391 matches
-
ateu, unul din acei îngeri căzuți, un Satan, nu cum și-l închipuiesc pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un Satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, și-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut la pământ, să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bine să plâng (oricum nu mă vedea nimeni!) și să mă eliberez măcar așa de furia asta neputincioasă pe care o strânsesem în mine. însă ochii mei păreau să nu aibă habar despre ce înseamnă cuvântul „plâns“ și refuzau cu îndărătnicie să ia seama la greutatea din gâtlej, care urca și tot urca, nemiloasă. (Ce să însemne asta, Edo? Se spune că atunci când ochii nu pot plânge înseamnă că ai orbit. Oare să fi orbit fără să-mi dau seama, Edo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum, pentru prima dată, îi pare rău că nu știe să înoate. Instructorul îl tot bate la cap că trebuie să înceapă lecțiile de înot în bazin, pentru continuarea terapiei. îl refuzase până acum cu îndărătnicie. înveți ceva când ești mic și cu asta basta! Ce rost are să se străduiască de-abia acum, ditamai găliganul, să dea din mâini și din picioare în apă, ca un broscoi caraghios? Dar acum l-a cuprins subit o ciudă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o... te cred, fiindcă tu nu m-ai iubit niciodată, zise el cu amărăciune. Negri vor trece anii mei... În toate chipurile voi căuta să te uit. Tu ai o inimă de marmură... Nici zâmbiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o înmoaie. - Lasă, lasă! gândi ea și zâmbi cu mândrie că poate fi atât de aspră. - Eu ți-am spus-o, domnul meu, de atâtea ori, că numai amiciția adevărată poate să fie legătura dintre noi. Ce cei mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ateu, unul din acei îngeri căzuți, un Satan, nu cum și-l închipuiesc pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un Satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a cărui frunte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia, un Satan dumnezeiesc care, trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, și i-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele {EminescuOpVII 179} mai dragi, pentru ca în urmă, căzut. pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
investigator pentru ceva vreme, ca și cum acesta tocmai rostise o prostie incomensurabilă. Ridică din umeri și apucă hățurile din nou, scuturând din cap și lăsând energia uimirii sale să treacă jos în frâie. Cei doi cai trăgeau greu înspre zi, neghezându-și îndărătnicia înapoi către vizitiu. § Când primii fulgi le-au atins fața, Nikita se întoarse, cu aceeași mișcare bățoasă pe spate, către Ulitin. Dar nu spuse nimic. Niciunul nu scoase vreo vorbă vreme îndelungată. Nu preste mult timp, aerul fu umplut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace, gata să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat, om în toată firea, de a realiza imposibilul. La fel se chinuise într-o duminică s-o învețe să joace volei. Mingea se scurgea printre degetele Emei și în ciuda efortului statornic sfera de cauciuc nu se supunea, nicicum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai. Ea se năpusti asupra bărbatului și-i smulse bicicleta din mână. Încercă să încalece dar aceasta refuza, cu îndărătnicie, să stea dreaptă. Ceru ajutor omului dar el trebui să se întoarcă la muncă. Rămasă fără sprijin, copila încercă, zadarnic, să-și țină echilibrul. Dan și Ema se învârteau în jurul ei neputincioși. Apucau pe rând ghidonul metalic, încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
intru peste el în casa Emei și-am să-l întreb de la obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar fi avut poftă să râdă dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o zi care, parcă, nu mai sosea, un doctor veni să consulte bolnava, îi prescrise antibiotice și în ziua următoare se trezi din nou purtată pe targa cu rotile și întinsă pe masa de operație. Luana se zbătu cu îndărătnicie până reușiră s-o imobilizeze. O asistentă se aplecă peste ea, simți apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu putea avea copii și el nu concepea așa ceva. Încrezător în forțele lui, în bărbăția și capacitatea sexuală, Escu nega pregătirea profesională a doctorului, a tuturor medicilor și se răzvrătea împotriva omenirii întregi. Luana nu-l crezuse capabil de atâta îndărătnicie și prostie. Ea voia un copil, mai mult decât toate bogățiile din lume și el, ca soț al ei, era dator să i-l ofere. Nu dădea doi bani pe afacerile lui prospere, pe iubirea declarată la orice colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se iscă atunci un protest general. Majoritatea bărbați, le era peste putință să accepte urcușul rapid al unei fetițe visătoare, ce reprezenta un real pericol pentru cariera lor. Se supuse la vot. Singurul favorabil fu acela al redactorului-șef. Văzând îndărătnicia celorlalți, acesta amenință că-și dă demisia. Ședința se suspendă, hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe Ereș, realizatorul rubricii sport, într-un moment de savantă filozofeală, trase concluzia că între domnișoara Luana și Dorin Velea ar fi oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
