1,250 matches
-
invective! Ca să le combați este suficient să taci și să zâmbești ironic. Pe copertă sunt și două imagini. Una, a unui diavol vermiform, cu un ochi lipsă și cu un trident în coadă. Iar a doua, a lui Nicolae Manolescu, încruntat și cu limba scoasă. Cine poate lua în serios această infantilă stigmatizare a autorului unei istorii a literaturii? Urmează diatriba propriu-zisă, întinsă pe 344 de pagini: "Iartă-mă, dar pentru dumneata cel mai important lucru pare a fi cariera... Ești
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
persoanele pe care nu le cunoștea și mult mai îndrăzneț cu doamnele pe care le frecventa, cu care era obișnuit și cărora își permitea să le spună și lucruri foarte decoltate, care îi aduceau un mare succes. Nu era un încruntat, ci un om care știa să râdă și să provoace râsul"xi. Bogăția detaliilor este cu atât mai surprinzătoare cu cât, cu numai un an înainte, fascinat de ideea prezenței lui Eminescu în casa lor, am purtat cu Alexandru Paleologu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
de la Palatul Roznoveanu, va negocia, pe mulți bani, un contract de export al cîinilor maidanezi ieșeni în China; să fi văzut, atunci, prosperitate și la noi). Cînd e să se ia o decizie, se ivesc oameni agitați, asociații nervoase, anonimi încruntați, scrisori deschise și închise, O.N.G.-uri cu fonduri europene și, implicit, autorități care spun ce și cum; unii strigă "la luptă!" și propun (stră)vechea ciomăgeală românească ori subtil-renascentista otrăvire sau, cu finețea omului de azi, eutanasierea; alții strigă
Cîine bun, cîine rău by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7824_a_9149]
-
deranjantă, sub pretextul unor cerințe cînd de finalitate (sinteza monumentală, obelisc al victoriilor socialismului), cînd de metodă (critica structuralist-semiotică, tolerată atunci cînd cea marxizantă nu mai putea fi instaurată prin lovirea pumnului în masa de scris). I se prescria o încruntată "obiectivitate", dacă nu propagandistică măcar scientizantă. Era trecută cu vederea "realitatea zdrobitoare că perspectivele globale, sistemul de valori și conștiința axiologică, în cuprinderea și interpretarea literaturii noastre nu le-au stabilit alții decît cronicarii literari, fie ei universitari sau nu
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
piept, mă întorceam nedumerit. - Caută la litera C - mă somă el, nervos. - Citește! adăugă după ce am deschis dicționarul. Am citit, silitor. - Nume dat celor opt expediții militare întreprinse la îndemnul Bisericii catolice de către feudalii Europei... - Numără, câte ?... ordonă sever Mesagerul, încruntat. Am numărat... Dacă erau două... - Două! am spus. - Acum, dă paginile îndărăt. Nu mi-aș fi putut închipui vreodată că Omicron era un sadic... Am dat paginile îndărăt. Și aici era vreo douășpe rândulețe... Există, se vede, și-n îngeri
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
țin lanț. Noi, cei care facem ca „spectacolul să continue”, suntem huliți și acuzați de unele instituții ale Statului, de o parte a spectatorilor și de o parte a opiniei publice / mass media. Chiar și Justiția ne privește cu ochi încruntați! Într-o astfel de situație îmi pun o întrebare: CE MOTIV AVEM SĂ MAI CONTINUĂM ? Pierdem bani, imagine și respect ! Răspund tot eu: o facem din respect față de echipele pe care le finanțăm și față de suporteri. Personal m-aș simți
Copos explodează după derbyul cu Dinamo. Scrisoare deschisă adresată Fotbalului românesc () [Corola-journal/Journalistic/76160_a_77485]
-
aceea, filmai și materialul se ducea la Buftea, developai și vedeai materialul. Era un decalaj între ce filmai până când vedeai. Lucian Pintilie a zis că se duce la Buftea că a fost developat filmul. S-a întors după un timp încruntat. Nu-l întreba nimeni nimic. Și la un moment dat a zis: Uite mă băieți ce s-a întâmplat. Sunt foarte enervat. Mi-a scăpat filmul din mână. Eu am vrut să fiți lichele, mă, dar sunteți atât de simpatici
Mircea Diaconu, despre spectacolul care a bulversat lumea teatrală din România by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/76221_a_77546]
-
cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către faimosul comisar Alimănescu, spaima infractorilor pe care-i trimitea fără prea multă ezitare la moarte. Și curând s-a instaurat o altă teroare, de un
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
