12,381 matches
-
plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta-i ruptă din rai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
Purtam vîrste diferite, la propriu și la figurat. Meditînd îndelung la acea după-amiază, în ceasurile ce au venit, precum și la conferința propiu-zisă a lui George Banu, mi-am dat seama că majoritatea răspunsurilor teatrale își întorceau fața către trecut. Fie îndepărtat, fie imediat. Acolo se găseau punctele de susținere, sprijinul major al demonstrației. Mai nimic consistent despre prezent. Iar vocile noastre veneau din tot universul. Profiluri de actori, întîlniri sau nu cu regizorii mari, comunicare, timp și vîrste, transformări benefice - ca
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
Constanța Buzea Vorbind despre trecutul nu cine știe ce îndepărtat al zonei, aș putea să spun că locuiesc într-un mare parc prin mijlocul căruia uruie bizar din minut în minut tramvaie. Cohorte de mașini în viteză, ziua și noaptea, într-o neistovită trecere oferă pisicii mele somnolente, dar și
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
venită din România). În plus, în acest volum autoarea își întoarce mult mai des privirea spre sine. Activismului evident din primele jurnale i se opune acum tot mai des tentația reflexivă. Căderile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat " mai degrabă, mai îndepărtat " produc accese de melancolie și sentimentalism dificil de reprimat, aproape de neimaginat la pătimașa luptătoare din anii care au premers revoluției. Amintirea mamei și a tatălui, frînturi de imagini din copilăria bucureșteană, evocarea anilor tinereții prilejuită de
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
plus, în acest volum autoarea își întoarce mult mai des privirea spre sine. Activismului evident din primele jurnale i se opune acum tot mai des tentația reflexivă. Căderile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat " mai degrabă, mai îndepărtat " produc accese de melancolie și sentimentalism dificil de reprimat, aproape de neimaginat la pătimașa luptătoare din anii care au premers revoluției. Amintirea mamei și a tatălui, frînturi de imagini din copilăria bucureșteană, evocarea anilor tinereții prilejuită de dispariția cîte unui compagnon
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
mai fi dat, Ťla apa Vavilonuluiť" (pp. 240-241). O scrisoare venită din țară, prin intermediul unei prietene din Elveția, conținînd un proces verbal scris de mîna mamei sale după o inspecție școlară, o transpune într-o existență rămasă ca un vis îndepărtat, din alt timp și alt loc. Durerea este înfățișată decent, cu discreție, fapt ce o face cu atît mai impresionantă: "Mi se face un iremediabil dor de mama. Cîte ștersături n-a produs timpul în aducerea-aminte! Acum îmi dau seama
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
e absent. Lucian Raicu nu mai e prezent nici prin scrieri actuale (a fi de față personal e și mai performant). Stabilit la Paris în 1987, el s-a retras într-o tăcere îngândurată. Prin urmare, a fost retrimis în îndepărtata Românie de până în 1990. împrumutând titlul unei emisiuni de radio a lui Carol Sebastian, aș spune că Lucian Raicu e acum o absență asurzitoare în urechile unor surzi. Nu e nepotrivit "cadoul" pe car i-l fac lui Lucian Raicu
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică laboriosă, tenace în afirmarea ei nu doar ideală, ci și de un pragmatism istoric, cu mijloacele apostolatului livresc (oare Hronicul lui Șincai nu-și află ecoul îndepărtat în tribulațiile Dicționarului coordonat de M. Zaciu?): Probabil că acestea au fost adevăratele sale vocații: cea a activismului didactic și cea a bătăliilor Ťconspirativeť din mediile intelectuale. Dovadă - în primul plan, academic și de cercetare - faptul că rezultatele sale de
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca pe altă Dulcineea, absorbit de drumul său fără sfârșit. Lecția spaniolă îl ajută pe
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
