624 matches
-
O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul pe care îl petrec împreună, de ce se întîmplă cu ei artistic, uman și metafizic. Aici nu se "fac" doar succese. Se încearcă diferite formule, deschis, onest, fără încrîncenare. Este foarte interesant ce se întîmplă la Teatrul ACT, chiar dacă premierele nu ies pe bandă rulantă, chiar dacă banii pentru producții nu curg precum apa la robinet, chiar dacă echipa, tînără și atît de redusă numeric, a obosit puțin în exploatarea formulelor
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
spre tabăra care pînă la urmă avea să cîștige războiul. Dacă germanii ar fi cîștigat, Brătianu ar fi fost înfierat, în vreme ce clarviziunea lui Marghiloman ar fi fost lăudată. La fel, e nefiresc a-l judeca pe P. P. Carp pentru încrîncenarea cu care se opunea intrării României în război contra nemților. E drept, unii intelectuali au colaborat cu ocupanții, dar „colaboraționiștii sînt patrioți care consideră că inamicul are dreptate" (p. 346), potrivit inspiratei definiții a lui Lucian Boia. Germanofilii e o
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
dureroase, care își strîng neliniștile și le tratează prin creație. Altfel. Am plecat în ultimele săptămîni spre acele locuri în care se respiră aer proapăt, în care există un soi de primenire a creației, ceva ritualic în nașterea spectacolelor, dincolo de încrîncenări, ambiții și goana după succesul ușor, nedurabil. Am ajuns într-o seară la Studioul Toaca. Un Centru de Artă Contemporană greu intuibil din stradă, undeva în sectorul 3, între strada Mîntuleasa și Udriște, în Casa Eliad, monument istoric de la 1851
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Acesta din urmă ar putea fi socotit un Arghezi radicalizat, redus, prin eliminarea notelor idilice și a unei dialectici compensatoare, la fața sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
sinonimic. „Filosoful e săracul voluntar al spiritului, cerșetorul etern ce agonisește zilnic aceleași monede, trăind în restriște, aproape gol, aproape orb, fixat spasmodic asupra ideii asemenea unui idiot divin. Guvernat de încăpățînarea sa eroică și morbidă, de monomania solemnă, de încrîncenarea sa de ocnaș regal, caută fără încetare să străpungă armura lucrurilor, părînd să-și propună să lase în urmă atît sfera lui Parmenide, cît și neantul fără sfîrșit. Mascarada, scălîmbăiala, histrionismul sterp, caricatura blasfemică - toate acestea tind să intre parcă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
noiembrie 2009, în jurul orei 11 va poposi pe Aurel Vlaicu nr.14, că va fi însoțită de o verișoară din Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci tari, stridente, iar noi, cetățenii de rând, aproape că nu mai știm ce să credem. În plus, noi pături ale populației ies
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui Eco se petrece, În cea mai mare parte (prin anamneza naratorului), În Conservatoire des Arts et Métiers din Paris, adică În locul unde se află Pendulul, ceea ce, prin analogie, presupune o identificare cu acest potențial Punct Fix, căutat cu atâta Încrâncenare de către toți diabolicii ahtiați de putere. Celălalt punct de reper la care trimite ambiguu titlul romanului este filozoful Michel Foucault, autor, printre altele, al cunoscutei lucrări Les mots et les choses (1966). Chiar dacă această „trimitere“ ar fi neintenționată, consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stârnească dacă ar fi fost el Însuși Dumnezeul lumilor. Asemeni furtunii pe care, cu puterile lui și ale Întregii țări, o stârnise cu adevărat. Imperiul fusese oprit aici. Nici un pas mai departe. În jurul lui, miile de oameni Îngenuncheau, privind cu Încrâncenare spada care le vestea că Învinseseră cel mai puternic dușman al Europei și al Întregii creștinătăți. Ceea ce nu Îndrăzniseră să creadă că se va Întâmpla se Întâmplase astăzi, 10 ianuarie 1475, aici, la Vaslui, sub ochii lor. Fără nici un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
