608 matches
-
invizibile, este adevăratul trup al tăcerii, mîna sonoră care ne mîngîie fruntea și ne aduce În starea de benefică torpoare. Covorul roșu Apariția unei veverițe este similară cu aceea a unei năluci. O suită scurtă de zbughiri și de neșteptate Încremeniri. Cu schimbări imprevizibile de direcție Între ele. Înainte de a dispărea cu totul În spatele unui trunchi de copac. Expresia hipomimă a veveriței, ca și Întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip și ale unui trup Împietrit În candoare - mut, nemișcat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și moartea ne apar doar ca un amplificator vital, mormintele sînt doar un temei al sorții, un soclu tragic al destinului fericit. Înălțimea lor - indiferent că o percepem ca prospețime acută a mormîntului recent, cu pămîntul Încă neașezat sau ca Încremenire În tumuli și gorgane a morții istorice - este doar o nobilă acumulare a durerii ce face ca jocul iezilor să se petreacă tot mai aproape de cer, În acompaniamentul blînd al fumului căzut din streșini de paie și al mirosului de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unui dialog al doctrinelor prin inventarierea și însumarea reperelor comune de natură textuală și ideologică nu poate spune prea multe pentru omul de astăzi. Trecerea de la toleranța politică la toleranță doctrinală este doar un pas, care păstrează contaminarea ideologicului și încremenirea propriului sistem considerat reper ultim. Or, reperul ultim nu se lasă surprins, înfășurat și transmis printr-un sistem. Riscul de a substitui principiului întemeietor o doctrină sau un sistem cu chip uman prin multiplele lui dezvoltări secularizate este evident. Când
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se află interioritatea care naște imprevizibil formele, înfățișările, chipurile. Siguranța încremenirii exterioare este înlocuită prin „nesiguranța“ pășirii pe un tărâm incontrolabil, dar călăuzitor. Experiența spirituală reușește astfel să smulgă chipurile mijlocitoare ale doctrinelor religioase din imobilitatea lor exterioară, stearpă și să le fluidizeze așezându-le firesc în armonie cu interioritatea roditoare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
forma prejudecăților, a împietririlor mai mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile în obstinația de a conferi o anume identitate și un anume set de reguli ce se cer aplicate fără ca cel care le preia să le primească prin alegere proprie și din convingere, ci pentru că i-au fost
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
al reconstrucției de sine ca reflex al libertății interioare recâștigate. Reașezarea ta și a lumii în noul orizont este semnul înaintării pe cale. însă transformarea propriei căi într-o teorie a căii cu pretenție de valabilitate „obiectivă“ este germenele ideologizării, al încremenirii propriei libertăți sub forma chipului oferit unei înțelegeri care se dorea a fi doar o treaptă. De aceea, pe linia spirituală a tradițiilor orale, maestrul spi ritual nu configurează sisteme și nu transmite doctrine coerente care să ofere imaginea ultimă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
poată conduce înspre principiul întemeietor pentru a naște în celălalt legătura vie, unică și de neînstrăinat. Odată renăscută această legătură, ritualul o va face prezentă prin repetitivitate și o va nuanța conferind relației ritm și continuitate. în această lumină, orice încremenire și impunere a unui sistem religios având ca miză păstrarea și perpetuarea autorității sistemului în formele sale supraevaluate ca repre zentând sau ținând de principiul însuși constituie o deviere de la relația autentică, pe care o substituie cu o practică în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Biblie, rostit ferm și apăsat de Mircea Geoană și Traian Băsescu. 6. Prostia ca insuficiență mentală. Este și ea ubicuuă. Ar putea explica bolile sistemului educativ, dar și tragedia savuroaselor perle secretate de elevi la recentul bacalaureat. 7. "Prostia ca încremenire în proiect" (Gabriel Liiceanu). Este specia de prostie care presupune blocarea în limitele unei singure perspective. Este imposibitatea de a depăși creativ convenționalul și de a gândi nonconformist. Prostul încremenit în proiect, cel despre care a scris pagini admirabile Gabriel
