540 matches
-
sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre 440 De căutarea hranei ostenite prin pustiirea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frumusețe-a verii, 175 Pînă ce iarnă te va frînge în Bucăți cum frîntu-m-ai pe mine". Astfel răcni Tharmas peste-ocean, tunînd, suspinînd, bufnind. Fost-au sfărmate lanțurile Sorții, și-acuma ură începea În locul dragostei pentru Enion. Enion, oarbă, de ani încovoiata, Se scufundắ în reci tălăzuiri, trăind o viață-n miezul apelor; 180 Înspăimîntata,-n depărtare se pierdu spre Entuthon Benithon 117, Lume de-adîncă beznă-n care lucrurile toate în grozavii au rădăcini. Acestea sînt cuvintele lui Enion, ce se aud
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele-i închide; atunci cade; atuncea tresărind, înfricoșata se trezește, Si rătăcește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
își plînse caznele pe vînt. Și Tharmas îl chema pe-Întunecatul Spectru ce căzuse peste maluri Cu răzlețite Mădulare. Spectrul îndurerat se ridicắ, 65 Albastră umbră,-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se va osifica 122 și vei găsi odihnă cînd truda-ți fi-va împlinită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
propria perfecțiune, de făptură - ca și melcul cel „nătâng” - suficientă sieși. „Sfânt trup și hrană sieși, hagi rupea din el”: excepționalul vers dinspre finalul poemului Nastratin Hogea la Isarlâk condensează o întreagă filosofie. „Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
de epuizată încât nu se mai gândea decât la căldura sobei mari de care avea să se rezeme, lăsându-se în jos, pe dușumea. De pe treptele izbei, a zărit, sub un măr chircit, o bătrână, cu capul înfofolit întrbroboadă neagră. Încovoiată, femeia trăgea o creangă groasă cufundată în zăpadă. Charlotte a strigat-o. Dar bătrâna țărancă nu a întors capul. Vocea îi era prea slabă și se spulbera repede în aerul mat de moină. Nu s-a simțit în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
luptele și primejdiile prin care au trecut și toate câte au mai auzit și au văzut prin locurile Îndepărtate pe unde au umblat. Știindu-și țara râvnită de dușmani lacomi, nu uitau să-și pregătească și armele de luptă: săbii Încovoiate, scuturi ovale și arcuri cu săgeți. La nevoie mai foloseau și măciuci, coase sau topoare. Dorința lor de a-și apără țara și traiul liber Îi făceau temuți În războaie și despre vitejia lor vorbesc istoricii vremii. Cuvinte: ițari = pantaloni
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ca fiind un erou care uzează nu numai de mijloace magice, dar și de cele războinice. „Când vreau să porniască în văzduh, [solomonarii] stau la marginea iezerului cu o carte în mână, din carea citesc, apoi cu un cârlig [= bâtă încovoiată] și cu un frâu. Dacă a gătat de cetit, dă cu cârligul în apă și iasă bălaurul. Atunci îi aruncă frâul în cap și se înalță cu el în aier” (8, pp. 137 și 146) ; sau „în vremea cât se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de frunze de către oameni, arșița soarelui o usucă și, când umezeala pleacă, rămâne uscată. În acest fel este distribuită în snopi și se vinde nu pe bani puțini. Cumpărătorii o fărâmițează și o pun într-un recipient mic de lut, încovoiat, care este găurit la ambele capete : la unul primește focul, la celălalt are un tub lung confecționat din lemn pe care oamenii îl prind cu buzele. [Prin el] trag fumul când iarba arde. Unii oameni înghit fumul și îl trimit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a scuzelor. După războinicul P. Grădișteanu, care a fost însărcinat să mângâie sentimentul unui șovinism factice și să încălzească nițel primirea foarte rece la care cu drept cuvânt regele și guvernul său se așteptau la Iași, iată pe blândul și încovoiatul d-l Sturza care trimite înainte pe "Neue freie Presse" ca să-i ceară audiență de la ministrul de la Ball Platz. Nu luați în seamă pe acest nesocotit, zice d-l Sturza prin organul său "Neue freie Presse" noi suntem buni amici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îl întîmpină pe unul din ei și îl folosi ca să ajungă cu spatele la zid. Corpul călugărului zăcea în nisip, cu gâtul într-o poziție nefirească. Ceilalți își priviră tovarășul și, ca la un semn, scoaseră din rasele largi cuțite lungi și încovoiate. Lor li se alătura imediat și primul adversar al quintului. Kindjale. Urăsc armele astea. Unul dintre călugări scuipă în direcția lui Vassur și apoi își puse limba pe lama cuțitului. O boabă de sânge roșu înflori pe metalul lucitor. Pradă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îți e credința, popo? Hotărăște-te: ori ești unealta infailibilului tău Dumnezeu și atunci eșecul e din vrerea Lui, ori dimpotrivă esti un necredincios fioros care nu se ridică niciodată... Starețul se mânie. Mâinile sale noduroase se încleștară pe toiagul încovoiat de care nu se despărțea niciodată. - Dacă barbarii tăi de soldați îți dau dreptul să îmi batjocorești Abația, dacă asasinul tău perfect mă poate ține la respect, asta nu înseamnă că știi și ce este credința mea. Nu încerca niciodată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate facilita o cunoaștere analitică (Zankov, L.). Ea poate