articole a sa, București Far West) pentru statutul aproape academic al gazetăriei acesteia hebdomadare: "Cronica literară ar fi, așadar, meritorie numai în spațiul publicației culturale; nu și în cel al cărții. Recunosc că mi-a plăcut să contrariez aceste așteptări încruntate, făcând (pe cât mi-a stat în putință) din cronica săptămânală o formă flexibilă de istorie literară și investind în ea un efort analitic și documentar comparabil cu cel al unei cercetări doctorale." Mă rog, ca să mă folosesc și eu de
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
gust de migdale nu au/ iartă-mă frumoasă domnișoară ilfoveană/ știu că-ți plac sonetele stropite cu eau-de-cologne/ și iartă-mă iubite profesor de liceu/ știu că adori poemele al căror sens e obscur/ altfel privirea nu ți-ar fi încruntată/ până și în clipele în care faci amor/ și iertați-mă cu toții voi care acolo sus în balcon/ v-ați așteptat să arunc din gâtlej/ lungi triluri de privighetoare tradițională/ dar gâtlejul meu e răgușit după atâta țipat în pustiu
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
toate televiziunile cu subiecte de tip tabloid. "Eram la mare, lucram la Radio Vacanța prin anii '90 și mi-a prezentat-o Șerban Georgescu... De fiecare dată când văd scandaluri la televizor legate de numele ei, schimb canalul... Văd oameni încruntați, puși pe ceartă, strivindu-i amintirea. Acum, la început de iulie era ziua ei... Eu altfel mi-o amintesc pe Mădălina...", a scris Dan Negru pe Facebook, loc unde a postat și o fotografie cu regretata cântăreață. Mădălina Manole a
Dan Negru, indignat: Eu altfel mi-o amintesc pe Mădălina Manole by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/54510_a_55835]
-
are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește bine, dar, în același timp, e statornic cu mare bucurie. Mobil până la amețeală, e degrabă promițător de fapte și mărețe împliniri în așezare. Este aferat, fiindcă are mereu ceva de făcut, dar singura
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
YYY -Ești intelectual însă uite care-i treaba Faci audiență cât făcea Abracadabra Ești apreciat cam cum era Victor Slav De către Drăgușanca, când era mic și bolnav De ce te iei de mine că mă comport că melteanu Când tu stai încruntat de sperii cameramanu?! Vrei să ai succes? Te învăț că nu e greu: Demisionează XXX, și-urmărește showul meu!", a notat Mihai Bendeac pe Facebook.
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
sînt un popor simpatic și hîtru, cu fesurile, turbanele și narghileaua lor. N-au fost astfel, totdeauna, e adevărat; cînd i-a adus în Europa emirul Osman de prin stepele Asiei, în urmă cu vreo șapte sute de ani, erau destul de încruntați, cam sîngeroși și puși pe jefuit necredincioșii creștini de prin partea locului, ba, mai mult, unul dintre mai-marii lor voia să dea calului ovăz tocmai din "pristolul de la Roma", cum zice Mihai Eminescu, un poet ghiaur într-o scrisoare a
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
seducător. Mai ales seducător. Drept urmare, ni se oferă detalii despre multiplele sale amoruri, fotografia amantei Maria Caseres, lista completă a nevestelor și iubitelor. Și multe fotografii ale scriitorului, cu smoking, în ținută proletară, cu țigară în mână sau în gură, încruntat sau zâmbind, la tribună sau în sala de repetiții. Ah, da, și discursul ținut la Stockholm, la primirea Premiului Nobel. Un articol recent al lui Ted Genoways publicat în „Mother Jones" leagă „moartea romanului" de diminuarea catastrofală a impactului revistelor
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
seamă de nici un tratat de chimie;/ Ar trebui scriere biruitoare, cu mari litere/ De lumini colorate, pe cerul patriei: Rafinăriile de/ Sudoare - Iancu Arsene&Compania -/ La trei kilograme de amsii prețul peo vară!/ Uzinele Bayer se rușinează, sindicatele lor/ Stau încruntate că n-au avut nici o oră/ De grevă." (Rafinăriile de sudoare, pp. 178179) Cu astfel de jocuri de coloratură, fondul cumva militant al cărții nici nu se mai observă. Distinctiv, aici, e un anume ermetism patriotic. Formula e riscantă, mai
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
cum să cedezi cu asemenea ușurință, ba chiar cu aplomb, în fața prostului gust, a facilității obraznice și a pseudovalorii dezgustătoare? Explicațiile nu sunt complicate: când ștacheta a coborât atât de jos, orice reumatic ambițios o poate trece fluierând. Orice individ încruntat e asimilat grupului de înțelepți ai neamului și orice obrăznicătură cu aere de savant își găsește rapid adepții. Nimic nou sub soare -veți spune. Și aveți dreptate. Ce e neobișnuit în ziua de azi e viteza impunerii unor asemenea modele
