599 matches
-
prelinsă din suspinul Luceafărului, ieri 15 ianuarie, am plecat la Mănăstirea Putna să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, marelui Voievod Ștefan cel Sfânt și lui Bădița Eminescu. Drumul trist, necăjit, peste care cădea o ploaie mohorâtă mă avertiza parcă de încremenirea mănăstirii... În incinta sfântului lăcaș, oameni și monahi aproape deloc... Doar multă gheață groasă pe alei, de credeai că sunt lăsate intenționat pentru patinuarul trepădușilor sau baletul nepăsării... În Biserica mănăstirii, în pâcla obscurității mișcau doi călugări: unul la strană
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
versuri, în acest al treilea volum de poezii, trăirile sunt o formă de a stăpânii impecabil mișcarea poemului, articulațiile lui interioare. Scenariul folosește elemente puține, însă efectul lor e cu atât mai mare, cu cât, în aparență dă impresia de încremenire în “ Eterna mea iubire! Pe fruntea mea aprinsă/ Îți va vorbi și mâine de pe un țărm pustiu/ Și în beții de simțuri o vei vedea încinsă/ De dorul fără moarte ce pe de rost îl știu.“( Spre inimi calde ). Încă
EMILIA TUDOSE TRIUMFUL IUBIRII , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366066_a_367395]
-
OTRĂVIȚI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 561 din 14 iulie 2012 Toate Articolele Autorului TRANDAFIRI OTRĂVIȚI În suflet simt numai gheare, Care mă dor profund, Le simt adânc trădătoare, Tristețea nu pot să-mi ascund. Totul stă în încremenire, Iar unde era zâmbet și râs, Nu mai există nici o sclipire, E numai durere și plâns. Nu vei avea niciodată pace, Oricât vei încerca să te rogi, La tine nu mă voi întoarce, Ca alte dureri să-mi provoci. Nu
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
său „Zamolxeion”, la care mă voi referi în continuare, citez: „Cum și-a urzit lucrarea, lucrând-o în ursire,/ de vis, mirări s-ascundă -a visa Ascuns să mire,/ blamat, el strânge șoapte și'într'însele cu grijă/ topește isihia, încremenirii tijă.” Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet? Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului „Zamolxeion'', intitulată ARHEION: „Avida căutare-în deja găsire, sfântă/ silaba- OM durării, suprema-i pace -o cantă.” și... „Cât sinea, dăinuitul, irumpe să
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
să-și surprindă modelele în mers, în afară de pasarelele de modă unde mersul profesionist trebuie să pună în evidență croiala impecabilă și calitatea materialelor unei rochii de mireasă, de exemplu. În majoritatea operelor de artă plastică, mișcare este reprezentată, oximoronic, prin „încremenire”, ca în jocul acela de copii, în care brusc, la comandă, trebuie să te prefaci în statuie pentru a nu putea fi atins. Istoria este aici a unei secunde care s-a oprit pentru ca noi să putem să ne bucurăm
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
fost luate aici. Ți-aș rămâne îndatorată, dacă ai merge chiar acum, să-i spui, să mă aștepte la ușa biroului. Nu voi întârzia mult , voi veni în compartimentul tău, pentru ca împreună să găsim modalitatea, de a urni din loc încremenirea voastră. Sonia nu mai înțelegea nimic, a căutat ajutor la patron , Pupezescu a privit-o neutru, iar din cap i-a făcut semn să plece, pentru a îndeplini ordinul. După plecarea Soniei, patronul s-a apropiat de Olga, a prins
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
adio”, să poposim, un pic, pe înțelepciunea perfectă a „Nimicului din Taurida”. Ia să vedem noi care este „scara” lui de valori, să vedem prin ce sită-ciur-dârmon cerne el, dar nu discerne, munculița altora. Se observă, încă de la început, o încremenire în proiect: revistele „centrale” sunt esențe și chintesențe, lapte și miere, ambrozie și nectar, unde „profesioniștii”, „care își respectă statutul”, îngeri literari, arhangheli hermeneuți, heruvimi-tătici, fac ordine, bat monedă celestă și împart pașapoarte de nemurire. Revistele „provinciale” sunt stupide, depășite
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
rol pe care il jucăm într-o piesă până la nesfârșit, aproape automat, ne uzează individualitatea. Scurgerea timpului și repetabilitatea faptelor de viață ne duc traiul în rutină. Ba mai mult, cănd absența ei e prea severă, poate duce la o încremenire cu urmări nefaste, așa cum se întâmplă cu islamismul care nu permite emanciparea pentru a cărei înfrânare nu face nici un fel de concesii, mergând până la moarte. Lady Ăstor spunea: „Oamenii cei mai periculoși sunt cei care vor să schimbe totul și
