1,683 matches
-
Nu uita, nea Costică, mai e puțin și vin alegerile. Se schimbă Guvernul. Vin alții și sistemul se zdruncină. Nici chestorul nostru nu va rămâne. Deci, să rezolve până la schimbare. Altfel... Fănel nu reușea să întrețină o atmosferă plăcută. Era încordat, îngrijorat, neatent. Avea momente în care nu auzea și nu vedea nimic. Gândul că reclamația era pe biroul unui procuror pe care nu-l cunoaște îl paralizase. Salvarea lui a fost doamna Mihaela. În mare vervă, intuind de altfel ce
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_15_.html [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
Se simțea altfel, mult mai liber și ușurat că după o furtună interioară ce-l apăsase până atunci cu o greutate nevăzuta pe umeri și pe cap, începând de la acel incident. Chiar fibrele gâtului nu știuse că le avusese oarecum încordate până în acel moment al relaxării; abia acum gâtul îi prezenta oarecare durere moale. Mergând acum singur pe stradă, părea precum ca niște voci prelungi tot îl urmează, însă nu mereu... Auzea normal vântul, foșnetul frunzelor din copacii de pe marginea trotuarului
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1404208493.html [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
mai sus: a fost coleg la Școala Populară de artă cu regretata artistă Mihaela Runceanu. Vorbise cu ea la telefon în chiar ziua bestialului asasinat și poate că această discuție telefonică a fost ultima din viața interpretei. Poate asasinul își încorda în clipele acelea forțele monstruoase, poate clipeau atunci în conștientul artistei ultimele conexiuni cu lumea, poate viața ajunsese chiar în clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1421136748.html [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
de neam și limba română. A fost ales vicepreședintele Centrului Cultural Român, desfășurând multe activități în folosul comunității. A scris două cărți despre supliciul regimului închisorilor din România, cărți pe care le citești cu înfrigurare și te țin cu atenția încordată de la început până la sfârșit: “Moara lui Kalusek” (2007) și “Experimentul Târgșor”(2011). Remarcabilă este și întemeierea revistei literare “Candela de Montreal”(1997) al cărei redactor-șef este. Această revistă a apărut cu gândul înălțător de a uni prin scris iubitorii
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1463028119.html [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
divinizează. Până la urmă se sinucide misterios. Nefiind un simplu joc de artificii, literatura lui Camil Petrescu a anticipat, întrucâtva, teatrul, poezia și romanul moderne . G. Călinescu spunea undeva că spiritul lui veșnic neliniștit este, în tot ce a scris, „ mereu încordat de atenție ca un cap de șopârlă.” ION IONESCU-BUCOVU Referință Bibliografică: CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1194, Anul IV, 08 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396970610.html [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
Acasa > Impact > Aspiratii > LUMEA ÎNCOTRO? Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Traversăm o perioadă din ce în ce mai stresantă, viața curge într-un ritm din ce în ce mai accelerat, care ne solicită din ce în ce mai mult nervii și așa încordați peste poate. Oamenii nu mai merg la serviciu, ci aleargă după pâinea cea de toate zilele, sunt plini de probleme, au ajuns să vorbească singuri și să dea din mâini pe stradă, parcă certându-se cu cineva nevăzut care-i
LUMEA ÎNCOTRO? de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lumea_incotro_.html [Corola-blog/BlogPost/341797_a_343126]
-
contraste. Câinii fără stăpân o duceau cu mult mai bine decât oamenii!” Ei, iată adevărul gol-goluț și cu aia goală! „Prostituata era frumoasă, blondă și proastă ca noaptea; abia dacă reușea să vorbească acceptabil românește. Brusc, Timo holbă ochii, se încordă și urlă câteva cuvinte de neînțeles. Se smulse dintre buzele fetei și “termină” furtunos între sânii ei generoși.” Și eu mă întreb ce-o fi vrut să spună Timo în timp ce fata aia îi sugea pula! „- Nu, uite-aici! Vai, ce
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Une_harmonie_parfaite.html [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
azi? se-nfipse Antonel cu întrebarea zilnică. Parcă n-ar fi știut să-ncropească și alt enunț. Nici tu Bună ziua! nici salutul regulamentar, nici... nimic. Rar, dar foarte rar, uita de nesupunerea sa la rigorile militare, lua poziția Drepți! și, încordându-și întreaga ființă, te privea direct în ochi și-ți răcnea un Putere Unității! de mai mare dragul, așa de convingător și cu patos rostea insolita urare. Mirați la-nceput, colegii veniseră în curând cu dezlegarea utilizării salutului. Ziceau ei
