1,797 matches
-
Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din fund, unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a pătrunde mai adânc într-un mister printre ai cărui puțini spectatori mă număram odinioară. Da, în ziua aceea am dat la o parte mărăcinii care se adunaseră la poartă într-un mănunchi sălbatic și am strecurat cheia în încuietoarea cea mare. M-am simțit ca un prinț lamentabil care forțează ușile unui palat în care se află vreo frumoasă adormită. Atâta doar că aici, în spatele ușilor, nimic nu dormea cu-adevărat. IX Dar vreau să mai spun ceva înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
frumos. Pe urmă, coborându-și vocea până la intensitatea unei șoapte, le-a povestit pozna cu elixirul de caise. Femeile s-au distrat de minune, fiindcă Beatrice era o măiestrită raconteuse, dar În seara aceea multe chei s-au răsucit În Încuietorile bufetelor, Întru prevenirea unui posibil delict al micului Bobby sau al micuței Barbara... Aceste mici pelerinaje domestice se desfășurau, invariabil, În stil mare: două subrete, automobilul particular - sau Însuși domnul Blaine când era disponibil - și deseori un medic. Când Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
consiliere la care lucrasem eu pe vremuri. Era ciudat ca un asemenea personaj să lucreze ca agent de pază În această clădire. Pe tabloul de comandă al ascensorului nu erau butoane care să corespundă fiecărui etaj, ci o serie de Încuietori. Acest sistem nu permitea folosirea liftului de către cineva care nu avea cheia. Tipul de la pază probabil că programase ascensorul conform intențiilor mele. Ajuns la etajul respectiv, ușa ascensorului se deschise spre o sală imensă, și Porcușor Îmi veni În Întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
economice și sărbători religioase, recolte de fructe și legume, adunările păstorilor, zilele naționale din Asia de Sud, foametea din Africa, prostituție și boli cu transmitere sexuală ale rasei albe, peisaje rurale, copii cu privirea strălucind de speranță, copii bolnavi așteptându-și moartea, Încuietori cu zăvor, grupuri de artiști de avangardă militând pentru drepturile lor, meșteșugari și neonaziști, marinari și preoți, generali și bibliotecari, toate astea Îmi treceau disparate prin fața ochilor, Într-un haos incoerent. Toate imaginile acestea nu aveau nici un sens, alunecau prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
celelalte. Era o clădire situată În imediata apropiere a locului În care-l Întâlnisem pentru prima oară atunci când venisem pentru filmări. La două blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi întorc automat capul spre aerul mai bun de peste umărul meu. Da, într-adevăr, murmură el, a fost o vară călduroasă. Era un cufăr mare făcut din piele albastră de bună calitate, cu încuietori și ornamente din alamă, de genul celor pe care le vezi încărcate pe vasele alea de croazieră de lux care navighează între Hamburg și New York. Pentru solitarul ocupant al cufărului, o fată dezbrăcată în vârstă de vreo 16 ani, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am cum să te uit, bați mereu în inima mea, oriunde aș fugi, în tine rămân, acolo m-ai zidit! Amintirile tale înoată înapoi, pergamentul lor arde în interior, focul pasiunii nu se clatină, ai ritmul cuvintelor, în camera mea, încuietorile sunt sacre, tentantă cheie a inimii, până în cer mă simți! Te sărut, îngerul meu cu aripa întinsă spre soare! În mine te zidești ușor și adânc, cu aceeași plăcere prin care Dumnezeu și artistul respiră creația. Alături de mine pe drumul
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
închis, femeie, nici n-am știut că ești acasă, stătea ușa crăpată și cred că din obișnuință am închis-o ... și o fi căzut zăvorul ... Ce credeți c-a făcut bețivana? A luat toporișca de bătut șnițele și a distrus încuietoarea ... Într-o zi, s-a trezit ea din beție pe la nouă seara și s-a dus să facă duș. Socru-meu, care nu credea că se mai trezește bețivana pînă la ziuă, îl chemase pe un vecin, Moraru, pe la el
