792 matches
-
Mi-e greu să port, iubire, un lanț cu flori de lună, Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună, Mergând printre amurguri să ia cina cu tine, Deși cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! - Așteaptă-mă deseară, dar încuiată-i poarta, Iar scările-s ascunse și nici nu-i cina gata; Eu sunt un lan de gânduri pe-un colț de stea tăcută Și-ți bat mereu la ușă cu sete absolută. - Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie, Nu
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
iată iar nemernic se mai gândește-o vină În speranța că totuși pedeapsa i-ar aduce Se crește-un nou Bălcescu pentru sacrificare Și-n râsul omenirii este urcat pe cruce Nu se aude-o șoaptă cerul rămâne-nchis Zările încuiate totul parcă e-n veci Bubuie viermii-n lume umblând călări pe dealuri Și crește-un fel de gheață din pieile lor reci Nu cumva stau sub ceruri și mă întreb mereu Trece prin mine vântul ca cerul și ca
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
cei care intră înăuntru, în biserică este că-și închid viața. Simți că ți-ai închis viața? Silvia Dascălu: - Nu, în nici un caz. Am auzit și eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori că „pocăiții sunt tare încuiați”, sau „eu nu am ce căuta acolo”, dar mi-am dat seama că era ceva foarte greșit pentru că în primul rând ei nu au de unde să știe ce se petrece până nu vin să vadă. Reporter: - Poate citesc unii dintre
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355325_a_356654]
-
Vezi că am lăsat câinii liberi și ăștia nu prea știu de glumă! A dat să plece, dar s-a întors în pragul ușii și a avertizat-o ca și altă dată: - Dacă ții la viață, fii cuminte! Casa e încuiată. Ai acces la bucătărie și baie. Femeia o să aducă ce i-am dat să cumpere. Fă treabă bună, dacă vrei să fiu înțelegător! Iuliana nu a răspuns și privirea ei nu s-a ridicat mai mult de nivelul genunchilor bărbatului
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
și m-a bătut... - Cine, Iuliana mamă, cine a... - Taci și fii atentă, mamă! - Bine, spune repede unde ești... - Mamă, m-a bătut și m-a violat... - Of, Doamne, Tu unde ai fost, Doamne? Fata mea... - Sunt într-o casă încuiată. Într-o comună spre Giurgiu sau Alexandria...nu știu... Mamă, ține minte numărul mașinii... - Spune, spune mașina, da! - Mamă, e o mașină albastră...albastru deschis, cu W pe capotă ... cred că e Wolkswagen. Are numărul...! Ai înțeles? Silvia îl privea
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
trei mașini se opreau în preajma casei în care se găsea Iuliana. Au coborât aproape din mers „mascații”, după cum le spune populația, care au intrat, în tăcere și extrem de vioi, o parte în curțile vecine și o altă parte peste poarta încuiată la care lătrau deja cu furie cei doi dulăi ce au fost puși de îndată pe fugă. Un lucrător mascat a ridicat prelata de pe mașină și a citit numărul de înmatriculare. A transmis scurt: - Se confirmă! Somațiile au sunat cu
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
învinuit! Cu chestia asta infirmă total ce spun gurile rele. Acuma procurorul îl bagă pe vinovat pe ușă și polițistul încearcă să‑l scoată! Dar, să ne vedem de ale noastre, că avem destule de rezolvat”. A scos din sertarele încuiate câteva dosare, și‑a frecat palmele liniștit și a deschis unul din ele. Nu apucase să citească patru rânduri. Telefonul l‑a întrerupt. - Alo! Da, v‑am recunoscut, domnule comisar. Am onoarea să vă salut! N‑a ajuns curierul? Păi
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
5-6 ani îi amintea de începuturi,cănd putea să dea alt curs vieții ei.. Părea că i-ar fi plăcut o scurtă aventură de vară cu mine în nopțile în care discutam și ne priveam în ochi..singuri în cabinetul încuiat pentru a nu fi deranjați ... dar ceva sau cineva ne-a împiedecat să o facem. .Am așezat hainele în dulapul pe care mi l-a arătat,apoi m-am dus în salon. Masă se servea în regim de room-service așa că
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346203_a_347532]
-
rai, legată de Duminica lăsatului sec de brânză, reprezinta și o transpunere în cult a ,,expulzării“ temporare a penitenților în afara bisericii, care, odinioară, avea loc în această duminică. Aceștia trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
