1,207 matches
-
și, totuși, muiată într-un strop de eventuală promisiune, ușoara înclinație a capului și încântătorul început de zâmbet care pare, ah, doar pare dar de ce sugestia este mai tulburătoare decât orice realitate? că adastă, pierdut, la colțul gurii de altfel încremenite, totul este menit să recompună, cu instrumentele unui artist al transcendentului, ideea pură, Urbild-ul feminității japoneze. Și totuși, dacă acceptăm această premisă, loc comun al studiilor postmoderne de gender cu tematică japoneză, se naște întrebarea: ce ne dezvăluie atunci, despre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nefirească. Din când în când, un tremur le străbate. Apoi, este din nou liniște și te întrebi dacă ai văzut într-adevăr, sau doar ai depănat, pentru o clipă, o poveste. Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a îndreptat spre locul din care se auzea zgomot. Mare i-a fost uimirea, când a văzut că o bătrână îi bate în poartă. Crăiasa a rămas încremenită când i-a apărut bătrânul în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel de statură mijlocie, îmbrăcat în cămașă și pantaloni
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cele pe care le putem atribui de pildă hoardelor primitive, sunt deja moduri de cultură, prezentând o organizare, legi implicite, tipuri de conduită menite să facă posibilă existența grupului și supraviețuirea sa. Chiar și atunci cînd aceste forme elementare par încremenite, iar transmiterea lor orbească ajunge să fie o simplă reconducție a unor structuri reluate la nesfârșit, există forțe profunde care lucrează și care fac mai mult decât să mențină starea de lucruri ce permite continuarea vieții. Am putea spune mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri cerul plin de stele. Poate chiar și aburul înghețat de deasupra pârâului. A luat mai multe ceasuri până să-l dezghețe. Două ore, spunea mama. Patru ore și șaptesprezece minute, spunea tata. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
voi caligrafia, voi muri și voi învia, la fel ca în alte rânduri, voi aștepta. În sinea mea nu exclud totuși schimbări, dar numai după confruntare. În spațiul ce îmi va fi rezervat, nu sunt posibile evenimente, totul e, dintotdeauna, încremenit. Când voi obosi scriind, mă voi gândi la vremea care vine. Numai la cea care vine. Pentru că trecutul e mort, iar prezentul se dovedește ceva infim, aproape imposibil de sesizat cu simțurile noastre imperfecte. Un amalgam de timpuri, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
foame. A mâncat mult, s-a mirat. A băut cafea; o căldură i-a cuprins trupul. A întins mâna după cartea despre America. A deschis-o la nimereală. Sub o poză scria: Vapoare în portul New York. A privit atentă pescărușii încremeniți în aer. I-a numărat. Când, spre prânz, departe, au răsunat împușcături, s-a repezit afară. Dinspre miazănoapte se auzeau. Probabil că vânătorii târgului, scăpați de grija lupilor albi, porniseră după iepuri. Sau se iviseră - iar - vulpi. Donna Iulia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cam șubred... S-a vindecat, altfel nu ar fi putut să muncească din greu tocmai la capătul lumii... A găsit medicamente potrivite... Bine că se întoarce teafăr! Orele au devenit zile, zilele săptămâni și tot așa; când ploua, timpul părea încremenit. A nins și a plouat mult. Din prima zi a lunii sorocite, Donna Iulia era mai mult pe Strada Mare, să-l vadă de la distanță venind pe Tim. După o săptămână a găsit că e mai bine să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iar liniștea de odinioară. Disputele deveneau tot mai aprige, era de ales între viață și moarte. Orologiul continua să arate ora șapte și paisprezece minute, exact clipa în care bătrânul, cocoțat pe scară, îl oprise. Meșterul și mașinăria lui, chiar încremenită, dominau tot mai statornic urbea. Când a crezut că e timpul - sau doar pentru a se mai juca nițel cu îngăduința lumii -, scârbavnicul a pornit iar ceasul. Tocmai când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o listă canonică restrânsă, care transgresează generațiile și epocile literare selectând ce e mai valoros în ele? Și de ce am mai lua, atunci, pulsul actualității literare, la ce ne-ar mai interesa simptomatologia ei, de vreme ce o anumită ordine canonică e încremenită o dată pentru totdeauna, imposibil de completat și ajustat ulterior? Ca de fiecare dată, în ce mă privește, nu pot să ignor, în promițătoarea critică de simptome și probleme a lui Ion Simuț, tocmai problemele ei interne de articulare și simptomele
