257 matches
-
ca o verigă importantă în evoluția construcțiilor de poduri. Merită reținut și faptul că la prima canalizare din București (1840) s-au folosit conducte turnate la Rusca Montană. Un cercetător al zonei, dl ing. Mircea Goloșie, a descoperit sigla uzinei încrustată pe gardul de fier al bisericii Sf. Dumitru din Capitală. Timișoara, în manuale de profil Primele poduri metalice peste Bega s-au construit la Timișoara în anii 1870-1871, înlocuindu-le pe cele vechi, de lemn: podul de la Maria și al
Agenda2003-12-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280832_a_282161]
-
luminos devenit inaccesibil, opus din toate punctele de vedere polului întunecat unde scriitorul și-a dus existența. Contactul italian a însemnat mai întîi un contact lingvistic - și poezia a fost cea dintîi beneficiară a lui. în poezia asachiană se află încrustată o asemenea cantitate de italienisme, încît vedem cu mirare cum limba română literară a făcut, pe parcursul cîtorva ani, un salt uriaș, pășind în altă eră lingvistică. Aproape ne vine greu să credem că poezia-emblemă a revelației italiene ar fi fost
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Dar vezi nu cumva s'o trezești - / Să umbli cu pași îngerești." Cruțarea unui colț de liniște, în țara închipuită unde, de fapt, e tot război. Altminteri, "în Rusia lui Serghei Esenin/ Amurgu-i ca o baltă de venin,/ Pe după dealuri încrustate'n piatră,/ Cățeaua morții schelăie și latră." (Amurg în Rusia). Realitatea stepelor cutreierate de moarte șterge orice familiaritate literară cu peisajul pe care alți poeți, în lumi mai bune, îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai e Rusia lor
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
făcut fără o decizie politică sau printr-un control exercitat de vreo autoritate, ci a fost urmarea unei fenomen nedirijat de difuzare selectivă în rîndul comunităților evreiești. A treia etapă a coincis cu fixarea prin scris a variantei orale dominante. Încrustată astfel în forma materială a literelor scrise, această versiune avea să devină forma canonică a viitoarei biblii ebraice, așadar "originalul", textul standard la care aveau să fie raportate toate celelalte manuscrise adiacente. A patra etapă a fost multiplicarea prin copiere
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
a Ministerului Cultelor și Artelor, fiind primul folclorist pe care l-am văzut făcând înregistrări pe suluri de ceară, cu aparate Edison”<footnote Stahl, Henri H. - Amintiri și gânduri, București, Editura Minerva, 1981, p. 92; footnote> . Iată cum a rămas încrustat momentul întemeierii în memoria lui Tiberiu Brediceanu: „Fiind prezent la această expunere (pentru înființarea Arhivei, din 15 martie 1927, la Ministerul Cultelor și Artelor - nota îmi aparține) - și bazat pe ultima mea colecție de atunci de 810 Melodii, făcută în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici coborau din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la braț cu doamnele-n rochii cilindrice de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
TĂIAT ȘI CUSUT Tăiat și cusut, cusut și tăiat. Dogoarea infirmierei peste răni aplecată. Mort proaspăt înviat, căutat pe dinăuntru ca peștele de icre, ca sepia de perle pe dinăuntru căutat de tine cel nou în miezul ființei mele nou încrustat. Uitat între mațe un bisturiu și cusătura deasupra închisă - doar la aplecări cu durere-ți simt prezența încinsă - cusut și tăiat - rana, gestul, cuvântul - plaga supurândă. Cusut și tăiat. Cum să mă întorc acasă, când acasă este un lighean cu
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
întâi, pentru că nu sunt preluate conștient, așadar cu intenție. În al doilea rând, pentru că nu sunt reproduceri cuvânt cu cuvânt. În cele mai multe cazuri, e vorba de un aer comun, de repetarea unor imagini sau chiar a unor expresii, din cele încrustate adânc în subconștientul cultural al cititorilor de literatură. Înainte de a fi scriitori, toți suntem cititori. Imaginația scriitorului constituie un rezervor profund și nesistematic, adesea haotic, în care întâmplări reale, vise, amintiri, figuri din viață sunt transformate laolaltă cu reminiscențe de
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
deci, doar după abandonarea ei (nu și pierderea ei), aceasta este taina filozofică a lui Oliveira. Nu poți să recunoști lăuntric și oficial lucrul esențial, decât după deposedare, întrucât printr-o asemenea recunoaștere îl investești cu o formă de eternitate încrustată și concentrată. Lucrurile nu stau, totuși, neapărat astfel: Oliveira descrie mai sus tocmai felul în care amintirile au o oarecare valabilitate temporală până când aceasta se diluează și dispare ca orice pe lumea aceasta. Supraviețuim prin substitute, crede Oliveira, prin simulacre
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul în demersul său, nu se mai înflăcărează, nu-i
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
care începe lumea e sub soarele grec: „turcoaze înșirate/ piatră după piatră/ am căutat pe străzi întortocheate/ la umbra Partenonului/ vor locui la gâtul tău prelung/ umbrite de părul/ la culoare/ cum sunt castanele în toamnă/ intrăm într-o lume/ încrustată în piatră/ în straturi suprapuse/ un loc în care-ncepe lumea/ între pietrele grele/ lucrate curat/ geometric/ loc străbătut de pașii adoratorilor/ zeiței Atena/ ascultăm/ sub soarele grec/ în Agora/ păsări/ la umbra măslinilor“ (Un loc în care începe lumea
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