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o cale de salvare. Aceasta „ucide“ sentimentele, coborândule în inerția limbajului, în sicriele de plumb ale cuvântului tipărit. Ideea poetică este accentuată prin imaginea sinestezică a florilor de plumb și a coroanelor de plumb, care sugerează nu numai devitali zarea, încremenirea în cenușiul și mediocritatea lumii comune, ci și povara unei existențe derizorii, și conștiința eșecului, și ființa iremediabil captivă în limitele teluricului și ale limbajului. Prin asemenea imagini, discursul liric reliefează sentimentul finitudinii exis ten țiale și al solitudinii ființei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din poezie se desprinde sentimentul solitudinii, al încremenirii uni versale. Singurătatea stranie se asociază cu albul dezolat, sugerând presentimentul morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este limbajul poetic, cumulând cele patru caracteristici: expresivitatea, ambiguitatea, sugestia și reflexivitatea. Expresivitatea limbajului, de exemplu, poate fi ilustrată prin frecvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a fi suspendate: la nivelul spațialității - nemărginirea -, la nivel temporal - somnul anulează viața însăși; stelele și câmpiile de gheață sunt vecinic adormite, iar lumina este cadaverică. Procedeele artistice variate sunt și ele tipic simboliste și contribuie la crearea imaginii de încremenire: ritmul încetinit al mișcării, sugestivele repetiții cu efect muzical, dar și laitmotivul La Polul Nord, la Polul Sud se adaugă simbolurilor cromatice (albul glacial, galbenul devitalizant) sau imaginilor sinestezice (așternutul mării ud). SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța muzicii în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
deschide în spirit ecumenic biserica catolică spre ortodoxie, spre protestantism, spre iudaism, spre islam, spre budism, într-o încercare temerară de a ne spune că Dumnezeu e Unul și că trebuie să-l căutăm împreună. Lumea arabă dă impresia de încremenire în trecut, un trecut e adevărat glorios, cînd toleranța, știința și cultura se simțeau acasă în spațiul musulman, de a nu putea accede în prezent. Această imposibilitate, cu toate frustrările însoțitoare, amenință pacea lumii. Într-unul din discursurile sale, Bin
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
viitor ce ar trebui să arate radical diferit. Pentru a se urni din mizerie și întuneric, Basarabia are nevoie de o adevărată schimbare la nivelul mentalităților. Felul de a gândi, confuz și cu jumătăți de măsură, este cauza principală a încremenirii noastre pe „scara evoluției” politice și instituționale. Și primii care ar trebui să se schimbe, să-și evalueze propriul demers cu exigență și curaj, sunt chiar intelectualii. Nu lupta iluzorie cu „europeniștii” și postmoderniștii este miza acestor timpuri, ci oprirea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
elemente ale unei "ideologii a proletariatului", au făcut ca termenul să fie, după 1990, nefrecventabil. Din punctul meu de vedere, o asemenea raportare la conceptul de ideologie, de înțeles sub aspect moral, implică o pierdere sub aspect epistemic, precum și o "încremenire" dogmatică sub aspect semantic. Din acest unghi, provocarea este, prin urmare, aceea de a depăși starea de lucruri actuală și de a readuce ideologia în rândul conceptelor fundamentale din filosofie și din științele sociale și politice printr-un apel la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
legile normative, de unde credința nejustificată pentru gândirea modernă, dar motivată prin ea însăși pentru conștiința primitivă, că întreaga umanitate și implicit istoria sa este guvernată de anumite legi implacabile, fie că e vorba de destin sau de hotărâri divine. Cum "încremenirea în proiect" nu este caracteristica istoriei, care se află în continuă schimbare și evoluție, a fost suficientă apariția unei cât de mici îndoieli cu privire la implacabilitatea legilor exterioare în sânul acestei comunități tribale, pentru ca monismul naiv să evolueze spre un dualism
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
statice, caz în care stadiul dezvoltării sociale a umanității s-ar fi oprit la "vârsta de aur". De aceea, proiectul său utopic avea în vedere stoparea oricărei schimbări; am arătat însă, pe urmele lui Popper, că istoria nu suportă o "încremenire în proiect". Pe de altă parte, Marx era un optimist, și pentru el legea dezvoltării istorice se caracterizează prin dinamismul societății un dinamism orientat spre un scop ultim, societatea comunistă. Comună ambelor interpretări utopist-istoriciste este abordarea holistă, atât Platon, cât
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
