290 matches
-
vreau doar să precizez că nici o sugestie nu-și atinge scopul fără sprijinul unui proces de reluare mentală a unei informații. Nu este suficient să afirmi: „Formulele sugestive sunt cauza declanșării comportamentelor nedorite” sau „Persoana X poartă vina”. Fascinația sau îndrăgostirea pregătesc terenul implementării, astfel ca un conținut cognitiv, chiar și „inadecvat”, să fie acceptat de cenzura logico-rațională a conștientului. Însă, pentru a avea un efect de durată, el trebuie să devină autosugestie. Nu poți fi permanent într-o stare de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
devenind caricaturi absurde dacă nu țin „pasul cu dinamica vieții”. Absența unor răspunsuri noi la problemele apărute a alimentat conflictul „viață-explicație”, iar nerezolvarea lui a putut fi doar amânată prin întrebuințarea opresiunii sub toate formele. Entuziasmul maselor a scăzut treptat, „îndrăgostirea” inițială nu a devenit, din fericire, și o „iubire profundă”. Nefiind „alimentată”, la propriu și la figurat, nu putea să nu dezvolte repulsia, ca urmare a conștientizării „refuzului”, dar și a eșecului unei societăți mai ales în rolul ei de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
așa că pastorul Des e un tip de toată isprava? Apoi, la un moment dat, am început să vorbească despre iubire. Câteodată mi se pare că am fost într-un fel de transă tot anul trecut, spunea ea. Adică, ce e îndrăgostirea, dacă nu un pact mutual de amăgire? Când pactul se termină, nu mai rămâne nimic. Asta se întâmplă cu oamenii care cred în Dumnezeu, nu? Iubirea pe care o simt ei pentru Dumnezeu nu se termină niciodată. El nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
comporta mesianic, să îngenunchem, și eu o făceam, exact ca și ceilalți. Inserție, 2004 Deși mi-am propus, nu am mai reușit să scriu despre Piața Universității. Poate fiindcă o asimilez unei iubiri înșelate. Da, a fost o stare de îndrăgostire de un chip comunitar al libertății. Dar, ca în orice stare de îndrăgostire, ești cam oarb la ceilalți care nu o împărtășesc, nu o înțeleg sau nu o admit. Mircea, eu sunt o parte a istoriei, a totalitarismului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
2004 Deși mi-am propus, nu am mai reușit să scriu despre Piața Universității. Poate fiindcă o asimilez unei iubiri înșelate. Da, a fost o stare de îndrăgostire de un chip comunitar al libertății. Dar, ca în orice stare de îndrăgostire, ești cam oarb la ceilalți care nu o împărtășesc, nu o înțeleg sau nu o admit. Mircea, eu sunt o parte a istoriei, a totalitarismului și a tranziției. Nu pot să mă prefac doar martoră, așa cum fac acum, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să spun, aveau motive: era limpede că nu eram prea interesată de lumea reală. De ce ar fi cineva, mă întrebam, pentru că nu mi s-a părut niciodată un loc prea plăcut. Profitam de orice ocazie de a evada - lectura, somnul, îndrăgostirea, proiectarea unor case imaginare unde aveam propriul meu dormitor și nu trebuia să-l împart cu Helen- așadar, nu eram cea mai practică persoană pe care ai putea-o întâlni. Și apoi, desigur, mai erau și fustițele cu franjuri. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
limbajul comun drept instituționalizare permite și justifică realitatea conceptului de familie. Recunoscută ca nucleu al viețuirii în cetate, această unitate ontică concentrează tensiunea iubirii întru eros cel mai adesea direcționând-o gradual spre apariția de noi ființe umane. Astfel, incandescențele îndrăgostirii sunt așezate sub spectrul unui control îndelungat și eficient, sub imperativele ce nu le permit sustragerea din mecanica amprentării sociale, mecanică ce cuprinde cum deja a fost evocat, și vârstele vieții umane. Un alt exemplu de paranteză magică, de interval
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
