4,849 matches
-
pe mine, ca probă martor!) în custodie... ca să mai aibă parte de un final de viață liniștit, trebuia ca și eu, în cealaltă cameră, în semn de solidaritate, salvîndu-l astfel... era neapărat nevoie să dau semne de neputință acută, să încurc sensurile, să produc versuri ininteligibile, să sparg strofa aiurea, fără nici o grație, să încîlcesc semnificațiile ca pe niște sfori enervante, cu noduri vechi și nefolositoare...să rătăcesc hai-hui pe la periferiile orașului, confuz, diabetic, epileptic, canceros, însoțit tandru de Fascinela, garagața
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Vulpoiul amăgi mulțimea: -De curând am adoptat Această ținută nouă Și v-o recomand și vouă Adaugă, apoi, agale, Expunându-și părțile dorsale: -Cu această toaletă Mă simt ușor ca o subretă Pot s-alunec prin desișuri. Și nu mă-ncurcă prin tufișuri. Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărez C-o bagatelă incomodă? Coada scurtă e la modă! Citește mai mult Deși e maiestru de vânătoarePrin cotețe și-n codrul mare,Prins odată în delict,Vulpoiul fu aspru
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
retează.Ca să-și ascundă rușinea,Vulpoiul amăgi mulțimea:-De curând am adoptatAceastă ținută nouăși v-o recomand și vouăAdaugă, apoi, agale,Expunându-și părțile dorsale:-Cu această toaletăMă simt ușor ca o subretăPot s-alunec prin desișuri.Și nu mă-ncurcă prin tufișuri.Altă coadă nici nu visez! De ce să mă-mpovărezC-o bagatelă incomodă?Coada scurtă e la modă!... XXVI. EPI-PROVERBE-GRAME, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. 11.,,Dum spiro, spero!’’ Cât timp respiri, speră
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
și vin în hoarde mii de coarde - „lorzi” și „loarde”! ...se-ntunecă sihăstria crește-n suflet bălăria plânge-n bunget Sân' Măria -„unde-ați ascuns România?” puneți-i măcar o cruce duhul ei nu se usuce Crist-Judele să n-o-ncurce! iscoade prin văzduh vrăbii se țes mreajă de seară cade peste cetini e ceas când toate capătă-nțeles e ceas când ruga-n gânduri ți-o încetini... fluturi întârziați pe pajiști scriu amurgul turmele-au pogorât din munte nostalgia urăsc
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept să mă străbată Toți cocorii ce-o să plece. Se înalță altă toamnă care-n somn o să-mi dezlege clipele-ncurcate-n gheme. Ca pe-un fir al Ariadnei ochii mei o să te cheme. O să vii atunci în toamnă cu un tren accelerat și din casa de chibrituri o să-aprinzi cu ochii tăi sufletul ce te-a visat. Dor Pune-ți
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
năuc și singur ,la ceas târziu în noapte S-ascult,să mă asigur de-a inimilor șoapte. Adorm într-un târziu,acolo în poenita Cu gândul să iți fiu,în păr o garofița. Când zorile prin par,dulceag mi se încurcă Și florile de măr petalele își aruncă Atunci și eu,cel care pe Ea o ... Citește mai mult Când liniștea pădurii se așterne la zenitSi frunzele în ruguri de foc se tot aprind,Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
mă ameti.Raman năuc și singur ,la ceas târziu în noapteS-ascult,să mă asigur de-a inimilor soapte.Adorm într-un târziu,acolo în poenitaCu gândul să iți fiu,în păr o garofita.Cand zorile prin par,dulceag mi se încurcaȘi florile de măr petalele își aruncaAtunci și eu,cel care pe Ea o ... Abonare la articolele scrise de edi peptan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
informa cu privire la acest fapt. Noutatea e extragerea hazului dintr-un anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