decât târziu, și asta doar atunci când dorul de Ștefănel m-a aruncat Într-un fel de disperare. Tânărul se opri, căutându-și cuvintele. Nimeni nu-i Întrerupse gândurile. Căpitanul continua să călărească, privind fix În față cu un soi de Încrâncenare. Discuțiile despre fiul său cel mic Îi provocau Întotdeauna suferință. Se simțea neputincios fiindcă nu știa nimic și nu putea face nimic. Se Întreba mereu de ce nu-l luase În brațe, atunci, la Albești, de ce nu-l strânsese la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avea o formă și un comportament unitar. Dar În situația fără ieșire În care se aflau În acel moment, mâna Erinei peste a lui era parcă din altă lume. O lume În care n-ar putea avea loc nimic din Încrâncenarea și din oboseala tuturor celor care se aflau, călare, pe malul Prutului, așteptând clipa În care vor ucide. Oană Își desprinse mâna cu un gest pe care l-ar fi vrut tandru, dar care nu reuși să fie decât stingher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume gâfâitul, dovada sonoră a efortului, a sudorii, a Încrâncenării În luptă. Era doar sunetul imperceptibil, pur, aproape delicat, al unei săbii care aducea moartea Într-o lume cufundată În ceață. * Nu mai funcționa nimic. Nu mai existau flancuri, nu mai exista centru, nu mai existau nici măcar adversarii. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și țepușe pentru oprirea cailor. În mod ciudat, oamenii nu sunt obosiți. Au luptat mai bine de cinci ore, la lumina făcliilor. Acum continuă marșul spre sud, cu aceeași Încrâncenare. Este un mod uluitor de a răspunde, sufletește, unei porunci care venea parcă din interiorul lor. Ștefan le-a spus, la Suceava, doar atât: „Eliberați Moldova”. Sec, neutru, alb. Fără să țipe, fără să țină discursuri patriotice. Dar oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ea, în fond, se află miracolul care ține de genialitatea creatorului. Opera își schimbă semnificațiile odată cu epoca. E aici o idee de permanență care va întovărăși opera lui Eminescu în destinul poporului nostru. Cercetarea lui Theodor Codreanu îmi evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intelectivă, ca și efortul volițional transpar din cele peste 300 de pagini ale volumului și amintesc de un alt cărturar ambițios, pentru care, de altfel, Theodor Codreanu manifestă simpatie și dreaptă măsură, Titu Maiorescu. Din portretul criticului de la Huși lipsesc încrâncenarea autodisciplinei, meticulozitatea transformată în obsesie și precizia de ceas elvețian în împărțirea timpului personal între lecturi obligatorii, întâlniri mondene și socializări autoimpuse, de care este plin jurnalul maiorescian. G. Călinescu (un critic venerat de Theodor Codreanu) afirmase, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conform căreia există "un punct luminos unde poezia se întâlnește cu geometria"), între apartenența poetului la modernism sau la antimodernism -, se stabilizează în partea a doua a volumului, unde autorul își conturează propria opinie într-o manieră obiectivă, lipsită de încrâncenare și justificată cu simț de răspundere, sprijinindu-se, nu de puține ori, pe greșelile de interpretare ale predecesorilor. Astfel, în a doua parte a studiului, intitulată Ermetismul canonic, autorul volumului aduce argumente în favoarea ideii conform căreia poetul este de fapt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau să fredonezi și să bați ritmul cu o mână de monede pe care el le zornăia pocnind cu degetul mare masa, sau să joci șah. Bunica Lausch juca precum Timur, fie că era vorba de șah sau klabyasch, cu încrâncenare de felină și săgeți de aur în ochi. Juca klabyasch cu Dl. Kreindl, un vecin de-al nostru care o învățase jocul. Un om zdravăn, cu mâinile boante și o burtă mare, pleznea tabla cu mâinile alea puternice, aruncând jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încercat să o tragă la răspundere sau că profesoara de pian o implora să înceteze. Cert e că familia Carson n-o invitase pe Friedl la o zi de naștere și dobândise un dușman de o rigoare corsicană și o încrâncenare pură. Iar acum că Howard fugise de acasă, toți dușmanii ei păreau cumva implicați ca agenți și adjuncți ai iadului și zăcea în pat, plângând și împroșcându-i cu blesteme: „O, Doamne, stăpâne al universului, fie să li se usuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