realității, unde autoarea stăpânită de metamorfoze radiante, ne transferă cartea sub semnul realității omului. .......................................................................................................................................................................... * Viclenia este expresia răului deghizat în bine. Când corupția domnește, onestitatea devine o slugă. * Invidia este războiul sufletului. * Avariția este o cheie. De aceea avarul este încuiat. * Omul la beție ne spune adevărul. Spune ceea ce nu are curaj la luciditate. * Nimic nu te poate sărăci mai mult decât bogăția materială. * Cei mai triști suferinzi sunt cei care suferă de ei înșiși. Textele din această carte, oferă o
ÎNTRE EXPRESIE ȘI ADEVĂR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370737_a_372066]
-
țară, pulsul adânc al trăirii devine „acum strămoș îmi sunt și turlă. În „grinda Universului” poetul, trubadurul tăcerii, bate la porți ferecate dar cu o rază de speranță, ca în „Poem incert”: Porți ferecate mă privesc în noapte,/ cu viscol încuiate furios,/ Le sunt străinul ce-a plecat departe/ Și-abia acum din stele s-a întors (pag. 36). Fiindcă, „orice poartă deschisă spre mister este și o invitație la o călătorie spre alt tărâm... E trecerea de la profan la sacru
SFESNIC IN RUGACIUNE AUTOR TRAIAN VASILCAU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370276_a_371605]
-
alteori cu încordarea răbdării se sudează un cuplu în teatru. E un înțeles de bază în această închegare care pare paradoxală: potrivirea. Cum așa?! Dacă în toate scenariile de comedie în cuplu protagoniștii se ciocnesc între ei, unul e mai încuiat, altul mai agil, și așa mai departe..., dacă eroii cuplului comic se încaieră și se tachinează unul pe celălalt, unde-i potrivirea? Este! Tocmai de aceea și există cuplul. Gâlceava care se joacă aici începe și se fundamentează cu intuiția
ALEXANDRU LULESCU. ACTOR DE CUPLET ŞI DEOPOTRIVĂ DE MONOLOG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353519_a_354848]
-
a cântat, în timpul unei sindrofii studențești, cântecul “Vine trenul din Ardeal”. E amuzant șiretlicul prin care, mizând pe ignoranța anchetatorului, a încercat să-l păcălească pe kaghebist, invocând că de fapt versul era “Vine trenul din... Bender”. Anchetatotul, nu chiar încuiat, i-a cerut să reproducă și versul următor. Într-o inspirație spontană Rică încropește stihul salvator: “Vine trenul din Bender/ Plin cu minereu de fier...”. Întâlnim în roman și exemple de manifestare a demnității naționale în modul hâtru, tipic basarabeanului
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
încătușate pe 99 de ani. Pe ele, izvoarelor țării , s-a pus birul: 7 lei pe zi (70 000 lei vechi) pentru acces la această uzină de sănătate. Știți cum arată intrarea la un grup de izvoare? Cu o poartă încuiată, ce se deschide numai cu un card cumpărat numai de la Hotelul Olănești, înregistrat de computerul acestuia, iar accesul în continuare se face de către o singură persoană prin sistemul împrumutat de la securitatea aviatică sau cel folosit la metrou. Pe Aleea Izvoarelor
MEDALII DE AUR....ÎNCĂTUŞATE *) de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354497_a_355826]
-
Arșinel care i-a fost la Teatrul „Constantin Tănase”director, coleg de scenă, prieten?! Tristețea e apăsătoare la Tănase! Tăcerea e grea ca piatra! Oana Georgescu, secretar literar la Teatru trimite comunicate și primește condoleanțe. Gura îi este strînsă și încuiată ! Nu crede și nu încearcă să înțeleagă. Refuză să își spună că e adevărat. Se retrage în amintiri. Actorii Alexandru Arșinel și Vasile Muraru abia surâd. Sub surâs e un nesfârșit regret, o nemiloasă durere. Sunt răscoliți de amintiri. Privesc
NAE LĂZĂRESCU. MARII ACTORI RĂMÂN ŞI DUPĂ PLECARE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353166_a_354495]
-
se numeau - , iar câte-o familie înstărită, ne mai dădea și 2-3 creițari. Știam însă că nu-s de colindat, nici Toma Tomiții, care ne-ar fi dat cărbuni în loc de roșcove, și nici Manioc, că ăsta avea tot timpul poarta încuiată. Când terminam colinda, unul dintre noi intra în casă pentru a face urările de cuviință, gazdei. Să vezi bucurie pe capul nostru când ajungeam acasă, și număram darurile primite! Îmi amintesc și-acum ce fericiți eram, iar cei din casă
