224 matches
-
facă zgomot, bucăți de pământ și pietre se desprindeau sub pașii săi, căzând în golul de dedesubt. Noroc că prăpastia era adâncă și sunetul acestora abia răzbătea până la el, atenuat și de ceața care, acum i se părea că se îndesise și mai abitir. Nu știa cât mersese, judecând după pașii pe care îi făcuse până atunci, străbătuse mai bine de cinci sute de metri dar nu era o estimare precisă. Abia după o bună bucată de vreme se hotărâse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot Înainta din cauza stufărișului care s-a Îndesit și a crescut foarte Înalt, din primăvară până În toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă Întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: În vremea copilăriei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare, alarmantă și bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
destul de curând. Dacă se întoarce, trimiteți-l la mine. Chiar dacă vom fi pe drum. Am înțeles, stăpâne. În secunda când tăcu, ochii lui Mitsuhide priviră din nou cu însuflețire spre acoperișurile negre din capitală. Poate fiindcă negura nopții se tot îndesea și se subția la loc sau pentru că ochii i se obișnuiau cu întunericul, reuși, treptat, să distingă clădirile orașului. Zidurile albe ale Palatului Nijo străluceau mai puternic decât orice altceva. Firește, privirea lui Mitsuhide era atrasă de acest singur punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femeia din fața mea mea au împins-o înapoi, s-a lovit de mine, de era să cad și eu, cei din spate începuseră să se împingă-n față, cineva din spate m-a îmbrâncit, am căzut în față, rândul se îndesise până la refuz, ca atunci când ne zbăteam să luăm autobuzul cu asalt, cineva mi-a tras un cot în coaste, iar eu, din instinct, am dat cu piciorul într-acolo, am încercat să înaintez, dar mă împingeau în continuare, ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci șoferul își privea vecinul, holbându-și ochii în modul cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care le străbătuseră în acea dimineață, plecând din San Paolo. Acele drumeaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși până la locul unde pâlcurile de copaci se îndeseau, devenind de nepătruns. Acolo, cu totul pe neașteptate, începea pădurea. D'Arrast îl căuta pe Socrate în mulțime, când se pomeni cu el în spate. - Azi sărbătoare, râse Socrate, sprijinindu-se cu amândouă mâinile de umerii uriași ai lui d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
început să spună într-un glas cu ea „Bine, bine, bine”, cloncănind ca un stol de porumbițe. Inna a început să-i maseze pielea din jurul anusului, care era foarte umflată. A masat cu mișcări din ce în ce mai puternice și durerile s-au îndesit tot mai mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum să împingă în jos, delicat, dar ferm, când a venit momentul. I-a spus Leei să nu împingă, să nu împingă, până când Lea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă vor lăsa în pace, mă gândeam. Și chiar atunci am auzit un sunet răgușit de sirenă. „Doamne mulțumescu-ți”, am suspinat fericit. Venea o șalupă. Eram salvat. Am strigat ca să semnalizez locul unde mă găseam deoarece, între timp, ceața se îndesise și mai mult, când un val, stârnit de șalupă, a fost gata să mă răstoarne. „Dacă nu mă observă, în loc să mă salveze mă vor da rechinilor”, mi-am zis cu ciudă. Și m-am pornit să strig din nou. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
barcă. Peretele muntelui Lalezar creștea din mormintele unei mări. Zarathustra Înțeleptul le secase din ape și lăsase doar creste cu cărări pentru oi. Pentru el, un copil încă nedus la școală, Kerman era oaza fructelor de ajil și-a covoarelor îndesite din majlis-ul bunicilor: „Lână de Kerman“, zicea capul respectatului șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână de Kerman“, zicea maică-sa, pipăind țesătura albastră, cu fir, a unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duceau împreună la cimitir, aprindeau candela la capul meșterului, plângeau ca femeile, apoi își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o bătrână plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se mai arăta. Nu apucă să facă decât câțiva pași când simți cum o șfichiuitură de aer de origine polară îl pișcă pe obraz, în timp ce pe frunte îi căzu și câțiva stropi din aceeași proveniență. Observând că picăturile răzlețe se îndeseau văzând cu ochii, privi mai cu atenție în jur. Se stârnise o ninsoare în toată regula. "Curios fenomen", își zise dialogând cu propria-i persoană. "S-a schimbat anotimpul văzând cu ochii. Am intrat în magazin toamna și am ieșit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fortărețele, dar, în bezna nopții, nu le deslușeam. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Mă uitam la spuza de stele risipite pe cerul ca Gheorghe TESCU 104 păcura, și, mereu stinse de nourii care se îndeseau trecând unul după altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii pentru o clipă... Când i-am deschis, în fața mea se îndesea un întuneric adânc și înfricoșător. Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca un fum verzui. Căutam o clipă să pătrund cu privirea întunericul, dar i-am închis
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că se îndesesc cu o viteză amețitoare, alarmantă 158 Rareș Tiron și bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare ce păreau că se sprijină de suprafața liniștită a apei, înaintând așa de în față, încât de pe mal devenea cu neputință să descoperi unde începea uscatul. Pe alocuri, nuferii se îndeseau atât de mult, încât la prova caiacului nu se întindea decât un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poți lua, preventiv, un distonocalm, ca să nu te apuce damblaua. În situația existenței unui spectator, tînăra nu se mai grăbește și introduce în program figuri noi, care de care mai agreabilă vederii unui mascul. Dacă dai în mintea prostului și îndesești vizitele pe aleea, proprietate privată, atunci te poți trezi doar după ce ai primit un par în moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de o tăcere consistentă, iar În restaurant a Înflorit o profundă stare de nemișcare . Mica glaciațiune a ținut cam un sfert de veșnicie, trecând apoi pe nesimțite Într-o altă fază, În care absența sunetelor și a mișcărilor s-a Îndesit Îngrijorător. Vom nota și o scurtă suspendare a timpului, dar pentru că respectiva falie În curgerea secundelor nu a fost sesizată atunci de către nici unul dintre cei de față - la fel cum n-ar putea fi sesizată nici acum, de către cititori -, ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pâinea-maimuței rămăseseră de mult Îndărătul nostru, iar În locul lor se Înălțau acum copaci uriași, din ce În ce mai deși, cu scoarța neagră, cu frunze mari și cu trunchiul ca o cădere de apă Înghețată. Ierburile, tot mai verzi și mai Înalte, se Îndesiseră și ele, iar animalele din jur se Înmulțeau din ce În ce. Erau capre ca ale noastre, numai că aveau coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l urmăm pe cel ce deschidea drumul - de cum făcea doi-trei pași, crengile și florile grele se coborau Îndărătul său până deasupra potecii, de trebuia să ne croim și noi drum, cu sulița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Caty aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul nopții. C XXI Nu se mai rade în cap, vrea să-și lase părul lung. În schimb se bărbierește în fiecare zi, să i se îndesească barba. Poate ar trebui să urmeze exemplul lui Leo, să-și ia un abonament la body building. Deși Cosmin crede că i s-ar potrivi mai degrabă aerobicul sau dansul sportiv. L XXVIII M-am îmbrăcat și am plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că ai dreptate, am spus. Era una dintre remarcile mele mai puțin folositoare. Sigur că am dreptate. Femeile își dezvoltă un simț al dreptății. Sunt nevoite. Continuă să mergi, am spus. Eu mă întorc să arunc o privire. Ceața se îndesise deja și nu vedeam la mai mult de douăzeci de metri în spate. Era imposibil să-mi dau seama dacă era vreo mișcare în spatele perdelei cenușii de pâclă rătăcitoare. Zgomotul de pași încă ne însoțea totuși, auzindu-se la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]