559 matches
-
muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a fi mădularele unui animal rotofei. Grădina era îmbălsămată de mireasma mălinilor. De fapt, întregul Ennistone era îmbăiat în parfumul dulce-acrișor al acestui prețios arbust. Pearl, mi-e frică. De ce ți-e frică, iubito? Să tragem storurile. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe praporul tăcerii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine, dacă... Pardon, domnule, pardon, ce naiba vi s-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de catâr, apoi se înalță pe vârfuri și ciocănește cu degetul încovoiat, în gemulețul de la ușa parohiei: Părinte Costică, ești acasă? Părinte! Părințele... Hei! Nimic. Nici un răspuns. Hei, părinte! Scoală, băi și vino la ușă! Avem o treabă cu sfinția-ta! O treabă din aia, care nu suportă amânare! Părinte Costicuță! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și de ghearele ascuțite ale urșilor bruni, în forma încovoiată a unui jilț domnesc. Ori... În forma unei iesle? Un bărbat tânăr, blond, înalt, cu părul și barba împletite în șuvițe mătăsoase, frumos ca un înger, îmbrăcat într-o togă albă ca neaua, se ridică de pe jilț și se apleacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
funduleț alb. Camilla se dădu Înapoi. Nu văzuse niciodată fundulețul alb al unui băiețel. De fapt nu și-l văzuse nici pe al ei. Fundulețul dispăru Într-o pereche de chiloți albaștri cu delfini ce săltau În apa mării. Băiețelul Încovoiat Își trăgea cu greu pantalonii și bâjbâia cu mâinile pe pardoseală, ca un câine - Întinse o mână pipăind În căutarea ochelarilor. Era Kevin Buonocore. Camilla Închise ușa, temându-se să nu fie văzută. Kevin n-ar fi iertat-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am prins un moment să mă uit mai atentă la fața ei. Cerceii erau într-adevăr fumoși: obiecte mici și delicate, făcute din aur și perle minuscule de cultură. Fața îi era alungită și slabă, iar nasul doar o idee încovoiat spre vârf. Iar ochii - nu, nu atât ochii, cât genele... erau enorme: bolte mari și bej înconjurate de gene dese. Ca diadema aceea țepoasă pe care o poartă Statuia Libertății. — E primul post de profesoară pentru Sheba, a zis Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inventaseră deja În vremurile acelea, strângeau și din dinți, strângeau și din stomace. Mâncau buruieni, semințe, rădăcini, gândaci, râme, tot ce puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile de pe uliță care Încercau să-i sperie și să-i țină departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astfel, îmbinarea elementului tragic cu unul mai puțin grav, de factură comică, având drept argumente aceeași raportare la natură, care amestecă în mod frecvent pe cele două, dar și înlăturarea monotoniei: Permanența tonului grav ține spiritul nostru prea multă vreme încovoiat; din când în când, trebuie să-i mai împrospătăm forțele." De asemenea, se argumentează necesitatea introducerii unor intrigi secundare, care trebuie, totuși, să se armonizeze, să se substituie unui scop comun: "...lipsa coordonării într-o piesă prezintă la fel de multe primejdii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de acord să-și dea unul altuia toată libertatea. Dar e vorba aici doar de reveriile absurde ale unor oameni bătrâni și zeii se înșeală când iau lucrurile în serios și fără umor: "Baucis, suflet duios cu cosițe albe era încovoiată și paralizată/ Filemon și el, de zece ani, era decrepit și neputincios"168. În comedia sa din 1954, Baucis und Philemon, Karl Wache arată cum Jupiter întinerește cuplul și se îndrăgostește de Baucis, Filemon se lasă sedus de nimfele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adîncuri, cu gîndul disperat că bătălia era pierdută; opunea rezistență din cetate în cetate, dar salvarea o vedea prin intrarea cu ai săi în incinta sacră. Se spune că „și-a curmat firul vieții tăindu-și gîtul cu o sabie încovoiată”. Documentele sigure lipsesc. Cele două imagini de pe Columna romană sunt discutabile în autenticitatea lor. Așa cum, pentru Osiris, izvorul cel mai credibil îl constituie lucrarea citată a lui Plutarh, pentru Decebal depune mărturie doar Dio Cassius, ambele surse fiind temeinice, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pretutindeni, peisajul nu se poate naște decât în ochiul citadinului care-l privește de departe fiindcă nu trebuie să lucreze zi de zi în mijlocul lui. Țăranului nu-i pasă de peisaj, fiindcă e sufocat de nevoi și asudă cu spatele încovoiat, precum fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la plăcerile promenadei și-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Corpurile lor sunt mari și greoaie, membrele groase și flexibile, pântecile atârnând, au numai păr scurt și se aseamănă foarte mult unii cu alții din cauză că sunt grași și cărnoși; femeile nu se pot deosebi de bărbați, capul și-l țin încovoiat, pieptul lor e turtit, fața roșie.» Deși prin unele trăsături această descriere i-ar apropia de rasa mongolă, precum scurtimea părului și asemănarea între bărbați și femei, totuși caracteristica lăsată de Hipocrat nu e destul de precisă pentru a determina felul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un car, ar păstra totuși forma încovoiată, sprijin părerea că trebuia să fie și corpul lui de metal sau de lemn. Pe lângă acest semn în formă de balaur mai era încă unul de stofă pătrat, pus în vârful unei cozi, în formă de prapur, care se vede