NEVOIA DE SCHIMBARE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346646_a_347975]
-
nu se poate nici comunica, nici discuta. Vorbirea este impuritate, moloz, obstacol.Limbajul, cu toate caratele lui, este cocoșat, zbârcit și sărac.Combustibilul limbajului - SENSUL -nu propulsează racheta cuvântului până în țara divină. Căile de acces la Dumnezeu sunt tăcerea, muțenia, încremenirea. La Dumnezeu nu ajungi cu bagaje, cu calabalâc, nici măcar cu trupul. Trebuie să te desfrunzești de instincte, de carne, de sânge, de oase și de alte alea.Să te desfrunzești de cuvinte, de formule, de definiții, până devii punct inodor
CRISTALINITATE de JANET NICĂ în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351132_a_352461]
-
SUBLIMUL Autor: Elenă Buică, Toronto, Canada Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Prima senzație pe care o ai ajungând la Marele Canion, “The Grand Canyon of the Colorado River”, cum e numit de americani, este aceea de încremenire și de uluire, ca și când te-ai află într-o lume de pe altă planetă. Sunt trăiri atât de răscolitoare, încât îți trebuie un timp oarecare până să se așeze simțurile la locul lor, să te poți regăsi. Ce știam din fotografii
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
și a înțelege viziunea mea despre Noua Europă. În al doilea rând, doresc să continuăm împreună să scriem acest eseu, în coauturat. Trimit acum la domniile voastre un fragment din eseul Agonia Uniunii Europene. Sperând că, împreună, vom mișca lumea din încremenirea ei într-un sistem învechit de 70 de ani în “forme fixe”, de o mentalitate “tribală”, o nomenclatură “nomadă” și alte mezalianțe care se fac și se desfac acum la nivel social-planetar, dar fără nici o viziune și o soluție politică
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
de vise (LINIȘTE). Este o perpetuă căutare. Dimensiunea spațio-temporală devine variabilă, de aici rezultând o stare metamorfică aflată în deplin elan: Pădurea se topea sub ochii mei./ Exista?/ Nu exista?/ Totul devenea vis-în-vis,/ vis-în-ne-vis,/ și tinerețea trecea/ într-o aparentă încremenire,/ ca apa râurilor/ sub stratul de zăpadă/ dar veșnică luptă și zbucium,/ iar șoapta continua:/ eu știu unde se află fericirea!/ Eu știu... eu știu! ...eu știu?!...(ȘOAPTA). Veșnicele esențe caracteristice romantismului conferă poeziei Viorelei Codreanu Tiron o specială limpezime
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
că curca nu se ouă dacă din cauza de bombardamente neregulate ... da' liniștea cădea tot mai grea, nici macar răzmerita nu se mai aia în direct la tembelizorul omniprezent că un zeu egipțian pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în barbă, făcîndu-ne să ne înfioram
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
asupra ei”, fiindcă ” Cine își curmă viața sa, sau se atinge de viața altuia,lovește întru dreptatea lui Dumnezeu “(Sfânta Scriptură). Adepții mitizării încurajează încălcarea moralei creștine.Metaforizarea realității până la mitizare a contribuit la minoritizarea spațiului rural ducând, astfel, la încremenirea în arhaic și educarea mentalității eschivării și neacceptării adevărului, cât de crud ar fi.” Veșnicia s-a născut la sat”expresia blagiană nu este o afirmație pozitivă, este un adevăr crut,o constatare,din păcate.a unei realități din mediul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
nici o îndoială că valoarea patrimoniului avut la dispoziție în această perioadă s-a îmbogățit pe de o parte, a stagnat sau chiar s-a uzat moral și material, pe de altă parte. În cel din urmă caz avem în vedere "încremenirea în proiect", adică lipsa acută de fonduri în ultimii ani ai dictaturii, sau chiar "timiditatea"și ocilațiile privind fermitatea cu care cârmuitorii postecembriști au tratat învățământul ca "prioritate națională", învechirea instrumentarului didactic și experimental al disciplinelor corespunzătoare îmbinării teoriei cu
