a unei ieșiri, a unei nașteri din haos. Lumea cunoscută de ei reprezenta Ordinea. Ordinea ținea atât cât cunoșteau ei; dincolo de margine ordinei se întindea haosul. Spiritele haosului agresau încontinuu Ordinea. Ca ordinea să existe, să reziste în fața asaltului spiritelor haosului trebuiau făcut jertfe. Prin jertfă, Viața Omului jertfit, (a ființei, sau a animalului jertfit, după ce jertfa umană a fost înlocuită de jertfa animalelor) se transmitea trupului Ordinei, Organismului Ordinei
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
Rămase / în umbră / cufundat în meditații. / Ținându-se de mâini, / vorbea legănându-se pe picioare / cu ochii rostogoliți în cap. Nu se ferea / să arate ce gândește: / Adâncă / e / Singurătatea.,, ( - Singur - ) Este dificil de redat lumea interioară a poetuuli: numără încontinuu, întreține un dialog nesfârșit cu el însuși, uneori cu atmosfera, cu natura. Dacă ar fi să-i creionez mișcarea universului său sufletesc, l-aș compara cu ceva straniu, care se pare a fi străin de lumea înconjurătoare însă ochiul său
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
Acasa > Poezie > Imagini > "MATEMATICĂ" "DUBLURĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Matematică Mă adun, mă scad, mă înmulțesc și mă împart încontinuu. Rezultatul e întotdeauna același. Nu vi-l spun. V-ați mira, nu m-ați crede. Privesc înfiorat toate calculele, le refac sperând că undeva s-a strecurat vreo greșeală, dar iese mereu aceeași incredibilă cifră. Dublură De o viață mă
MATEMATICÃ DUBLURÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363404_a_364733]
-
în chefuri. Credeam că asta este viața. Am zis că am ajuns într-un fel de rai. Reporter: Libertate totală... Ștefan Lăpădat: Da! Eram așa de bucuros că am scăpat de ai mei și de vocile acelea care mă tocau încontinuu: „Nu-i bine! Nu ți-e rușine? Nu fă asta! Nu cealaltă! Nu-i voie aia și aia!”. La internat în sfârșit am zis: „Asta-i viața!”. Reporter: Ce relație aveți acum cu tata și cu mama? Ei au vrut
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
din 6 octombrie 1958, semnat de Al. Drăghici, în care se vorbește de „tolerarea pe mai departe a numărului mare de elemente legionare și reacționare în mănăstiri, cât și menținerea numărului mare de mănăstiri unde numărul de călugări se înmulțește încontinuu cu elemente îndoctrinate cu idei contrarevoluționare, [și care] prezintă un pericol social” și, în consecință, propunea ca: „elementele legionare și elementele care au avut funcțiuni în aparatul de stat burghezo-moșieresc”, care sunt călugări în mănăstiri, episcopii, mitropolii și patriarhie, să
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]