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
mecanismele lumii" (Transpunere). Simptomatică este această intelectualizare, semn de timiditate în fața deziluziilor,generatoare, la rîndul său, a unui impas, întrucît: Gîndul doare / lipsit de cuvinte" (ibidem). Deoarece și cuvintele pot fi congelatoare, anestezice ale dureroaselor țesuturi psihice: "iată / ating gerul încremenit al cuvintelor / cu un penel rîvnitor / întrebările cad" (ibidem). Formalizarea e o soluție similiexpiatoare, uneori cu un accent bacovian: În spectacolul interior / fac exerciții cu numere / oarbe ele măsoară puterea / unei iluzii / pași pe pămîntul subțire al umbrelor" (Recital). Prin
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
nu un buchet de flori, ci o gheată,/ O gheată nouă, de toată frumusețea,/ O gheată cu talpa lucioasă ca un patinoar,/ o gheată în botul căreia se reflectă norii,/ crengile fluturînde ale arborilor,/ retina mea de îndrăgostit/ și gesturile încremenite ale statuilor." O gheată fără soț, lustruită ca un condur, neîmpărțind nimic cu încălțămintea de vagabond a lui, bunăoară, Van Gogh. Ca și găina moartă, altundeva, gheata asta văcsuită poate însemna, sic, poezie. Și încă ce poezie, în vremea cînd
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
se refuză șansa happy-end-ului, reverendul Mahon e părintele naiv și sentimental, incapabil să perceapă dimensiunea tragediei desfășurate sub privirile sale, în fine, mica armată a personajelor colective e infectată cu ticurile bineștiute din atâtea romane victoriene și post-victoriene ce descriu încremenita viață a târgurilor de provincie. La rigoare, Januarius Jones însuși se pliază pe modelul Don Juan-ului de ajuns prizonier într-o lume de bigoți. Cu o atent studiată virulență, schimbarea la față se produce odată ce personajele și-au asumat identitatea
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
Făiniș nu se supun nici unei scheme ierarhice și au, în dinamica creației sale, același statut, iar în realație cu materialul și cu tehnica, aceeași valoare de document și de martor. Minusculul obiect care comentează structura alveolară și porozitatea coralului, textila încremenită în emulsia de porțelan, meandrele vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. In afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
articole publicate la începutul anilor '80 pun în evidență un Daniel Vighi în ipostaza de elev silitor, destul de crispat, închis pedant la toți nasturii. Comentariile sale descriu cuviincios ceea ce trebuie, niciun fir de umor sau accent sentimental nu tulbură perfecțiunea încremenită a ansamblului. Totul este corect, dar complet lipsit de viață. Recitite astăzi, după aproape trei decenii, comentariile despre poeții de la cenaclul "Pavel Dan" sau despre poezia lui Vasile Dan seamănă cu florile uscate presate între paginile vreunui tom găsit la
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
culturilor vechi, al cărei resort, încordându-l, mișcarea continuă cu o mecanică fascinantă, marcată de țîpuritura înaltă... La Ceteze, amorul nu este dulceag; dragostea e ceva înfricoșător. Nunta în sine, Raptul, Pregătirile. Dar asta este o prefăcătorie. Un artificiu, Masca încremenită pusă pe fața vie a sentimentului, pentru a face posibil șocul, surpriza, revelarea „demonului" prezent în orice joc... Vitalitatea, astfel stăpânită, cedând regulilor, ritualului. Rupând convenția, - gura se deschide larg, bucuria și durerea amestecându-se în spațiul ei, trimițând în