muniție. Sergentul, cel care vorbise, Îi luă la Întrebări. „Cu cine sunteți?” „Cu nimeni.” „Ați venit așa, de capul vostru?” „Da”, răspunse iarăși Scurtul, cu glasul nițel sugrumat. Lică nu zicea nimic, numai se uita la Sergent cu obrăznicie și Încrâncenare. „Știați că n-aveți voie pe graniță, cum să nu știți. Da’ ce v-ați zis voi? Ia mai dă-i În pizda mamii lor cu granița de stat! Ia să ne căcăm noi frumos pe legile țării și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu nici un chip să creadă În visul În care ceilalți se lăsau trași și Învăluiți. Mai târziu, când bătrânețea Îi lovea fără milă trupul beteag și când se spunea că avea un diavol atârnat de umeri, Începuse să vrea cu Încrâncenare a crede În Întâmplarea cu rătăcirea și să-și dorească, dureros de tare, o pereche de aripi. Până să-l doboare orbirea și boala, Însă, se ținea țanțoș și vesel și abia aștepta să-l Întâlnească pe Ectoraș la cârciumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o are și de care dispune în raport cu lumea, cu ceilalți. Pe de altă parte, apropierea de religie poate produce un individ educat, cu profunde repere morale, care îl ajută în bătălia pentru fericire. Este vorba aici în primul de lipsa încrâncenării pe care un ateu o resimte pe tot parcursul acțiunii sale. Educația moral-religioasă98 poate fi primul pas spre însănătoșirea relațiilor dintre oameni și atingerea unui optim care duce spre o satisfacție materială reală, bazată pe cunoașterea limitelor și echilibrelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
februarie 1980)”. Or, fratele e în bună măsură el însuși. Îl înțelege atât de bine pentru că se regăsește în el. O spune, de altfel, explicit: „Cunosc și eu oarecum starea asta, dar niciodată nu am împins atât de departe această încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oarecum starea asta, dar niciodată nu am împins atât de departe această încrâncenare sinucigașă. Nu te mai urî, nu te mai autoacuza de toate relele, de toate ororile”. În paranteză fie zis, dacă Cioran n-a împins atât de departe “încrâncenarea sinucigașă”, asta se va fi întâmplat și datorită umorului, rezervei de detașare, fascinației spectacolului existenței sau poate disprețului (de sine și de viață): „Nu poți suporta necazurile decât dacă le tratezi cu un minimum de dispreț. Nimic din ce ni
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Bach (și nu suportă altceva, decât cel mult preclasici sau serialism; eventual aleatorism); cu mâna la cap și încruntați, parcă ar juca șah; parcă Bach n-ar fi scris cea mai senină și odihnitoare muzică; parcă reculegerea ar fi o încrâncenare. Arta nu are nevoie de „nivel estetic”: are nevoie de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o stare de nesiguranță. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
burghezia de jos. LIMBAJUL pe care-l construiesc șefele este ceea ce sunt ele însele. A se naște (denumi) pe sine este Muncă și, de aceea, totul este și Rezistență. Aceasta trebuie să se simtă de-a lungul piesei ca o încrâncenare. ȘEFELE ERNA: Pensionată prematur 2. O rochie ca un șorț, pantofi ortopedici, pe cap o pălărie de blană grotească. GRETE: Pensionară. Destul de grasă, cu un coc în formă de turn (blond), îmbrăcată fără gust, cu multe bijuterii ieftine, exagerat de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
însă, au apărut nu doar interogații și îngrijorări, ci și consecințe în zona politicului. Se pune întrebarea: care să fie miza esențială a acestei înfruntări care capătă proporții epice? Interese economico-financiare? Acestea au existat întotdeauna, cel puțin la aceeași intensitate. Încrâncenări viscerale? Nici acestea nu au lipsit în timp, iar faptul că își au rădăcinile în zona instinctuală le face să nu diminueze în timp. Dorința de a lega fire translucide de membrele politicienilor astfel încât actul politic să fie foarte prietenos
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]