a improvizat o mini conferință de presă în timpul propriei emisiuni, comunicând românilor telespectatori, bramburind înnebuniți de curiozitate prin țară că, pentru ea, realizatoarea, familia e familie, iar "Surprize, surprize" este Ștefan Bă... A, nu, Doamne-scuză-mă: am impresia că m-am încurcat din cauza emoției! Și chiar așa e: - Noa-noa, vezi că le-amesteci, bădițule!, îmi atrage atenția Haralampy. - Da, și?, îl întreb cu ciudă. Dacă e televiziune publică, domnu' vecin, eu n-am voie să mă exprim? N-am dreptate să mă
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
prin lucruri își descheie/ un nasture Ciorapul îi fuge Cum genunchii/ se umplu de uitare, de sonerii, de unghii/ și apa se dezbracă la geam ca o femeie/ Cum calul și paiața Cum glasul și copacul/ și pieptenele toamnei se-ncurcă între ele/ Cum nu mai cresc nici numeni nici nu mai pică stele" (Cum liniștea ascunsă prin lucruri își descheie). Ca și: "deșertăciune și struguri.../ un sân.../ timpul nu e pentru găsirea acului/ în fân/ bruma nu-i pentru sandale
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
prin 1988, pe una dintre sopranele culturii de partid, tovarășa Olivia Clătici, într-un recital pe această temă. Sînt de acord cu dl Adrian Iorgulescu că au fost intelectuali care au colaborat la greu cu regimul comunist. Acest "mulți" mă încurcă. Pe ce statistici se bizuie dl ministru? Aș putea spune, documentat, că mulți compozitori au colaborat cu regimul comunist și, cu puțină rea-voință, l-aș putea integra în această categorie pe dl Iorgulescu însuși. A luat premii în timpul comunismului, a
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
câștigat, inițiindu-se mai bine în epoca istorică respectivă... și doi: În vara asta m-am ales cu câteva zeci de volume valoroase de literatură clasică. Cineva și-a făcut curățenie în casă, și-a schimbat mobila și cărțile îl încurcau. Le mai oferise cuiva, dar acea persoană nu luase decât vreo câteva, le alesese pe cele cu coperte frumoase. La sfârșit, mi-a mulțumit că îl scăpasem de ele, spunând cu convingere și cu melancolie parcă: Cine mai are astăzi
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
ore după nașterea mea, generalul Haralamb trecînd pe la tată-meu s-a însărcinat, îndatoritor cum era, să mă declare la Oficiul stării civile. Dar pînă să ajungă acolo a uitat numele și m-a declarat Constantin. Pe vremuri nu se încurca lumea cu extrase de pe actele stării civile, așa încît schimbarea numelui meu a rămas multă vreme o taină. Botezat de popă Ion, am făcut tot liceul și am dat bacalaureatul ca Ion, și Ion m-a chemat lumea întreagă. Cînd
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe inimă. Cu mențiunea că 1. se referea la Moartea domnului Lăzărescu (MDL) 2. venea din partea unui faimos critic de film american, Roger Ebert, brevetat corect politic. Hmm, același însă care și-a dat cu dreptul în stîngul la Oscaruri, încurcînd doi actori. Dar măcar el infirmă o critică pe care am auzit-o relativ des la adresa lui Puiu: Dom'le, a învățat de la Caranfil să facă filme pe gustul străinilor și să nu-și bată capul cu spectatorii români". Afirmația lui
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
fiecare om. înainte și după înainte și după se urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
urmăresc umplerea vidului nu poate fi sfârșita niciodată. unde melancolice izbucnite din adâncuri se înalță în duioase brațe de întinderi. permanent și pretutindeni mă apropii îndepărtându-mă permanent și pretutindeni mă încurc în libertate dar am libertatea de a ma încurcă nu mă afectează pierderile trag draperiile, potolesc lumină devin egală cu ceea ce este profund și mă îndepărtez apropiindu-mă. cel ce... doar cel ce accepta pierderea uitând de sine și de lucruri dobândește cel ce se înalță prea mult pierde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