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356926_a_358255]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ÎNCREMENIRE Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului a încremenit în orbita privitului tremuratul unui alt glas părăsit ca o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind sânul ofrandă închinată drumurilor ce au obosit să se mai nască din infinirea noastră Referință Bibliografică: încremenire / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 256, Anul I, 13 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
uitând de mine... N-am vrut să citesc. În ochii mei iubirea și-a scris notele iar sufletul meu citește partitura ridicându-și glasul... Îmi șoptea o frunză la geam de geamătul nopții ce răscolea câmpiile cerului strigându-te; de încremenirea munților ce-și doreau să-nvețe tăcerea de la tine; de lacrimile izvorului ce-ți căuta urmele în iarba crudă a uitării. N-am vrut s-o ascult... Speranța își ținea pledoaria "va veni, va veni, va veni..." Iar sufletul meu
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
contribuit paradoxal la umplerea cerului de martiri și sfinți, atleții globalizării au găsit înlocuirea, noutatea mișcării ecumenice (marea înșelare), care propăvăduiește o pace și o prosperitate falsă, o amăgire mondialistă, ceea ce de fapt ar motiva și ar justifica tăcerea, amorțirea, încremenirea celor mari. Preotul (spune Părintele Justin Gheorghe Pârvu) din fața altarului nu vorbește nimic; tălmăcește acolo un fragmant evanghelic și încolo nimic, la cât ar fi nevoie, cu câte ne confruntăm cu greutățile și cu câte necazuri care vin asupra noastră
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
concurentele. Acestea se învârteau prin fața liceului când urcând treptele, când coborându-le, negăsindu-l pe profesor. Când l-au văzut ieșind din clădirea liceului, le-a revenit liniștea dinaintea furtunii. Așa cum se întâmplă uneori în natură, într-un moment de încremenire, să se pornească un vârtej care ridică spre înălțimi tot ce întâlnește în cale, purtând această îngrămădire de materiale adunate, spre zone unde nici nu visezi să ajungă, și pentru fete, momentele de dinaintea examenului, erau ca acest început de furtună
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎNCREMENIRE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-i nimenea în preajma mea iar vântul nu pare nici el dornic a mă vrea ca partener de dans și mi-e pământul umbrit de-nnegurări
ÎNCREMENIRE de AURA POPA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353430_a_354759]
-
face riduri și-și încrețește mările din nou. Nu-i nimenea în preajmă-mi și mi-e teamă că mâine fără „noi” s-ar destrăma și-aș pune piruietele-ntr-o ramă de trac etern, dar nu te voi blama... Referință Bibliografică: Încremenire / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCREMENIRE de AURA POPA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353430_a_354759]
-
tocmai în perioada în care știa ea că se produsese minunea, iar tocmai în acea perioadă ea îi pusese la treabă, înfocată, pe cei doi bărbați, cu rîvna unei nimfomane, cum se considera ea însăși uneori, cînd își revenea din încremenirea aia spirituală, în care parcă plutea de cîțiva ani, cînd se desprindea de realitate și parcă asista la un spectacol cu măști, care nici măcar nu o amuza. Sigur că toată lumea credea că tatăl este Caiafa cel înfocat, dar ea nu
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină), iar ritmurile variabile, clasice și moderne, esențializate, amplifică senzația de lăuntrică răvășire. Câmpurile lexicale dominante se circumscriu ideii de confesiune perpetuă, o permanentizare a mărturisirii ca unică posibilitate de evadare din încremenirea cotidiană și amorfă: Poate mai sunt, sigur mai ești / Deși atâtea tăceri te condamnă / Învingători și învinși dinspre toamnă / Printre tăceri, ne-am regăsit. („Sigur mai ești”) Cel mai interesant poem al volumului Echinocțiu sau Solstițiu l-am descoperit făcând
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
Zilele școlii în care și-a început educația cea mai mare soprană de azi a României au prilejuit pentru adjudeni o regăsire afectivă, cu ea. Se prăbușea răceala peste Adjud, susurau lung și vestitor de întârzierea soarelui, vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii. Dar între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]