d-lui Lefter, criticul clujean a propus, în succesiunea Școlii ardelene, o operă pedagogică laboriosă, tenace în afirmarea ei nu doar ideală, ci și de un pragmatism istoric, cu mijloacele apostolatului livresc (oare Hronicul lui Șicai nu-și află ecoul îndepărtat în tribulațiile Dicționarului coordonat de M. Zaciu?): "Probabil că acestea au fost adevăratele sale vocații: cea a activismului didactic și cea a bătăliilor Ťconspirativeť din mediile intelectuale. Dovadă - în primul plan, academic și de cercetare - faptul că rezultatele sale de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
hârtie, sau mai concret în podul colbuit al casei bunicilor? (Nu întâmplător partea a doua - cea mai interesantă, poate - a romanului, se intitulează chiar Memoria de hârtie.) La Solara (a se remarca similitudinile fonice cu Solaris și implicit sugestia unui îndepărtat paradis), Yambo reușește să recreeze, pas cu pas, nu numai (sau nu în primul rând), propria istorie, ci mai cu seamă pe aceea a unei întregi generații. Între Giovinezza și Pipo non lo sa, între Mussolini, Salgari, Flash Gordon și
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
și compunerile îmbibate de idei fasciste, pe de alta valorile imaginației și ale libertății, benzile desenate și Pinocchio, inofensivele cutii de lapte, cu bunicuța cumsecade făcând reclamă la nelipsita Cacao Talmone, cu atlasele, dicționarele și enciclopediile ce pomenesc de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo Melzi, din 1905), ca să nu mai vorbim de almanahuri, timbre sau plăci de patefon. Pe scurt, o lume al cărei farmec ambiguu poate fi încifrat într-un sunet cu rezonanțe cabalistice: amarcord. Câteva reproșuri (în loc de concluzie) Chiar dacă ultimul
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
spune, nici pe departe, că este fără cusur. La acest capitol aș ține să remarc calitatea îndoielnică a fragmentului în care ni se relatează un episod senzațional din anii rezistenței (ceva mai izbutit, în schimb, decât episodul Lilla, unde recunoaștem îndepărtate ecouri nervaliene, pe lângă alte numeroase aluzii livrești și jocuri intertextuale). Apoi chiar tendința aceasta de a amalgama într-un roman cât mai multe lucruri, de a spune totul și ceva în plus, poate deveni de la un anumit punct contraproductivă. Dacă
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
nu le vor satisface nici dac-ar avea bugetul unei jumătăți din Europa. Deruta și spaima pesedeilor sunt perfect ilustrate de neputința lui Adrian Năstase de a-și recompune trăsăturile feței. Așa cum a apărut în ultimele zile, el pare ruda îndepărtată a unui ins care se autoamăgea că va stăpâni pe vecie țara. Din 22 decembrie 1989, când Ceaușescu și-a pierdut, deodată cu puterea, controlul asupra mimicii și a gesturilor, n-am mai văzut vreun politician român pe chipul căruia
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
la un anumit punct, de păcat și de acele forțe malefice care se opun divinității", își continuă demonstrația Mircea Moț. în acest caz credem că nu este lipsit de importanță faptul că spațiul în care sînt trimiși copiii, în numele cărții, îndepărtat, ține de margine, de periferie ori de afara creației înseși. Un spațiu, evident, demonizat. însă desprinderea de natură e regretată de humuleștean nu doar prin intensitățile nostalgice, detectabile în cîmpul moral al operei, ci și în sfera biografiei sale, purtînd
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943 (cu numeroase exemple de creații din presa anilor '30) și mulți alții. Iordan constata că "împotriva așteptărilor, acest sufix, care, prin originea lui turcească, pare a ne trimite la o lume oarecum îndepărtată, este neobișnuit de viguros"; lingvistul observa și "predilecția pentru teme recente" a sufixului, explicînd-o prin efectul stilistic de contrast care accentuează ironia. Din creațiile timpului, unele s-au dovedit efemere - actagiu, bombagiu, declamagiu -, altele s-au impus și au pătruns
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
cititorului minunate priveliști epice. Din momentul primei apariții a Anei în barul lui Jean-Jacques, un parfum misterios tulbură mințile clienților și, implicit ale cititorilor cărții. Planurile se întretaie cu repeziciune, acțiunea alunecă într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat sau se înalță spre surprinzătoare proiecții spre viitor, fiecare protagonist are în spate o poveste derulată în alte locuri. Nimic nu este limpede în această succesiune aleatorie de timpi și spații ale acțiunii (la un moment dat, pe la mijlocul cărții, se