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1473574347.html [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
o țină la ei în ciopor până ce voi avea mai multe. În seara următoare, m-am dus la Tușa tot plutind. Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta. - Sară bună! Veni să văd mioara! - Buună saara... Viniș pe-amaru tău, ca geaba viniș! - De ce? Înmărmurisem. - Păi că n-am tunat oaia... În clipa aia mi s-a împlinit unul dintre coșmarurile pe care le
Povestea ca viață. Mioara de pomeană by https://republica.ro/povestea-ca-viata-mioara-de-pomeana [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Întideți-vă pe burtă, vă rog! Mă execut. Femeia toarnă ceva dintr-o sticlă ( ulei aromat, probabil! ), îl întinde cu mișcări rapide pe tot corpul, apoi îi simt mâinile și vârful degetelor presând pe anumiți mușchi ( pe care ea îi simțea încordați ), lucru neobișnuit de plăcut și revigorant. La un moment dat, o simt cum se urcă pe pat, deasupra mea, și-mi masează părțile laterale. Din când în când, îi simt sânii, atunci când se apleacă spre umeri, coapsele, osul pubian, atingeri
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494808118.html [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
ei bună, care m-au ajutat să fiu foarte „productiv” în ale scrisului! Gibraltarul, ca și probabil celelalte locuri, nu l-am ales eu, ci el m-a ales pe mine acum vreo cinci ani și de atunci mă tot încordez și mă screm să mișc Pilonii lui Hercules, mai acana, mai înspre noi. Nu plec de aici până nu reușesc! Emilia ȚUȚUIANU: Cum explici - pentru noi cei mai puțin inițiați - cununia, armonia transcendentală - dintre medicină (mai ales, chirurgie) și poezie
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1421835125.html [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
da? Pa! Noapte bună! - Da, desigur! Noapte bună! Emanuela se grăbi către baie simțind nevoia să se relaxeze, iar aici era singurul loc unde reușea să se detensioneze, zăbovind puțin mai mult sub duș, lăsând apa să-i biciuiască umerii încordați sub tensiunea ultimelor zile. Adunase atâtea gânduri, emoții, teamă, la acestea adăugându-se stresul de la serviciu și nu realizase toate astea până acum, când începea ușor-ușor să se destindă. „Trebuie să mă odihnesc! Altfel, ziua de mâine nu ar putea
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422213271.html [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
Adriana era convinsă că se apropie acea clipă magică, adevărata împărtășanie din potirul iubirii, unei iubiri care o pătrunde prin toți porii. Își simțea tremurul emoțiilor cum o străbat din vârful picioarelor, până în creștet și cum mușchii picioarelor i se încordează, devin tot mai rigizi, mai greu de coordonat. Sebastian continuă „asaltul” asupra Adrianei, acoperindu-i cu buzele sale cărnoase, tot ce era descoperit de îmbrăcămintea care începea să pice, una câte una, precum toamna frunzele copacilor. Totul se desfășura într-
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455431948.html [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
sunteți în stare, așa că vă rog ca pe aici pe la mine să nu mai călcați dacă nu mă înșel e a treia oară de când veniți pe aici, așa că nu vreau să vă mai vadă lumea pe la fabrica mea.” Mihai își încordă maxilarul ca să se abțină să nu îl înjure pe acel om, ba mai mult simți o furnicare prin tot corpul o furie groaznică îl cuprinse s-ar fi năpustit asupra acelui individ să-l zdrobească în bătaie să-și reverse
PAȘI SPRE ABIS de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1446376296.html [Corola-blog/BlogPost/353299_a_354628]
-
de beatitudine. Opunea instinctual o rezistență ritmată la miscările sale sinuoase. Nu știa dacă visa sau totul era aevea. Când un jet puternic i-a inundat cupa ei neprihănită până atunci și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406019738.html [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
atenționat-o să vireze cu mișcări mărunte, fine ale volanului... Volanul, ca și femeia, sensibil la intervenții... Ana conformându-se pe loc, a observat că se poate încadra pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni mașina... dar stătea extrem de încordată pe scaun și vorbea doar puțin și haotic, îl acuza pentru răspunderea pe care i-o pune în spinare... dar bucuria creștea în ea treptat, se simțea tot mai satisfăcută că era în stare să facă ceva, ce n-a
