1,396 matches
-
dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era deja prea mult și, ca să fiu sincer, nici nu-mi prea venea. Atunci am înțeles, fără să fie nevoie de demonstrații complicate, că, dintre toate lucrurile din lume, cel mai mult și mai mult Patria era o oliță. 10. Încurcate sunt căile domnilor Când mama, cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată, s-a grăbit să acosteze în portul acela agitat (Spitalul municipal) și a lăsat să se ivească pe cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu genetică sau microbiologie... - Mișto. - Da... Și gagică-ta unde e? - Dita? În Miami, face niște poze pentru Penthouse. - Și cum e, bă, să știi că și-o iau unii la labă cu pozele ei în față? - Hm... Manson tăcu încurcat, privi în jos, privi în sus, dădu țuica pe gât. - Ei, cum să fie, zise. - Da, bine, lasă. Tăcurăm iarăși, dar nu era o tăcere stânjenitoare, ci una mai curând gânditoare, chiar benefică. Dar benefică cui și la ce? - Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zgâria sau va fi mușcat de un câine, Doamne ferește, dar asta e, eu nu am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da, am zis încurcat. Bine, dar dacă el știe deja că pe animale le doare și le chinuie din răutate? - În viziunea mea despre lume nu există răutate, exista doar cunoștință și necunoștință. - Da, am zis ridicându-mă, cred că înțeleg. Oricum, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
greșeală; când mi-am dat seama, era prea târziu. În felul acesta, n-am făcut altceva decât să acumulez trecuturi peste trecuturi în urma mea, să multiplic aceste trecuturi, iar dacă o singură viață mi se părea prea densă, ramificată și încurcată ca s-o port cu mine, închipuiți-vă atâtea vieți, fiecare cu trecutul ei și trecuturile celorlalte vieți, care continuau să se înnoade unele de altele. Degeaba îmi spuneam de fiecare dată: Slavă Domnului, pun kilometrajul la zero, șterg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de corespondeță de serviciu se ivesc aluzii la intrigi, comploturi, mistere, iar pentru a explica aceste aluzii, sau pentru a explica de ce nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund țării de proveniență. Și cronologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
este scris poate da iluzia că citim ceea ce nu este scris. Auzind speculațiile mele, domnul Okeda a rămas tăcut, cum face întotdeauna când mi se-ntâmplă să vorbesc prea mult și nu mai știu cum să ies dintr-un raționament încurcat. În zilele următoare, mi s-a întâmplat să mă aflu foarte des singur acasă cu cele două femei, căci domnul Okeda se hotărâse să întreprindă personal la bibliotecă cercetările care până acum fuseseră obligația mea principală, preferând ca eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată, încurcată și supraîncărcată, încât, pentru a vedea puțin mai clar, e nevoie să curățăm terenul. În mișcarea neîntreruptă de pe Bulevard întâlnesc mereu persoane a căror vedere îmi este, din diferite motive, dezagreabilă: superiorii mei ierarhici, căci îmi amintesc de condiția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul. - Ești idiot! cade verdictul necruțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știu Shakespeare, dacă nu-și amintesc cine plimbă scăfârlia și de ce, dacă n-au habar de vrăjile bătrânului Prospero, de ghidușiile lui Ariel, până la urmă? - Ghițăăă, unde mă-sa ai pus șpaclu’? vine de-afară, pe fondul tăcerii mele încurcate. - Ău... - Șpaclu’, că n-am cu ce răzălui aici... - E-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dacă ai americani și manglitori, e altă treabă... Ei aduc grosu’. Am avut și eu doi buni tare, da’ mi-au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cumva, ar avea chef să se ducă el cu demoazela de la garsoniera din Cotroceni, cu coada ochiului vedea expresia de pe chipul ei ușor umflat de oboseală, era indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colțul celălalt al clasei. Damaschin se întoarse spre ea și șuieră printre dinți: Proasto! Pumnul Luanei îl lovi direct în nas. Îi dădu sângele și stropi mari, maronii, se lățiră pe suprafața băncii. * * * Chemată la școală, Sanda nu știu ce să spună. Încurcată, rușinată și copleșită de sentimentul vinovăției, nu reuși să ridice ochii din pământ și să-l privească pe domnul Damaschin care, de altfel, se dovedi a fi destul de îngăduitor. Știa cum sunt copiii și era conștient că nu întotdeauna părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete haotice iar părinții se grăbiră să dea drumul la o serie de aplauze frenetice, menite să stopeze, cât mai curând, nenorocirea. Moment ratat și copiii o știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbind e tatăl meu vitreg. De aceea noi doi, cum să zic, nu semănăm unul cu altul. — Da, am priceput asta. Care ziceai că e numele lui? — Karl de Willigen. Adam a privit-o oarecum Încruntat. Părea Îngrijorat și puțin Încurcat. Iar aici sunteți dumneavoastră, nu-i așa? Degetul i se așezase pe imaginea grăunțoasă a unei persoane care stătea alături de Karl. Amândoi erau Îmbrăcați În saronguri. Ea purta o tunică de dantelă cu flori, el o cămașă albă care cădea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai putea crede, cum o făcuse la început. Observase ea din reacțiile bărbaților că se schimbase ceva. Figura ei proiectată în vitrine nu-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă era asemănătoare cu cea a vânzătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din bucătărie. Cred că a venit, Nik, ți-am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să sperăm că nu-i altcineva. Femeia merse și deschise ușa. Se auzi o voce mormăită, încurcată. Da, da, aici, n-ați greșit, poftiți. Nina îl conduse victorioasă în sufragerie pe multașteptatul musafir. Era un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dosarul și o mulțime de alte neajunsuri. Fleacuri, fleacuri, fleacuri, Carmina. Toate astea sunt fleacuri. Au fost, s-au dus, s-au spulberat. Ea respiră adânc și aplecă aprobativ capul. Își așeză a împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la pantofi, lăsă să-i scape un oftat slobozit cu zgârcenie. Împietrită lângă ușă, Carmina ședea cu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se împace cu gândul că nu-i spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze; boare caldă; lumină aurie; pânză albă; zorea albastră; imn de slavă; lumină prietenoasă; plasa gândurilor mele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toți știm cât de importantă este.) Eu... Un sughiț ascuțit izbucni pe neașteptate din măruntaiele fierbinți ale lui Brândușă și-i curmă pe neașteptate discursul. Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]