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
sfântă, să-mi lumineze iar Îngenunchiată noapte uitată-n calendar; Dă-mi roua de pe floare în calde dimineți Să mă trezesc culoare, în alte șapte vieți! Să-mi cânte marea, valul, sub zbor de pescăruși, Albastrul să-mi deschidă, azi, încuiate uși Spre Tine și spre rugă. Și nu uita de poți Ascultă-mi toți dușmanii și iartă-i iar, pe toți! Referință Bibliografică: Rugă fără sfârșit / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
buzele tuturor, o viață întreagă, să cadă în uitare, astfel ca nimeni să nu-și mai aducă aminte de el. Autorul inventează nu numai situații ilare în poveștile sale, dar și expresii care stârnesc zâmbetul și chiar râsul: “azilul de încuiați”; “fereastra cu gratii la piticele speranțe”; “bătea o perdea vântul pe loc”; “orbul oului”; “Era Efracției Universale, a Dispozitivului de Alarmare, A Cheii, a Lacătului Confidențial, a Gratiilor și Zăbrelei”; “Liga pentru Apărarea Ochelarilor de Cal”; ș.a. Unele situații par
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
That's not a feeling”). Acțiunea are drept cadru, cum spuneam, o școală specială particulară, amplasată undeva, în nordul Statului New York, departe de ochii lumii, într-un minunat peisaj natural. Paradoxal decor, în comparație cu ce se întâmplă în spațiul închis și „încuiat” al acestei școli ce se dovedește, de fapt, un fel de închisoare aparte, cu pretenții corective, având însă o bază teoretică doar aparent reală și viabilă. Vorbim despre o școală cu „specialiști”, care aplică - ce?! Nimeni nu înțelege fundamentul teoretic
„ACESTA NU ESTE UN SIMŢĂMÂNT” – UN ROMAN DE SUCCES AL SCRIITORULUI NEWYORKEZ DAN JOSEFSON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359265_a_360594]
-
să cred - ne vom lepăda de el. Mă refer la acei 10% de mai sus ce nu fac parte din categoria celor mulți, credincioși până-n cele mai adânci cotloane ale sufletului. Poziția subredă a ateismului își are originile în mințile încuiate, evoluția sa luând naștere doar ca o formă de protest, iar agresivitatea pe care o afișează, violența verbală și, uneori, comportamentală pe care o au vizavi de semenii lor pioși, mă năucește peste măsură și mă face să mă întreb
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
se cerea să facem însămânțările la timp ca să fie pace, să fim vigilenți împotriva ațâțătorilor la război și să demascăm cu toată puterea imperialismul anglo-american. Până la preadrea către bazele de recepție, grâul colectivului era depozitat în magaziile sătenilor și acestea încuiate bineînțeles. Numai că nici oamenii nu se lăsau mai prejos: se strecurau cum puteau pe sub magazii, făceau cu burghiul câte o gaură în podea, își umpleau sacii și astupau la loc cu un cocean de porumb, întotdeauna bun la ceva
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
dar și pietrele de pe jos, erau lunecoase însă nu de la umezeală ci de la dejecțiile care ajungeau aici printr-un sistem de canalizare conceput, cel mai probabil, de un masochist. Verdunel realiză din prima că, după ce ușa a fost trântită și încuiată, în hrubă și-au făcut apariția și niște șobolani de mărimea unui cal mic. Aparent, deocamdată, neinteresați de el. Aparent, dar la fățărnicia specifică speciei te poți aștepta oricând la orice! Cert este că așa cum foamea te face un bun
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
din ce ai. Asta mi-a călăuzit pașii zi de zi spre școală. Fie că eram răcit, fie că era un frig de crăpau pietrele la ora 7 când ajungeam deja în școală iarna și găseam de multe ori clasa încuiată așteptându-le pe îngrijitoare, fie că eram dărâmat emoțional de o despărțire am rezistat. În acești ani o singură zi nu am lipsit fără a pleca tot în scop profesional. Dacă e să le adun cred că au fost șapte
Cei 2 ani fabuloși din viața unui învățător: „Dragă sistem de educație, în curând dragonii mei își vor lua zborul în clasa a V-a și aș vrea să-ți spun următoarele” () [Corola-blog/BlogPost/338378_a_339707]