decurge în două moduri. Profesorul vine în clasă cu o planșă, anunță scopul observației, și, în timp ce o descrie verbal, indică pe imagine detaliile, confirmând spusele sale („vulturul are ciocul puternic și încovoiat”; „picioarele sale sunt acoperite cu un fel de solzi” etc.). În acest caz, sursa cunoștințelor o constituie relatarea verbală a profesorului, iar planșa confirmă, demonstrează adevărul. De aceea în pedagogie acest mod de predare este denumit metoda demonstrației. Dar se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în recifele din apele puțin adânci și se hrănesc cu crustacee și anemone. Hawaiienii numesc acest vierme "aha huluhulu", adică "șiretul păros". Fără îndoială, rechinii au o problemă de imagine. Privirea fixă, de ucigaș în serie, grimasa obscenă a dinților încovoiați, frenezia sângeroasă cu care se hrănesc nu este de mirare că sunt greu de iubit, și asta de când îi știm. Iar scriitorii nu le-au susținut întotdeauna cauza. "Prădătorul palid al cărnii oribile" scria Herman Melville despre rechin -, cu "gura
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cu unghiile/ După trupul celui îngropat de viu,/ Fără măcar să se fi gândit la moarte,/ Săpând încet în lutul cenușiu.// Săpa demult,/ se povestește apoi,/ Săpa la groapa asta a dumnealui/ Și tocmai atunci s-a surpat pământul/ Pe umerii încovoiați ai lui.// Nu era nimeni aproape, ceilalți săpau și ei/ În altă parte, o groapă foarte adâncă/ Se sapă încet, încet, și din când în când/ Cade pământul pe cineva” (Începutul sfârșitului). În intimă congruitate cu opera poetică, Vina tragică
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Timp de chiverniseli: „Timp de chiverniseli, înăcrit, dedat la pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
exprimă de cele mai multe ori direct, dar și prin autoproiecție în alte făpturi, nu numai umane, identificându-se cu toate ființele refractare existenței canonice: bufoni, acrobați, nomazi, animale. Componenții unei ;atre, „trista balerină”, „despletită, nebună”, din Shanghai, mica vânzătoare de ziare, „încovoiată, ca o viperă, pe jos”, „paiațele lui Cocteau”, fără mâini și picioare, artistele circului din Turnu Măgurele - și maimuțele de acolo, ce „scânceau între zăbrele” -, orbii, „patru umbre” care „de la Nord la Sud căutau Soarele”, câinele negru de pe maidan sunt
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
ar muri. Și chiar asta se întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi și ciudat, cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
firele astea cărunte, ele mă orbesc, îmi intră-n ochi și mă fac să plîng. Astfel de fire nu cresc decît din cenușă! Dar, spune-mi, Starbuck, arăt eu chiar atît de bătrîn? Mă simt groaznic de slăbit, gîrbovit și încovoiat ca Adam, apăsat de povara grea a veacurilor îngrămădite peste el de la izgonirea lui din Paradis. Doamne, Doamne, Doamne! Sfîșie-mi inima, zdrobește-mi creierii! Batjocură! Batjocură! Amară batjocură a părului cărunt - am trăit eu oare îndeajuns de multe bucurii, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui ianuarie 1951, Pandurescu s-a aruncat cu capul într-un vas plin cu mâncare fierbinte, într-o tentativă de sinucidere. A fost scos de acolo de doi deținuți, care l-au dus de subsuori pe prici, în timp ce el mergea încovoiat, iar de pe cap îi curgeau resturi de ciorbă 1. A fost unul dintre cei plimbați prin camere, alături de Oprișan și Hoinic, pentru ca ceilalți să vadă starea în care ajunsese. Ion Pangrate 2tc "Ion Pangrate2" Născut în comuna constănțeană Valea Neagră
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atunci când sunt citate versuri. 5.13. Tilda Este semnul grafic asemănător unui s culcat (~) și e folosit În următoarele cazuri: - pentru a marca substituirea unui cuvânt, mai ales În dicționare: DOAGĂ, doage, s.f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn (puțin Încovoiate) care formează corpul unor vase strânse În cercuri. ? Expr. A-i lipsi cuiva o ~ sau a fi (cam) Într-o ~ = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. Fig. Fire, mentalitate (ciudată, sucită). ? Expr. A ajunge (sau a veni
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un drum de câmpie, îl zărea la trei rânduri mai departe pe Marelst, cărând placa de oțel a mortierului, greutatea cea mai stânjenitoare, căci niciodată nu știai cum s-o echilibrezi pe spate. Pavel se uita la spinarea aceea ușor încovoiată, la gesturile bruște din timpul mersului, impuse de mișcarea de du-te-vino a plăcii... O spinare ca oricare alta, își spunea distrat, un soldat târșâindu-și picioarele ostenite, în colbul unui drum de război. Își aduse aminte de neîncrederea sa, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de-al doilea nume, Ð 'Iskarièthj, tradus În românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”. S-au propus următoarele ipoteze: Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, Încovoiat”), intrat și În greacă sub forma sik£rioj. Termenul Înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care Întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală. Susținătorii acestei etimologii văd
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]