venit, așa cum o învățase bunica, o sărută pe obraji cu buzele dulci de copil și fugi să se joace. Ștefan o ajută să se întindă în pat și-o întrebă dacă vrea să mănânce. Femeia nu răspunse. Se lovise de îndărătnicia ei de-a nu vorbi imediat după ce-și revenise. Neștiind ce și cât își amintește din cele ce i s-au întâmplat, își petrecu zile întregi povestindu-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tărăgănări sau comentarii, ca degetele de la mână strânse în pumn. „Înconjurate de multe popoare puternice, își găsesc siguranța de sine nu supunându-se, ci luptând și riscând“, a scris cineva care i-a cunoscut pe când locuiau încă în Germania. Acea îndărătnicie care se dădea în vileag atunci când susțineau că între „da“ și „nu“ există „poate“, ci doar neantul a fost îmblânzită de conviețuirea cu neamurile italice. Pierderea acestei concepții de viață le-a adus vreo zece ani de debandadă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a se strânge din nou În jurul lui. — Trândav bun de nimic! răcni omul care-l lovise. Zice că n-are talent și nu vrea să vină la instrucție. Hiyoshi se pomeni În mijlocul unei mulțimi care murmura, acuzându-l de Îndărătnicie și insolență. — Ei, ei, făcu Shohaku, apropiindu-se să-i calmeze. Judecând după cum arată, e Încă un țânc, la o vârstă când Înflorește impertinența. Nerespectarea regulamentelor casei, câtă vreme se află În slujba unui războinic, și lipsa gustului pentru arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pare că, În seara asta, clanul Imagawa mărșăluiește spre Kutsukake. — Chiar așa? Numai atât spuse Nobunaga, privind În gol spre imposta sculptată din hol. Până și el părea nedumerit. Deși oamenii aceia ajunseseră În ultima vreme să se bazeze pe Îndărătnicia lui Nobunaga, nu puteau să nu se simtă pierduți. Kutsukake și Marune se aflau pe teritoriul clanului Oda. Iar dacă acel șir de fortărețe risipite, dar esențiale, fusese spart, Câmpia Owari rămânea aproape fără nici un mijloc de apărare, iar drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi Întrebă Yoshinari. Comandantul dădu raportul: — Spre sfârșitul zilei, una dintre patrulele noastre a arestat un spadasin suspect, În apropierea râului Nagara. — Și? — Tot drumul până la corpul de gardă a fost foarte supus. Când l-am interogat, a refuzat cu Îndărătnicie să-și spună numele sau provincia notală, zicând că Îi va spune doar Domnului Yoshinari. Tot spunea că nu e spion și că o rudă de-a lui - o femeie - face parte din personalul casei Oda, de pe vremea când Domnia Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trist era că Takeda Shingen nu avusese Înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, de râpe și de râuri, era Îndepărtată de miezul lucrurilor și izolată de influențele străine. În plus, pe samuraii săi Îi devora o Îndărătnicie și o Înfumurare caracteristice pentru locuitorii unei provincii montane. Se temeau foarte puțin de propriile lor neajunsuri și nu erau interesați de obiceiurile altor pământuri. Concluzia era că se bazau exclusiv pe cavalerie și pe trupele lor de elită. Forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ochi mai intens decât soarele fierbinte al verii. Fusese abandonat de Nobunaga; rupsese legăturile cu Hideyoshi; predase Castelul Kozuki; și pe urmă, le oferise dușmanilor capul seniorului său. Iar acum, Încă se mai afla acolo, agățându-se de viață, cu Îndărătnicie. Ce speranțe mai avea? Ce onoare Îi mai rămăsese? Insultele lumii sunau ca țârâielile cosașilor care-l Înconjurau acum. Dar, În timp ce asculta, cu briza răcoroasă suflându-i peste piept, puțin Îi păsa. O durere Adunată peste alta Îmi Încearcă limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puternice erau, cu adevărat, toate aceste forțe se putea Înțelege observând faptul că Încă nu căzuse Castelul Itami al lui Araki Murashige, pe care Îl asedia acum armata centrală. Factorul de care depindea Murashige și pe care se baza cu Îndărătnicie clanul Bessho nu consta numai În propriile lor puteri și ziduri de castel. „Curând, armata clanului Mori ne va veni În ajutor! Curând, Nobunaga va fi Învins!“ Asta era. În general, cel mai mare pericol nu-l reprezenta inamicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a Întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era Însemnat de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să se dea bătut, iar Îndărătnicia i se manifesta până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat În campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu erau pregătite, dacă ți-ai fi biciuit caii spre capitală imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fapt, Genba Îi alungase pe toți trimișii, refuzând să-i asculte și zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că Îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate Între tabăra principală și Muntele Oiwa Îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe Kazumasa până În portul Otsu. * * * Pe Hideyoshi Îl aștepta un munte de probleme, atât În Kyoto, cât și În afara orașului. După Bătălia de la Yaganase, luptele luaseră sfârșit; Însă, chiar dacă Takigawa se supusese, continuau să existe câțiva rebeli, care refuzau, cu Îndărătnicie, să se predea. Rămășițele armatei din Ise se regrupaseră În Nagashima și Kobe, iar Oda Nobuo era Însărcinat cu curățirea ultimelor enclave de rezistență. Când auzi că Hideyoshi se Întorsese din Echizen, Nobuo plecă de pe front spre Kyoto și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (1999), maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat. C. debutează editorial în 1962, cu placheta Nopți albastre, în care evocă euforic peisajele natale și meditează asupra biografiilor contemporane. Volumele Îndărătnicia pietrei (1967) și Feciorii (1971) extind considerabil zonele de explorare a realității, întemeiază un univers liric mai particularizat, învederând apetența autorului pentru experimentul novator. Dintre motivele obsedante se remarcă în primul rând cel al pietrei, care vehiculează o plurivalență de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
afinități. Poezia sa se distinge prin tensiunea ideilor și puterea de plasticizare, prin frumusețea analogiilor și prin simplitatea profundă a discursului liric. C. a tradus din poezia lui A. Voznesenski, S. Kaputikian, L. Martânov ș.a. SCRIERI: Nopți albastre, Chișinău, 1962; Îndărătnicia pietrei, Chișinău, 1967; Versuri, Chișinău, 1969; Feciorii, Chișinău, 1971; Portret în piatră, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1978; Piatra de citire, Chișinău, 1980; Mitul personal, Chișinău, 1986; Bolta cuvântului, Chișinău, 1997; Întâmplarea mirării, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1998; Ruperea din neființă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]