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
în fierbere. De la război încoace, nu s-a mai pomenit o asemenea catastrofă. În fiecare zi, Hugo ajunge acasă după miezul nopții. Nu știu cum să-l mai liniștesc. Azi dimineață am încercat să stau de vorbă cu el, dar a tăcut încruntat. A șaptezeci și doua însemnare Iar m-am întâlnit cu Artur. Era drăguț și prevenitor ca înainte. De data asta l-am invitat eu la o cafea. M-a amuzat cu tot felul de nimicuri. L-am rugat să-mi
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
să le scrii. N-ai concediu, n-ai week-end, n-ai prieteni, n-ai familie. Probabil că o parte din teroarea și dezumanizarea pe care o resimți tu însuți se transmite și celor din jur. Aerul de constantă mefiență, de încruntată seriozitate, de responsabilitate prostească pe care-l citești pe chipul mai tuturor criticilor literari e rezultatul refuzului de a-și fi oxigenat, ani în șir, creierul. De prin 1995, am luat decizia de a scrie doar despre cărți și subiecte
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
în poziția aceea trebuia să mă schimonosesc la față, iar gâtul să-l țin țeapăn. Suzana mă privi urât. - Tii, mi se face frică, spuse. - Așa și vreau. - De ce te strâmbi așa? - Așa vreau. Și am început să înaintez încet, încruntat și cu gâtul țeapăn, cu mușchii încordați ca să nu scap lentila. În timpul acesta, Suzana mă privea cu dispreț. Mi-am uitat însă imediat supărarea, de altfel inexplicabilă și pentru mine, și, absorbit cu totul de noua mea preocupare, am intrat
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
motivul exasperării lui. Avea nervii atât de zdruncinați, încât de-abia putu să se atingă de mâncare. Se ridică brusc de la masă, traversă bucătăria din doi pași și ieși în liniște, fără să o privească, cu buzele strânse și fața încruntată. Restul dimineții îl petrecu în spatele tejghelii din prăvălie, străduindu-se inutil să fie amabil cu clienții. Se întoarse acasă la prânz și, în timpul mesei, așezat în fața surorii lui fără să dea nicio atenție pălăvrăgelilor acesteia, crezu că distinge în ochii
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
ceea ce ideologia teatrală a regimului voia să elimine: pe homo ludens. Teatrul ca joc, ca spectacol gratuit al inteligenței și ca spațiu al umorului, care nu este „satiră” (și cu atât mai puțin o „satiră a moravurilor bughezomoș ierești”). Teatrului încruntat, atent la limbajul însămânțărilor și la documentele de partid, Ioan Groșan îi opunea un teatru al teatrului, o plimbare prin limbajele acestuia și prin teoriile dramatice. Refuzând explicit ancorarea în realitate, autorul recupera condiția de spațiu al imaginației, pe care
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
să muncească, dacă alții nu sînt nevoiți s-o facă. - Ei, haide, zise Molly, nu mai fi așa de morocănos. Vino și mănîncă niște căpșuni de-ale dumitale. Fac eu cinste. Omul nu știa ce să creadă. Rămase pe loc, încruntat, afișînd o expresie șovăielnică pe chipul lui tînăr, sub o claie deasă de păr bălai și unsuros. - Nu sînt genul care să facă așa ceva, chiar dacă dumneata ești, spuse el în cele din urmă, cu glas stins. - Cu atît mai rău
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
Constantin Țoiu Ea conducea mașina încruntată, dreaptă, bustul împins înainte, țeapăn, extrem de atentă, coatele strâns lipite de corp, pantofii- cui sub pantalonii bărbătești apăsând pedala de accelerație, imprimând o viteză din ce în ce mai mare automobilului, de obicei marcă străină... La refugii, nu prea lua în seamă trecătorii imprudenți
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
salvare a unei opere în afara performanței stilistice”, spre a insista că întreg universul unui scriitor, oricît de opulent, „este reductibil la un cifru lingvistic și se închide în el”. Formulă un pic rigidă, însă doar aparent, deoarece sub grimasa-i încruntată se poate citi (se citește efectiv în paginile cărții) o abordare sensibilă a materiei, o deschidere spre esteticul astfel întîmpinat cu o reverență protocolară. În fapt, condeiul lui Mihai Zamfir nu se încurcă în formalisme, nu eșuează în sicitate. Ca
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]