le-ați făcut și despre ce o să le povestiți prietenilor acasă - vi s-a schimbat statutul În cercurile voastre, pentru că acum sînteți niște oameni de lume, care au călătorit În afară. Aha, cu avionul. Clar, acum sîntem mai importanți. Dar Îndrăgostirea, care e ca un final neașteptat al unei săptămîni de vis, trebuie strecurată Înapoi În țară, vă Întoarceți la cenușiu. Un episod ciudat se produce la controlul vamal cînd rămîi cîteva clipe Împietrit de spaimă În fața acelui reprezentant al vigilenței
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar, și acelea, trecătoare, cum avea să zică, undeva, spre a se făli, ca un fum de țigară. De la începerea facultății în sus, da, și viața, părea să-i capete un sens. Pe parcursul studiilor universitare, sensul acesta indica ceva care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de viața noastră supraaglomerată, supraocu pată, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce „cu adevă rat contează“. Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefe ricire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieții tale „reale“ îți arată că, trăind fără reflecție despre tine însuți, te duci de fapt în jos pe un tobo gan de senzații, satisfacții, imagini, bârfe, obiecte, minciună și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
erau împrăștiate pe podea. Gemu, își masă capul, se sculă repede și se îmbrăcă. Simți că un lucru bun, foarte bun se întîmplase de curînd. Poate că nu era vorba de iubire, dar îl lăsase într-o stare gata de îndrăgostire. Un sentiment de încîntare îl deschidea, îl pregătea pentru cineva care nu era acolo. Tînjea și era neliniștit de absența unei persoane pe care s-o țină în brațe și căreia să-i șoptească afectuos, a unei persoane care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu reușiseră să rămână singuri măcar o dată. Era năbădăioasă, toți spuneau că așa e ea, o virgină năbădăioasă, care îi va scăpa printre degete. O privea pe când mamă-sa discuta cu toți ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
subculturii comuniste. În acest teritoriu guvernat de diplomație și echivoc, Franța este, pentru cei care nu au memoria interbelică, o revistă de benzi desenate și un număr de personaje. Lectura pasionată a lui Pif este reîndrăgostirea de limba franceză însăși. Îndrăgostirea de o limbă ce este limba evaziunii și visării nepedepsite. Ca în atâtea alte ocazii, istoria socialismului de stat este punctată de dialectica efectelor neintenționate. Ceea ce debutase ca o operațiune de cooperare ideologică între republica socialistă și cel mai rigid
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu femeia propriu‑zisă. Artiștii posedă propriul lor gen de forță motrice. Goethe, desigur, avea un daimon al lui despre care Îi vorbea tot timpul lui Eckermann. Și la bătrânețe s‑a Îndrăgostit de o copiliță foarte frumoasă. Dar, bineînțeles, Îndrăgostirea asta a fost dérisoire - o absurditate. Acesta era felul lui Ravelstein de a aborda un subiect - un fel nu prea flatant, dar el nu flata pe nimeni niciodată, și nici nu se măsura cu tine ca să te lase lat. Credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erotici purificate de univers. Tot ce crește peste iubirea terestră zidește temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea de-a împăca dragostea cu lumea... Mai mult decât în orice, în iubire ești și nu ești. Nediferențierea morții de viață e un fenomen al îndrăgostirii. Fiind teolog sau cinic, poți suporta istoria. Dar cei ce cred în om și-n rațiune, cum de nu înnebunesc de dezamăgire și cum își păstrează cumpătul în dezmințirea continuă a întîmplărilor? Apelând însă la Dumnezeu sau la scârbă, te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sexualitate. Toate schimbările care se operează în interiorul individului și în cadrul raporturilor dintre indivizi poartă această marcă. Ele nu se datorează defel, cum am fi fost tentați să credem, unei sugestii misterioase și ireductibile. Ci au drept cauză o stare de îndrăgostire care ne smulge contemplării solitare de noi înșine, în oglinda pe care ne-o țin veșnic dinainte corpul nostru și propriul nostru eu. Această stare definește, de asemenea, și mulțimea: Cînd individul, înglobat în mulțime, renunță la ceea ce îi