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a așternut un cojoc pufos de-a lungul crestelor, a pudrat pădurea cu sclipiri, a acoperit -ascunzându-l - noroiul, brazdele încremenite și, acolo jos, a transformat câmpia din valea Mureșului într-o albă mare orbitoare. Tot, totul era de un alb curat, de nedescris. Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
cortului"), căci Diana semăna cel mai puțin cu Diana câteodată; mâna alunecând sub cearșaf și mângâindu-i bărbia, obligându-l să se întoarcă spre ea, și atunci picioare, buze, cearșafuri, gust de pastă de dinți și parfum dulceag al gâtului încremenit, excitat, „Ai luat pilula?" („Vârâți țărușii prin inelul de cauciuc, ținânându-l pe acesta cu degetele. Pentru a fi siguri că sunt bine înfipte, fixați-le în diagonală, spre interiorul structurii"), lubricitatea bruscă a unui te iubesc, fiindcă așa îi place
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
Maria Joao Pires, în urmă cu 15 ani, când a cântat alături de Orchestra din Amsterdam. Momentul terifiant trăit de celebra pianistă portugheză a fost relatat chiar de către dirijorul Riccardo Chailly, relatează ro.omg.yahoo.com. În timpul concertului, Maria a rămas încremenită atunci când orchestra a început să cânte o altă piesă de-a lui Mozart. După câteva momente, timp în care pianista a încercat să-și revină, aceasta i-a spus dirijorului Riccardo Chailly că nu este opera no 20 în D
O pianistă celebră a avut parte de un moment terifiant. Vezi reacția by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63130_a_64455]
-
the bucher) e un personaj recurent în lirica lui Cohen. El participa la marele masacru al umanității. Aici, Exterminatorul e înfățișat în clipa triumfului, spălându-și murdăria în sângele nevinovat al Mielului. Toată această construcție distopică transcrie starea de bătrânețe încremenita, de contemplație pasivă, în care unică realitate palpabila o constituie cuvintele. Cu toate acestea, la capătul darii de seamă punctata de elemente tragice se întrevede speranța salvării prin iubire. Dragostea e zeul suprem al lumii lui Leonard Cohen, forța de
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
de unde doctorul în loisir își extrage pasaje despre apatie. O întâmplare semnificativă, ca la Caragiale, întâlnirea cu cartea veche, în literă și în scoarță. Un anticar atipic este și Zerlendi, împătimitul de scrieri despre India, după care rămâne o bibliotecă încremenită, în care nu mai intră, ani de zile, nimeni. O bibliotecă ce se supune acelorași legi ale apariției și dispariției ca și posesorul ei. O taină în sine, fiindcă alte indicii despre ce l-ar fi putut pierde pe doctor
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
politice are calitatea rară de a suscita un interes care, în opinia mea, ar trebui să determine scrierea altor cărți pe marginea ei; 2. segmentul istoric-memorialistic nu suportă niciun fel de comentarii, fiind imaginea completă și dezarmanta a omului care, încremenit, a inteles ca Răul cel Mare constă în mutilarea sufletului. Odată cu Vladimir Tismăneanu, în spațiul românesc intra și cultură politică. E vorba de o cultură ruptă de sacerdoțiile laice ale deviațiilor extremiste, un mod de a gândi și simți antiideologic
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
Lumea lui Dumnezeu e inimaginabilă/ și există în continuare.// Ce mai vreau, când tot ce NU era al meu mi s-a luat?/ Ce mai vreau, când asta trebuia să se întâmple?// Iuda, nu Iov, am fost neliniște și neputință încremenită...// Ia-mă, Doamne, du-mă pe Calea Ta,/ printre prăpăstiile sufletului meu slav.// Ia-mă, Doamne, arată-mi urma pasului meu următor/ și iartă-mi mie toate” (p. 34). Sufletul slav, descoperit acum, e un laitmotiv al acestei prime părți
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
făcându-și vânt cu evantaiul la operă... N-o omorâse, vasăzică. Mai întâi, se distrase; se jucase... El privea înlemnit din fotoliul de paie. Îi arăta lui turturica, triumfător. Apoi, execuția, scurtă; și ospățul, propriu zis, în culise, după crinii, încremeniți; la adăpostul îngrozit, deși superbe în groaza lor, cârciumărese...
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]