trebuie să implice, în niciun caz, o respingere mecanică a conceptului din sfera analizei specifice filosofiei, teoriei și științei politice. A deduce caracterul "neștiințific" al ideologiei din relația sa cu dominația și interesele este o atitudine dogmatică, presupunând o veritabilă "încremenire" semantică în logica unui pozitivism care pare să aibă un statut la fel de "neștiințific" ca și cel pe care urmărește, în permanență, să-l confere ideologiei însăși. Un al doilea pas privește, și aici revin la rolul primordial integrator al ideologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să implice, în niciun caz, o respingere mecanică a conceptului din sfera analizei specifice filosofiei, teoriei sociale sau celei politice. A deduce caracterul "neștiințific" al ideologiei din relația sa cu dominația și interesele este o atitudine dogmatică, presupunând o veritabilă "încremenire" semantică în logica unui pozitivism care pare să aibă un statut la fel de "neștiințific" ca și cel pe care urmărește, în permanență, să-l confere ideologiei înseși. Drept urmare, respingerea pretențiilor pozitiviste a deschis posibilitatea conturării unui model interpretativ de analiză a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușînd În utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea În prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, În raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai tîrziu, de Încremenirea În „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit În căutarea unui „pămînt virgin”, modelarea - În funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se Înscriu și la Ilarie
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, Într-un prim moment, În figuri - cum am văzut - ale Închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe În plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, Încremenire În convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rîndul lor, o rețea - În ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă În act doar poetul și poezia, ca agenți dinamizatori. O Întreagă serie figurativă a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
obstacole, constrîngeri și inerții: „prin gratiile versurilor mă privești te privesc / totul se va petrece În ordinea impusă de calendare / orice zi e numerotată În arhivele nemișcării”. Figurile recluziunii, diseminate pe tot parcursul operei, sînt asociate mereu cu imaginile stagnării, Încremenirii, Împotmolirii, În genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inepuizabilă a memorialiștilor-inchizitori, aproape transa incontinenței lor confesive, capricioasă mai ales în discontinuitatea axei temporale, constituie un exemplu tipic de cum forma devine semnificație: destrămarea galopantă a centralității puterii discreționare, dezintegrarea unui univers toxic, blestemat, deși cu aparențe de normalitate, spargerea încremenirii funeste în miriade de cioburi: așa-zisul echilibru politic și social, hrănit propagandistic cu splendoarea Portugaliei, nu era decât o perversă, teroristă colecție de sloganuri și butaforie. Să facem cunoștință cu câțiva dintre memorialiștii romanului, personaje și figuranți dintr-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al pasiunilor colective, dar mai ales al protagoniștilor mai sus numiți. Considerați de magistrat dușmani personali dintr-un instinct special al puterii ce nu suportă organic indivizi cu proiecte, furnizori de speranță în viitor. Dimpotrivă, Magistratul are obsesia și euforia încremenirii în prezentul fără perspective și nu agreează, din același instinct al prezervării puterii personale, tipologia sau fermenții "destabilizării" și ai subversiunii. Magistratul exorcizează visul lui Nietzsche, în care locul judecătorului. și al polițistului este luat de creator. Stațiunea, un oraș
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Aici, problematica metafizică reapare sub o înfățișare mai generoasă. Războiul cubist împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului de dragul insolenței creative. Pietatea în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de metri. Ipostaze Ascult murmurul visului, tropotele timpului, zborul gândului, glasul inimii. Aud zgomotele liniștii, șoaptele tăcerii, vaietele fericirii, hohotele bucuriei. Privesc încremenirea valurilor, liniștea furtunii, îmbrățișarea astrelor, dansul ielelor. Iscodesc necuprinsul Universului, neînțelesul haosului, filozofia absurdului, infinitul neînceputului. Vreau să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]