este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să devină din această pricină un prost. Pentru a deveni constitutivă, prostia, care în cazul unui om inteligent e recunoscută ca prostie și, ca atare, anulată, trebuie să fie îndrăgită: îndrăgostirea de tot ce-mi aparține este temeiul de posibilitate al prostiei. Altminteri, urâtul instalat în spirit care e prostia, acea persistență în fals capabilă să nască o constelație de riduri ale minții, o schimonosire a ei, nu ar fi cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine. 3 noiembrie Despre pudoarea filozofilor, incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea și să-i asigure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în viața lor. În cea de a doua scrisoare de îndrăgostire pe care Heidegger i-o scrie Hannei Arendt în 21 februarie 1925, citim: "De ce iubirea este de o bogăție fără pereche printre celelalte posibilități acordate ființei umane și cum se face că ea rămâne o suavă povară pentru cei pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
imaginii ―, Cioran pare să ne comunice ceva. Acest lucru inconfundabil, pe care nu-l transmite decât chipul unui om aflat în transa iubirii, este sentimentul de forță și de nemărginită mândrie cu care îndrăgostitul îi privește pe ceilalți de la înălțimea îndrăgostirii sale. Plutind, el privește, ca să spunem așa, peste capetele tuturor, știind că prin ființa iubitei el a devenit stăpânul unui lucru minunat, unic în lume și pentru care, este absolut limpede, ceilalți oameni nu pot decât să-l invidieze. Orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe Friedgard la Koln, în cele patru luni în care relația lor își atinge akme-ul. 21 noiembrie Ceea ce te izbește din capul locului în această relație este îndrăgostirea fulgerătoare a lui Cioran. Cioran se îndrăgostește în pofida aparențelor: este obosit (are 70 de ani), este un sceptic convins, nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze și, cu atât mai puțin, unei pasiuni. Este cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cade în plasa prelucrării lucide și inteligente a unui fond primordial erotic și nevrotic (cum era cel al lui Cioran) să fie tentat, la rândul lui, să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii și să-l desexualizeze. Cioran, devenit prin îndrăgostire o ființă de sânge și carne, este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale. Suferința sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o joacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcționeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine și m-a întrebat ce este fenomenologia." De atunci, de câte ori ne vedem la București sau la Lugano, rememorăm scena chifteluței fenomenologice ca pe un gest fondator din care s-a născut "îndrăgostirea" noastră. sâmbătă, 7 septembrie "Ușa interzisă" păstrează în ea întreaga ambiguitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "închis" (și trebuie să rămână așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre aceste prime încercări literare ale lui Boccaccio, afirma: „Găsești în ele repertoriul obișnuit, îndrăgostirea, suspinele, dorințele, pocăințele, întoarcerea spre Dumnezeu și spre Maica Domnului; dar frumoasa unitate lirică a lumii lui Dante și a lui Petrarca s-a frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre aceste prime încercări literare ale lui Boccaccio, afirma: „Găsești în ele repertoriul obișnuit, îndrăgostirea, suspinele, dorințele, pocăințele, întoarcerea spre Dumnezeu și spre Maica Domnului; dar frumoasa unitate lirică a lumii lui Dante și a lui Petrarca s-a frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și prelucrate în vulgară. Numărul aparițiilor se multiplică: Îndrăgostirea lui Carol, Îndrăgostirea lui Orlando, Rinaldo, Trebisonda, Florile paladinilor, Masa rotundă, Viața lui Enea sunt doar câteva titluri certificând libertatea parodică a invenției. Cine inventa mai mult, pornind de la un motiv literar secătuit de semnificații, era mai apreciat. Hârtia era
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]