crime de lez-urbanitate, însemnările despre Pupăza, sau despre ce nu trebuie să iasă din gura unei profesoare. Și alții, figuri după figuri, personaje de tablou breughelian, ca Limbricul, mai degrabă nefericiți de plîns, care-și ratează destinele lor și le-ncurcă pe-ale altora, decît siluitori, pasibili de condamnare, ai școlii românești. Una de care autorul a vreo 200 de pagini dezamăgite, cunoscător de franceză, germană și latină rătăcind prin haznalele educației de țară, nu pare să aibă ceva bun de
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
școala lui Baloș, și-or să vază ei ce va scoate din Ionică... Că Vasile și Gheorghe, ceilalți băieți, au învățat acolo carte nu glumă și că de de vreo douăzeci de ani de când e vornic în Pipirig, se tot încurca în socoteli, că nu știa decât slova bisericească, dar după ce i s-au întors feciorii tobă de carte, îi țin strașnic socotelile și nu mai poate de bine... Elogiul pe care bătrânul îl aduce școlii e una din paginile acelei
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
desprinde exogen-selectiv de bunul personal, devenind un fel de stare a ansamblului socio-patrimonial". Adânci vorbe, strașnic filosof. Mai teluric de felul său, Marian Vanghelie este adeptul unei altfel de beții de cuvinte. El nu se aruncă în abisal, nu se încurcă în neologisme, vorbele sale nu se lasă încătușate în rigorile gramaticii. Suficient sieși, discursul său se învârte pe loc, asemenea unui cățel care aleargă în jurul cozii. Prin forța lor repetitivă vorbele lui Marian Vanghelie capătă adâncimea litaniei, iar efectul lor
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
cu finanțare publică? Dar guvernul l-a privit cu neîncredere: ,Speranță? Nu-i asta un fel de schimbare neplanificată? Noi avem nevoie de reforme bine moderate, o renunțare controlată pentru a evita pierderi necontrolate. N-avem nevoie de utopii care încurcă totul. Ne-ar trebui o mașinărie care să producă întruna planuri previzibile; un depozit de speranță ar însemna un adevărat pericol public!" Atunci, bătrânului nu-i mai rămase decât să meargă la Dumnezeu. Acesta își ieși din pepeni când auzi
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Procesul. Iar atmosfera sumbră din versurile lui Radu R. Șerban nu mai lasă nici un fel de dubiu în privința modelului livresc: "El, tribunalul, nu are tărâm/ Statornic, însă are veșnicie./ În timp iar nu în spații el trăiește./ În tribunal se-ncurcă mii de săli/ Și coridoare, trepte fără număr/ Și vine toamna, iarna primăvara/ Și vin și anotimpuri neștiute,/ Mătasea zilelor se desfășoară/ Prin coridoare și prin săli, pe scări,/ Timpul pătrunde-n inimile toate/ De avocați și de judecători,/ De
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
găsit un băiat care a vrut să mă învețe singur și, până la urmă, am devenit tovarăși. Am pus de-o parte niște gologani și am cumpărat instrumentar semiindustrial. Am mers cu el câțiva ani. și, pe urmă, el s-a încurcat cu o “boarfă”, scuzați-mi expresia, și mi-a spus: “Solo, nu ajunge pentru doi”, că aia cerea ca să meargă la sfârșit de săptămână la hotel de cinci stele, și era o cheltuială. Mia spus: “ori tu rămâi în prăvălie
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
strig: Punct și de la capăt!” (Al. Mirodan, revista Punct, Nr. 20, mai 1997, pag.1). “PUNCT” LA ZECE ANI Scriitorii - poeții în special - sunt ființe neadecvate vieții cotidiene, practice. Au aripile prea mari, bune pentru zbor și înălțimi. Dar care încurcă la mersul pe pământ. Vă amintiți simbolul Albatrosului lui Baudelaire. Dacă la aceasta se adaugă, ca trăsătură caracteristică, și modestia, incapacitatea de a face propagandă pentru sine însuși, șansele de succes se reduc și mai mult. și totuși - Don Quijotte
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]