184 matches
-
peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar mă opresc de a mai descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care lunecă pe șinele de oțel ce încunjură pământul. Cine nu a gândit, nu a simțit ca și mine în mersul acel furtunos, fantastic, împins ca de o forță fatală care în veci nu obosește? Am, trecut prin un șir de târguri, mari și mici, capitale de imperii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai rafinate! Ce contrast izbitor, ce anacronism, ce nepotrivire de timpuri și moravuri! Cu câți seculi era în urmă acest reprezentant al barbariei față cu tot ce-l încunjura! Și totuși inima mea a fost mai adânc mișcată de vederea acestei figuri evocatoare a unei lumi ramase departe colo spre răsărit, decât de toate frumusețele, toate minunele ce-mi străluceau în cale. Ce vrei? Așa sunt eu; cu riscul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având vederea asupra unei splendide grădini ce se desfășura la picioarele noastre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru locaș de ciclopi. Și totuși niciodată n-am fost încunjurat de o mai mare adunare de oameni eleganți, veseli și vorbareți ca în acea sară, întocmai ac pe un bulevard parizian. Dar s-au petrecut atunci în mine câteva momente de intimă reculegere, când toate acele furnici grăitoare au dispărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea] care întăi și întăi m-a împins pe câmpul literilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adesea atunci și cu cruzime, era dat cu totul la misticism, la poezie și la voluptate; amator de danț și muzica, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlâcuri, el iubea mecanică, ceasornicăria și actele de reprezentație; el trăia încunjurat de tălmăcitori de vise, astrologi, șeici, poeți și femei, dănțuitori, de pitici și nebuni, lăsând domnia în mână femeilor saraiului" Murad al lll-lea urmând exemplul tatălui său Selim al II-lea de a nu lua parte la campaniile militare, ceea ce
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
Eminescu a fost acuzat că folosea un limbaj exagerat, chiar injurios. În apărarea sa el răspundea că folosește „pentru orice idee expresia cea mai exactă posibilă” și numai dacă ar dori să glumească „am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur”. Dar pentru că „lucrurile la noi "nu se petrec" cu încunjur” ele trebuiau spuse direct, nu folosind eufemisme. El considera că era o datorie "„a le spune ticăloșilor că ticăloși sunt”". E adevărat că pornind de la un astfel de principiu, datorită
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
injurios. În apărarea sa el răspundea că folosește „pentru orice idee expresia cea mai exactă posibilă” și numai dacă ar dori să glumească „am putea să spunem lucrurile mai cu încunjur”. Dar pentru că „lucrurile la noi "nu se petrec" cu încunjur” ele trebuiau spuse direct, nu folosind eufemisme. El considera că era o datorie "„a le spune ticăloșilor că ticăloși sunt”". E adevărat că pornind de la un astfel de principiu, datorită firii sale foarte impulsive (vezi Eminescu văzut de Caragiale), se
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
la acea epocă era puternic fortificată. Înainte de 22 februarie 1578, în sprijinul asediului a venit și Petru Șchiopul, cu ajutoare din Țara Românească. Astfel, Grigore Ureche consemna: "Pătru vodă, de sârgu au strânsu oastea turcească și muntenească și ungurească, au încunjurat pe Alixandru în curte în Iași și au bătut prejur curte, din câșlegi pănă la miiaze păresemi." După un asediu de aproape patru săptămâni, cetatea a rămas fără praf de pușcă și alimente. În noaptea de 12 spre 13 martie
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]