Praga, 14 septembrie 1969. Hradul este sus, se vede bine din colțul pe care strada Kaprova îl face cu strada Radnice și unde pe muchia zidului unei case se află o placă memorială, oglinda de metal concavă purtând pe ea încrustat motivul labirintului, iar deasupra masca de aur - profilul de himeră al profetului terorii moderne, al lui Franz Kafka... Dacă întinzi mâinile într-un unghi de 45 de grade cu axa chipului tău îndreptat spre axa Himerei, în stânga ei, la capătul
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
dincolo de timbrul elegiac și de postura lor ușor confesivă, o ținută interogativă limpede. Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran, o retorică a originarității, prin care glasul poetului își caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
luat naștere în epocă o mică literatură, la care istorici și scriitori și-au adus aportul cu amănunte care mai de care mai neașteptate. Gáspár Brusius scrie la 1508 că a fost găsit mormântul lui Ovidiu la Szombathely (Ungaria), având încrustată o inscripție funerară. Deși este greu de crezut că poetul latin ar fi vizitat câteodată garnizoanele romane staționate în Panonia, așa cum ne asigură istoricul Zamoscius (neexistând nicăieri, nici măcar la Ovidiu, referiri la acest lucru), este cert că în orașul maghiar
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
Dacă la Proust căderea în trecut se făcea prin intermediul gustului, iar la Cărtărescu pe cale olfactivă (mirosul oalelor aflate pe foc), la Dan Ciachir motorul întoarcerii în timp este muzica. Fiecare epocă are o muzică a ei în care se află încrustate toate semnele timpului. O prezență plină de farmec în Bucureștiul anilor "50 au fost negustorii și meseriașii particulari. Aceștia au introdus în climatul troglodit al dictaturii proletariatului ceva din farmecul indelebil al vieții tihnite din perioada interbelică, în care bunele
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe femeia de serviciu a trimis-o într-o stațiune (tot „prin sindicat”) ca să-și trateze niște boli femeiești, unui reporter care își rupsese piciorul „pe teren” (după unii, într-o pivniță prea întunecoasă...) i-a dăruit un baston frumos încrustat (din fondul de protocol). În fine, acte ale unui „om de omenie”, aducându-i o popularitate în creștere, ce îl recomanda, desigur, și pentru alte funcții. Funcții care nu au întârziat să apară în atât de agitata sa viață de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
asemenea, se reflectă în oglinda blândelor ape, la fel precum luciul albastru care iese în relief, și în așa fel se reflectă, că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea orașului, friză în marmură albastru-deschis încrustat, email fără volum. Este o carte deschisă. Și își amintește când de copii prindeau muște și le presau într-o hârtie îndoită pentru a obține o figură simetrică, principiul caleidoscopic. Și privește plopii reflectați în ape, și-și amintește versurile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o apropiere ironică); "și nu tânjesc după uși încrustate, veșminte stropite cu aur sau bronzuri de Corint, și nici nu-și vopsesc lâna cu culoare asiriană; nu corup untdelemnul cu scorțișoară." - Cum vine asta, Iti (așa îndulcea Aurora pe Panait),untdelemn cu scorțișoară? Suflețel se învîrtea în cămașă prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat, și astfel înclinată încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cot mai înalt." Undeva, printre mesele de metal încrustat și intarsiat, printre bergerele franceze de stil Aubusson și sumedenia de picturi reprezentând peisaje orientale se simte gustul îndoielnic, sugerat cunoscătorului de două imense portrete de femei, pictate în maniera lui Mirea și Stoenescu. Prea numeroasele fotolii, cele câteva zeci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cristalină, se retrăgea din fața labelor zornăitoare care-și iveau falangele cu unghii pietrificate din străvechi opinci. Poarta bisericii era țintuită în fier și avea în blana ei groasă și crăpată urme de flinte și archebuze, pete de sânge, chirilice încrustate, blasfematorii, răzuite prost de cine știe ce popă din vechime. Hoitul babei Liubița, îngropată doar de-o săptămână, mișunând de viermișori albi și grași, se dădu aproape și pipăi poarta cu degete vinete. Clătină din capul cu ochii scurși și se trase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din urmă cu zugrăveli măiestre, întru totul asemănătoare cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curățiseră și ele și în noua biserică nu se mai cunoșteau de celelalte. Strane sculptate în lemn, cu înflorituri și frânghii, și o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei alcătuiri. În vremea asta, pe ciotul popii crescu fantasma de cristal a unui deget, înăuntru se formară oscioarele, în vârf crescu unghia străvezie, se-alcătuiră vinișoarele, și pielea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copaci negri ca zmoala ce-și aruncau nuielele-n cer. Nu-i zărea încă aripile, dar îl mișcă buchetul de flori viorii pe care-l strângea la piept. Se opri, cu ochii la icoana de necrezut. În balta din spatele Mariei, încrustată încă în maluri de gheață, se ivi o clipă spinarea leneșă a unei știuci. Tinerii se priviră vreme-ndelungată, încremeniți, apoi el se hotărî către ea iar fata, îngrozită, căci era prima oară când o vedea astfel cineva, zvâcni în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]