PUTEAI REFUZA UN ASEMENEA BĂRBAT? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Puteai_refuza_un_asemenea_barbat_.html [Corola-blog/BlogPost/345079_a_346408]
-
ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului DOUĂ MEDITAȚII DESPRE ARTĂ, VIAȚĂ ȘI MOARTE KATIA ȘI VISUL Katia visează. Și plânge în somn. Și geme, se încordează, strânge pumnii. Scâncește. Apoi plânge din nou, cu disperarea celui care a pierdut ceva esențial și nu mai are pentru ce trăi. Parcă mușcă pământul și-l zgârie cu unghiile. Multă durere a strâns în ea această femeie. Katia-și visează
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_meditatii_despre_arta_viata_cezarina_adamescu_1337366065.html [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
sunt ale omului, iar fără acestea, libertatea deplină nu există. Limitele puterii omului de a trăi liber sunt mai generoase în ce îi privește pe artiști. Lor, creația le extinde limitele puterii de a-și construi libertatea, ca o sfoară încordată între doi pași: muncă și har. Munca le împietrește voința și le-o fructifică, pe când harul proiectează strălucire pe rodul creației lor artistice. Fără aceste cosubstanțiale părți, libertatea artistului este injustificabilă și vulnerabilă. În ce-i privește pe trei artiști
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_paunescu_fuego_maria_aurel_v_zgheran_1386573280.html [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
față - cădea cerul pe noi...și se înalță schela, la casa cea nouă, pe o umbră de tată - ...și alergăm prin păduri după hribe, si dădeam peste șerpi și pui de arici, si ne iubeam, visători, pe sub brusturi-colibe și se-ncordau, în săgeți, mușchii pitici. ”” Referință Bibliografica: Elogiu amintirilor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 261, Anul I, 18 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ELOGIU AMINTIRILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_amintirilor.html [Corola-blog/BlogPost/340785_a_342114]
-
se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Citește mai mult În gajdul plin de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul.Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit!... XXXII. CÂND NU AI INSPIRAȚIE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011. Când nu ai inspirație, cu tocul sau creionu-n
CÂRDEI MARIANA by http://confluente.ro/articole/c%C3%A2rdei_mariana/canal [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Darul meu Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai, atât de încordat, Cu pumnii strânși, așteptând! Voiam să mă cuprindă brațele tale Dar nu le-ai întins. Privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară Și uită de iarna
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_desuete_gravate_in_suflet_ii.html [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
-și termine gândul bine, Emanuela luase telefonul în mână și a inițiat apelul către profesor. - Bună seara, domnule profesor! - Bună seara! se auzi vocea lui Dragoș, oarecum agitată. - Emanuela Romașcanu, la telefon... - Oh! Slavă Domnului, doamna Romașcanu! Sunt atât de încordat încât nu v-am recunoscut vocea. Doamne, Dumnezeule! Nu sunt la spital. Am venit pentru prima dată acasă, de când s-a întâmplat, să fac o baie, sa mă schimb, mă rog... și..., trebuie să recunosc, sunt foarte stresat, îngrijorat, mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430331149.html [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
Hăi! Hălăișa! Strigătul lor a-nfiorat mulțimea din jur. Toți au tresărit, parcă electrizați. Dar, imediat am auzit o explozie de râs. Pe lângă călușari se „trezise” și mutul. Și el a strigat: hei, hei, hălăișa! Dar când a strigat s-a încordat și a întins în față piciorul drept. Atunci, de sub fustă i-a apărut un fel de făcăleț, vopsit roșu. Scos la vedere, respectivul obiect a înviorat mulțimea. Mi-am dat seama că, de fapt, asta așteptau femeile. Așa am priceput
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
hă...lăi...șa! Mergeau sprijinindu-se în bețe. Glasuri stinse...mișcări molatice...trupuri aplecate. Și lăutarii smulgeau note leșinate, adormite. Vătaful încetează să mai strige. Toți își poartă trupurile inerte în scurgerea leneșă a cercului. În această amorțire, mutul se încordează, întinde piciorul și scoate la iveală vigurosul instrument: -Ă! Ă! Ăă...șa! Însă călușarii nu reacționează. Furios, mutul îi împunge cu „bățul” lui și-i bate cu sabia. Călușarii dau semne de înviorare. Se „trezesc” și lăutarii. Melodia prinde ritm
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]