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma, căci și vocațiile se cer restaurate printr-o mai rafinată repunere în scenă a propriilor ecouri. După câteva schimburi suplimentare, discuția fusese abandonată și un zâmbet ușor încovoiat la margini îi acoperise labirintul complex de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor de curbura fină a surâsurilor cu zeitățile ei tutelare. Numai acele superlative
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
depășeau înțelegerea. "Iote ia! Să te caci în gura cui te minte!" își autentifica ea preliminar mărturia. "Cu mâna asta am luat lingura de jos, de sub masă, și n-am zis nimic, că ăilanți nu băgase de seamă. Fierbinte și încovoiată ca un covrig ieșit din cuptor! Toți mânca în tăcere, că era căcați rău la cur de frică să nu iasă cu alai mare. Ăia de unde-l luase era casă de boieri d-ăia vechi, fă - palat, nu casă! Trei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o bună parte din lume e mai puțin uluitor decât că au putut-o dori consecvent vreme de două secole în greu dezirabila-i imensitate eterogenă. Ian era de părere că vina aparținea în parte rotundului Pământ, a cărui spinare încovoiată împiedică perspectiva să dezvăluie totul dintr-o dată; orizontul funcționează ca un văl născător de miraje și ațâțător de fantasme - nu un zid propriu-zis, ci mai mult o cocoașă structurală a spațiului, o curbură imperceptibilă și, de aceea, extrem de eficace, ce
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
auz, iar ca semn exterior care trădează bătrânețea este Încărunțirea frunții și tâmplelor, ochii sunt Înfundați În orbite și urduroși (scurgeri lipicioase În comisurile oculare), lătratul răgușit, pernițele plantare se pietrifică, se hrănește din ce În ce mai greu. Peste 4 ani are spinarea Încovoiată, membrele din spate tot mai rigide. Unele boli apar la anumite vârste, de exemplu jigodia, care apare foarte rar la câinii bătrâni, ea instalându-se de obicei după un an și jumătate de la naștere; eczema pe spate Între 2-4 ani
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
de braț, a luat o bucată murdară de hârtie din mâneca largă și uzată a mantalei sale și s-a strâmbat la ea. După câțiva pași, a pus cu atenție hârtia la loc, s-a uitat pentru moment la spinările încovoiate ale prizonierilor, apoi a privit la fețele încordate ale unui nou grup de trecători care tocmai părăsea stația. Fără să se agite, rusul s-a îndreptat spre un tânăr cu o geantă sub braț, cu o pălărie maro murdară trasă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
noi, la aceste ore, atât în clasă cât și în afara ei. 1) Ceva... În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie fiecărei echipe o foaie de hârtie pe care sunt notate următoarele întrebări: Poți să-mi arăți: Ceva înalt și drept? Ceva încovoiat? Ceva strălucitor? Ceva rotund? Ceva ascuțit? Ceva verde cu galben? Ceva făcut de mâna omului? Ceva ce nu-și găsește locul în natură? Ceva important pentru echilibrul naturii? Grupul se oprește pentru 5 minute într-o anumită zonă și notează
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
stafful federal din Cipru, a venit refuzul de a-i primi pe steliștii rebeli la lot. Dacă ar fi fost cauza ceva mai nobilă, chiar am fi putut spune că, spre surprinderea generală, Mircea Sandu începe să-și îndrepte spinarea încovoiată. Așa, însă, în această gherilă de durată, Steaua-FRF, extinsă asupra unui fotbal întreg, pot exista interese mai mari și mai importante decît un sfat prezidențial dat între două primiri de ambasadori, un zîmbet, un taifas cu Charles Aznavour și niște
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Iliescu și Băsescu implică, în fiecare dintre cazuri, o intercodalitate a celor trei niveluri ale metaformelor, care țin de spațiile mentale-sursă construite pe metonimii: Spațiul mental-țintă ION ILIESCU Ființă umană, gen [+masculin] Spațiul mental-sursă = nivelul meta-metaformelor Persoană bipeda, cu spatele încovoiat, ochelari, baston, rochie, mesaj lingvistic "Ai?!" → bunicuța Ființă umană, [+bătrân], gen [+feminin] Cap de lup, boț alungit, gheare → lup Animal carnivor Gluga roșie, pantofi roșii → ScufițaRoșie Ființă umană ficționala [+tânăr], gen [+feminin] Spațiul mental-țintă TRAIAN BĂSESCU Ființă umană, gen [+masculin
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
rotire a antebrațului spre înainte (pronație), Degetele apucă arcușul urmărind ca partea din dreapta a degetului mare să adere parte la lemnul caprei parte la lemnul baghetei. Degetul mare trebuie să stea față în față cu degetul mijlociu care este ușor încovoiat. Cu această priză, elevul trebuie să ia arcușul de pe masă și să-1 mențină în această stare. Poate face aceleași exerciții ample, relaxate, pe care le-a făcut și cu creionul. Se urmărește ca toate degetele să rămână rotunjite în poziția
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]