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
maestrului Arșinel pentru că m-a vorbit de bine), cu o simplitate necrezută și bunăvoința pe care artiștii mici n-o au cu ei, o uită pesemne acasă, în cei șapte ani! Este de neimaginat să conversezi cu aceștia. Sunt multe încuietori în calea lor și e mai lesne de survolat cerul în furtună, decât pe deasupra aureolii care cred ei că le însorește capul. Nu e unul singur cu așa aroganță la „Tănase”! Să nu uit a aminti faptul că drumul meu
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
o lăsaseră trântită pe jos, atunci când plecaseră. După ce o ridicară, în cotănelile lor, atunci se repeziră spre moșii cei negri și îi aruncară unii peste alții, făcându-i pe aceștea să urle. Îngerul care avea lacătele, repară ca prin farmec încuietorile și puse lacătele cele noi. După ce încuiară bine, dădură să plece, dar Moș Gerilă le strigă îngerilor și cotanelor: - Nu mă las până nu voi scăpa iar, nu m-ați învins voi pe mine și pe frații mei, auziți? - Nici
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
în care mi-a acordat primul calificativ, a fost o experiență care m-a învățat ca în viitoarea carieră de dascăl să nu-mi umilesc niciodată astfel elevii. Nici să le dau nota 1 după o singură întrebare, și aceea încuietoare, dar nici nota maximă pentru niște desene oarecare! M-am mutat la LFL, Școala medie nr. 1, cum i se spunea, fiindcă doar acolo luase ființă la Lugoj, pentru prima oară în învățământul românesc de după război, o clasă cu profil
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
ai distrus saxofonul, te omor! Mike se ridică în picioare și primul lucru pe care-l făcu fu să se uite pe toate părțile la cutia care adăpostea instrumentul muzical. O luă, o învârti încet, apoi apăsă pe cele două încuietori, să vadă cu proprii ochi dacă piesa de mare valoare suferise vreun accident. Spre ușurarea lui constată că era intactă și nici măcar o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec. Ești un prost! - Nu. Nu pleci nicăieri
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
nu am, vrei să zici, student! - Nu, domnule..., m-ați înțeles greșit, să trăiți! se fâstâci studentul Bolnavu Ion sub privirea cruntă a șefului de echipaj. - Vorba! Ei bine, ca șef, am hotărât: mergem cu autoturismul din dotare. Am reparat încuietoarea de la ușă, nu mai avem nicio problemă... Îmbarcarea! ordonă scurt, privindu-i triumfător pe cei trei, oprindu-i, în secunda doi, pentru a stabili locurile. Agentul de poliție, pe locul din față, să supravegheze tot ce se vede pe partea
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
scandal..., cum facem, șefu’? - Adică, vrei să spui, domnule agent șef-principal, agent Brumă! - Da..., să trăiți! Așa am gândit, șefu’! - Dacă altfel nu se poate, îi bagi în portbagaj, agent. E clar? - Ar fi clar..., dacă ați fi reparat și încuietoarea lui, că știam că s-a blocat ieri noapte, răspunse agentul, continuând să observe partea dreaptă a drumului public cu toate clădirile și mișcarea cetățenilor pe trotuar, mai atent fiind să-și ascundă zâmbetul ironic. Șeful echipajului își încleștă maxilarele
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
din ce, în ce, mai tragic! Se învârteau prin noi și morile de vânt..., Nu mai puteam opri nicicum risipa Plângea până și cel mai simplu gând Și noi, ne resemnam..., și nu făceam nimica Un lacăt revoltat a spart încuietoarea Prin florile de măr, am evadat...în soare În urmă au rămas și cufăr și odaia, Și-n resturi mărginite, mai lăcrimează ploaia... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Noi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul
NOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361986_a_363315]
-