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
Gogol, Cehov, dar și Flaubert sau Sorin Titel), altele pun în discuție principii estetice sau indică întîmplări cotidiene (atmosfera de la vila scriitorilor de la Neptun, relațiile cu scriitorii), plictiseli domestice și, inevitabil, amintiri dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Poezia nu poate lipsi din această fiestă epistolară, ca în acest sublim tablou înmiresmat al Iașiului din care nu lipsește savurosul grăunte de mucegai, marca inconfundabilă Emil Brumaru: "De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-amar
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
iar unii teologi au excomunicat orice tentativă de-a raționaliza credința, se înregistrează destui gînditori și slujitori ai științei cu deschidere spre religios și destui slujitori ai bisericii ce acceptă cu bun-simț luminile rațiunii, precum bunăoară, încă din timpuri mai îndepărtate, Grigorie din Nazianz, care mărturisea: "Cercetez din punct de vedere filosofic lumea sau lumile, materia, sufletul, ființele raționale mai bune sau mai rele, învierea, judecata, patimile lui Cristos. Izbutind să le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
la tot ce se petrece la televizor, ca și la forfoteala agitată a verandei. în cutia groaznică - semifinala de fotbal, la masă - ultimele bîrfe - pe care tu nu le bagi în seamă. Cu toate acestea, ești cunoscut în cele mai îndepărtate locuri: la Londra, New York, Montreal, la San Francisco, la München și Paris, mulți oameni își amintesc de tine. Fiindcă mulți dintre ei s-au perindat prin verandă. Cînd oaspeții soseau, tu te grăbeai să-i întîmpini, zornăind din lanț și
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
se pretează la mai multe tipuri de lectură. El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile scriitorului din copilăria petrecută la Lipova, anii timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie a literaturii de mistere, dar și una a diverselor stiluri și tehnici narative (autorul alternează vocile narative, își comentează ironic propriile tehnici narative sau
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
și aruncă chiștoacele peste tot, "nu se cade, dom' profesor". îi spun și dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă unul cîte unul" (p. 38). Ce altceva sînt însă acești morți veniți dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat care îi populează naratorului singurătatea de la Castelul Solitude dacă nu fantomele care bîntuie castelele din romanele gotice. Acesta este chiar unul dintre misterele Castelului Solitude; faptul că el este bînuit de fanome, e drept niște fantome blajine și omenoase care
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
modalități de orientare a privirii și de subminare a riscului monotoniei. Și chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
Autorul creează un personaj faustic, un om deopotrivă al intelectului și al acțiunii căutând depășirea limitei unanim acceptate și siluirea cursului istoriei. Închis în celula învelită în pânza de apă a Dunării, el urcă noaptea în turn și privește stelele îndepărtate, cu o foame de absolut la antipodul instinctelor lui Dracula. În locul unui biet vampir setos de sânge și cam nătâng, avem deci un personaj complex, un spirit erudit pe măsura înțelepților timpului său și un cerebral care trăiește existența la
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
și numele meu ar putea să fie oricare." (Fie numele meu Frizerie) Dacă iubirea e închipuită în clișeele filmelor de dragoste franțuzești sau rusești, poemele de dragoste ale lui nea Gică închinate iubitei pe cît de banale pe atît de îndepărtate (,o amintire de jale, o amintire de dor./ Amintirea de dragoste despre tine/ se ascundea mereu după o amintire de înstrăinare") este un tribut adus parcă lui Florin Iaru și, în general, optzecimului de la care, lucru firesc de altfel, T.
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]