1,721 matches
-
genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l pe al lui Mihai cu mameloanele tari. Te rog! șoptește mai mult din buze Maria. Nu... clatină ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umple. Cel puțin asta credea Carol văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de detașat de situație ca să poată observa cât de frumos se desenau mușchii lui Bull când piciorul încordat dezvăluia cu totul elementul invaziv ce ținea de anatomia feminină. Zona din jurul vaginului, perineul, protuberanțele și osul pubian, era atât de fin implantată în membru, încât efectul general era unul suprarealist - ca într-o pictură de Dali sau Man Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea trecută a fost jale la Purley. Nu atît din pricina bombelor - n-au fost prea multe - cît din pricina așteptării Încordate. Ne-am primit, firește, și noi partea de bombe și de mine... — Casa În care locuiam a fost distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul Rennit fără prea mult interes, deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gramofonului fu mutat Înapoi și melodia Începu iarăși să se reverse În Încăpere. Aceleași valuri se spărgeau În aceeași peșteră, cu o monotonie exasperantă. Pe fondul acestei muzici, urechea lui desluși răsuflările celor din jur, trădînd teama unora și emoția Încordată a altora. Domnișoara Pantil avea un fel ciudat de a respira, cu un șuier uscat, pe cînd răsuflarea domnului Cost era egală și grea, dar nu atît de grea precum aceea a unui alt invitat, pe care Rowe nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la pîndă și aștepta: va avea răgazul să-și elibereze mîinile dacă va auzi un pas În spatele lui? „Vor Încerca să te omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase la fel, zile În șir, pînă ce mila lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea aud bine... Răsuflarea domnișoarei Pantil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă la pîndă, Îi părea demult cunoscută, deși venea dintr-o lume cu totul străină lui. — E frumos din partea dumitale, Începu el, dar se opri, neștiind ce să-i spună. Se temea ca vorbele astea banale să nu statornicească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl Întrebă ea pe Rowe, cu neliniște În glas. — Am ajuns prea tîrziu. CÎnd m-a zărit, și-a dat seama că totul era pierdut, și s-a omorît. Neliniștea dispăru de pe fața Annei, lăsînd doar expresia aceea de atenție Încordată, de grijă protectoare, pe care-o avea În prezența lui... Rowe se așeză pe pat și-și puse mîna pe umărul ei. Draga mea... te iubesc atît de mult! Se condamna pe sine și o condamna și pe ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rotulele rănite. Examinase voma ce-i păta reverele jachetei de piele și se întinsese înainte să atingă picăturile sferice de spermă ce atârnau de cutia aparatelor de bord. Am încercat să-l ridic din mașină, însă își ținea strâns fesele încordate, de parcă s-ar fi blocat atunci când forțaseră ultimele picături de fluid să iasă din veziculele seminale. Pe scaunul de lângă el se aflau fotografiile rupte ale actriței de film pe care i le reprodusesem eu în dimineața aceea la birou. Detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților care apăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate ca și când ar fi rostogolit frenetic o biluță de muci venerici; când își pulveriza deodorant la subsuori, gingașe cavități ca niște universuri misterioase; când mă însoțea la mașină, jucându-se afectuos cu degetele pe umărul meu stâng - toate aceste acte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer giumbușlucurile și fraternizează cu lașitatea celui șiret, hohotind descătușată. Cel puternic rămâne cu vorbele în gât și mușchii încordați, iar ridicolul situației îl copleșește. Un scenariu asemănător pun în mișcare și mulți oameni politici, atunci când, din imensa masă a celor amărâți, aduși în pragul disperării, se trezesc câțiva, plini de energie, gata să răstoarne angrenajul de minciuni al privilegiaților
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca atunci când începi să citești o carte și nu știi încă în ce direcție te va purta. Ceea ce ai dori e deschiderea unui spațiu și a unui timp - abstracte și absolute - în care să te miști urmând o traiectorie exactă, încordată; dar când ți se pare că reușești, îți dai seama că stai pe loc, blocat, constrâns să repeți totul de la capăt A doua zi, de cum ai un moment liber, alergi la librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul lui vizual la mai puțin de douăzeci de metri distanță, mergînd cu apa pînă la piept și scrutînd, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd se simți sigur, continuă să Înainteze, ieși din apă și se opri din nou, la vreo doi metri distanță. Începură să se miște Încet, dîndu-și tîrcoale și studiindu-se unul pe altul tot mai aduși de spate, cu mușchii Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amintesc ce zi e mâine. Doar ca să văd dacă-și aduc aminte, cu toată tensiunea asta. Nu că m-aș aștepta la un tort cu lumânări și-un cadou. — Mâine, zice tata. Sigur că știm. De-asta și suntem așa încordați. Voiam să discutăm cu tine despre ziua de mâine, zice mama. Știm cât ești încă de supărată pentru fratele tău și credem că ți-ar face bine dacă ai mărșălui și tu cu grupul nostru la paradă. Sari la altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și pînă atunci știuse asta. Cine știe la ce se mai gîndise el atunci cînd aproape simultan cu clipocitul apei lovite de vîslă, alt clipocit decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l observ pozitiv. Conduita dumitale va deveni normală, cel puțin pentru acest caz, iar normalitatea nu se evidențiază, nu?" Era un monstru. Un monstru de viclenie, de șiretenie, de machiavelism. Bîlbîie simți că aerul iese cu putere din plămînii săi încordați, simți că nu-l mai poate stăpîni și oftă adînc și zgomotos. Mihai Mihail îl privi întîi nedumerit, apoi amuzat și în cele din urmă izbucni în rîs. Rîdea fără să se mai rețină, se vedea și știrbitura, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
N-a scos un sunet timp de cîteva zeci de secunde, părea mai cenușiu ca niciodată, își frecă încetișor umărul stîng, degetele îngălbenite de tutun, uscate, cu unghii mari, late, cuprindeau stofa costumului și o încrețeau metodic, după cît de încordate erau îți puteai da seama că făcea un efort deosebit. Apoi își reveni brusc și spuse: "Mîine. Îl cauți mîine, nu mai tîrziu. De treaba asta nu știm decît noi doi. O să ți-l dau acoperire pe George Stan. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau pentru că nu voiau să închidă ochii. Pentru fiecare se găsea o parte de vină, dar asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o parte scena ce este viața?, iar în reflexul ei întrebarea era ce este moartea? Iar el, chiar el era oglinda, luciul din ce în ce mai mat, mai tulbure, așa încît întrebările se amestecau. Rămînea doar amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce este viața?, iar în reflexul ei întrebarea era ce este moartea? Iar el, chiar el era oglinda, luciul din ce în ce mai mat, mai tulbure, așa încît întrebările se amestecau. Rămînea doar amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la ai lui, deși nu era prea încrezător că în acest fel vor rezolva problema. Pentru orice eventualitate, ordona că pe timpul nopții să fie aprinse torțe și să se facă de gardă și pe bordul Mararei. Totuși, situația devenea din ce in ce mai încordata și nici nu mai putea fi prelungită, căci nu aveau cum să hrănească atâția oameni zile și săptămâni în șir, mai ales că taifunul distrusese practic toate proviziile insulei, împreună cu pirogile cu care locuitorii ei obișnuiau să pescuiască dincolo de recif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]