mă remorcheze până la un atelier de reparații și am pornit convins, că măcar acum, nu ni se mai poate întâmpla nimic rău. Pe drum la o intersecție, am văzut că s-a deschis ușa din dreapta, că nu-i mai funcționa încuietoarea. Până să întind eu mâna să o trag la loc, pentru că noi mergeam pe primul culoar, ea a lovit în balansul ei, un pieton care sta pe marginea trotuarului și l-a trântit la pământ. Cel care mă tracta habar
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
calul cu care să plece la drum, asta pentru că vremurile sunt altele, povestitorul e altul. El urcă, însă, în podul casei și își pregătește cu aceeași grijă valizoiul de lemn pe care îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea, locul calului înaripat este luat de trenul care îl va duce spre orașul universitar, unde îi va ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de hainele lui, nesclipitoare dar curate, în încercarea
CĂMINUL RACOVIȚĂ, VOLUMUL III, AUTOR, GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365930_a_367259]
-
scrii la capătul zidului ierburi agățătoare unde stau aparențele toate” Luca și radarul „ar trebui multe vieți ca să faci una ca lumea liniștea nu e deloc un lucru simplu viața se complică pe măsură ce se îmbogățește visele pulsiunile mecanismele de apărare încuietori în care cheia nu se răsucește cu ușurință eva l-a învățat pe adam lucrul bun mere crude în servietă de aceea îți spun după luca șapte cu patruzeci și șapte păcatele ei cele multe sunt iertate căci a iubit
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu ÎN GRĂDINĂ Deși e încă lumină, se vede Luna pe cer. Deschid timid poarta-n grădină; a ruginit încuietoarea de fier. Urzicile s-au întrecut cu pălămida, pe lângă gard e numai lobodă; frunza din prun a tocat-o omida, a fost lăsată la gură prea slobodă. Nu-i asta problema cea gravă. O să fie o grădină aleasă: pentru omizi
ÎN GRĂDINĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366333_a_367662]
-
întreruptă-ades De grija libertății oarbe, fără chip, Căci nu cunoaște-odihna din care a purces Ci își afundă noima în mișcător nisip. Dar Tu, acum, Te naști și giulgiurile morții De pe cuvinte cad, sub raza din înalturi Ce fără veste sfarmă încuietoarea sorții Și-mpărtășește harul lăuntricelor salturi. În noi răsari și Te pogori cu heruvimii, Iar inima ne-o speli cu lacrima iubirii, Și ca un prunc se lasă în brațele Treimii Voirea-nveșmântată în fulgerul uimirii! Referință Bibliografică: Florin Caragiu ,colinde
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
În mod sigur am încuiat-o. Așa o țin mereu, nu... - Da, am reținut și acest aspect. La anunțul de vânzare ai scris numărul de telefon, sau nu? a pus comisarul Olaru o întrebare care nu avea nicio legătură cu încuietoarea ușii și care i-a surprins pe toți ceilalți. - Da, bineînțeles. Numărul mobilului... L-am scris cu vopsea de cu... - De culoare verde, desigur. Așa cred și eu, numai că există un cineva care, din răutate ori pentru că nu este
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
și a coborât. Deschid poarta, să nu crezi că te uit aici, târfulițo. Cobora anevoie. Drumul era alunecos sub fulgii mari ce începuseră să cadă în timp ce erau în casă. Când a ajuns pe la jumătatea distanței, Amalia a începu să forțeze încuietorile. Nu a reușit să deschidă portierele. A scos o cizmă din picior și a început să lovească geamurile cu tocul metalic. Nici un rezultat. Bărbatul mai avea câțiva pași până la porțile mari de metal. Amalia s‑a repezit peste scaunele din
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr cu două
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li se adresă el cu convingere. Se aplecă și scormoni cu degetele pământul. Deodată atinse ceva. Scoase o cutiuță din lemn. Îi studie cu grijă încuietoarea și în cele din urmă o forță ca să se deschidă, iar aceasta cedă cu ușurință. Înăuntru descoperi un manuscris pe care-l luă cu atenție sub braț și îngropă cutia la loc. Cu un surâs enigmatic se strecură înapoi până
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]