633 matches
-
Mă duceam în unele locuri doar pentru sonoritatea numelor lor. La Apeldoorn și Amersfoort, la Breda, Tilburg și Hoorn, la Hengelo și Almelo, în orășelul apropiat Lelystad, a cărui denumire avea rezonanța unui cântec de leagăn. Olanda era o țară înduioșător de mică. Adeseori când ajungeam în gara locală mă plimbam pe peron, apoi urcam în primul tren și mă întorceam la Amsterdam. Mersul cu trenul mă liniștea. Călătoream cu privirea ațintită pe fereastră, fără să mă gândesc la nimic. Câmpia
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
treisprezce importanți cineaști europeni și inclus selecția oficială, dar în afara competiției. Ar fi avut, cred, un efect devastator printre alți competitori, prin umorul lui în cascadă, aplaudat «la scenă deschisă». Acolo unde colegii săi au optat pentru povestiri dramatice sau înduioșătoare sau pentru jocuri formale pentru a evocă istoria celor o sută de ani câți au trecut de la primul război mondial, Criști Puiu a ales să ironia perfida, trimiterile la Caragiale jucându-ne mereu prin fața ochilor. Cât despre marele Palmares, puțini
Radu Jude distins cu o Mențiune la Cannes by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62202_a_63527]
-
mari, în formă de harfă, nu erau pur și simplu de prost-gust sau demodate. Ele erau întruchiparea limpede a ceea ce un profesor bețiv de literatură sovietică de la Facultatea de Litere numise „gestalt-ul nostru", și erau atât de jalnice, caraghioase și înduioșătoare (mai ales cataramele-harfe), încât lui Tatarski i s-au umplut ochii de lacrimi. Pe botine era un strat gros de praf - în mod evident, nui erau de niciun folos epocii. Tatarski știa că nici el nu era de niciun folos
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
văzut pe voi cum o faceți. Doamne, Armin, nu te supăra pe mine, dar atunci m-am gândit instantaneu la el, și-atunci. - De-asta ai început tu imediat să vorbești despre el! - Da. De-asta. - Mi s-a părut înduioșător. - Zău? - Zău. După ce Ellen ne-a povestit despre iubirea ei neîmpărtășită, Monika a zis: - O să vă spun și eu ceva. Iar i se ivise, în colțurile gurii, micul ei zâmbet, zâmbetul acela care pe alții îi scotea din sărite, dar
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
speranțele și visele poporului american, nu vom lăsa ca acest lucru să se întâmple. Și vă vom prinde!", a spus Ellen Taucher. La rândul său, președintele Traian Băsescu i-a spus că a văzut reacția celor din Washington. Da, e înduioșător", i-a spus subsecretarul de stat al SUA. Ellen Taucher a adăugat că fără aliați asemeni României ar fi dificil de purtat astfel de lupte. "E foarte clar că, fără aliați ca România, ar fi foarte dificil să purtăm această
Băsescu: Uciderea lui bin Laden este "începutul sfârşitului" () [Corola-journal/Journalistic/48651_a_49976]
-
încercarea primarului Oprescu de a crea aparența unui conflict politic pentru a-și ascunde incapacitatea de a administra orașul și superficialitatea cu care își exercită atribuțiile. Apreciem că încercarea lui Sorin Oprescu de a se compara cu Traian Băsescu este înduioșătoare și fantezistă, în același timp, cel puțin pentru câteva motive: Băsescu avea proiecte pentru București, Oprescu nu are; președintele avea un Consiliu General ostil, pe când actualul primar are consilieri care i-au oferit tot suportul; nu în ultimul rând, spre deosebire de
PDL îl acuză pe Oprescu de superficialitate: Încercarea de a se compara cu Băsescu e înduioşătoare () [Corola-journal/Journalistic/48859_a_50184]
-
naționaliști simplificatori), merge spre latura erotică, culminând, curajoscabotin, cu replica dată de el în prezența a două femei bine-cunoscute, cea care i-a editat Caietele și Friedgard Thoma (pentru care a fost un fel de Vaterfreund „trist-hazliu“, adică, după ea, „înduioșător“): „Am fost un mare vânător de fuste“. Ce reținem este că, dincolo de ce izvodește pasiunea carnală, mai ales la ultimul Cioran, rămâne, conform lui, din resemnare, muzica. Așa că Ion Vartic argumentează, așa cum procedează constant, în sens filosofic și transmundan: „Dar
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
literară, stingându-se la numai 25 de ani. Deși scriitorii moldoveni, în frunte cu Kogălniceanu, au încercat să-i impună imaginea drept aceea a unui «tânăr geniu» cu destin nefericit, Hrisoverghi n-a atins celebritatea și nici măcar notorietatea. Dincolo de nivelul înduioșător de mediocru al poeziilor sale, alt impediment s-a dovedit mult mai important: locul de «tânăr geniu» fusese la noi deja ocupat de Cârlova. Și pentru totdeauna” (p. 52). Ar mai trebui, poate, precizat că, în afară de compunerile originale, de tot
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
numele, așa-i puțiia și viața”. Sau aceasta, care privește cu un ochi înapoi, către marea pasiune a lui Nabokov, și cu altul înainte, către aripile de fluture ale Orbitorului: „Tatăl lui Blecher era entomolog amator, aflu dintr-o carte înduioșătoare, Serenada zadarnică, a Mariei Ghiolu, cea din Jurnalul lui Sebastian. Nu aflu prea multe alte lucruri.” (p. 391) În sfârșit, tot o informație cu mare putere de iradiere e aceea că Edgar Allan Poe „și-a trăit tinerețea în vila
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
culpei germane cu o radicală oroare, dar și cu un sentiment de pietas pentru casa natală care a fost pângărită de culpă și a contribuit în mod activ la producerea ei. Acea copilărie sub bradul de Crăciun era cu adevărat înduioșătoare și plină de poezie, revelându-se apoi cu atât mai oribilă. Călătoria de întoarcere la eternitatea copilăriei are un ton împăcat și destins, fiind însă un vârtej care înghite eul narator în furia sa; este un dialog cu moartea, „cu
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
foarte amuzant exercițiu parodic instrumentat de Carroll. (Traduse de Mihaela Sipoș și Oana Andreea Ștefan.) În oglindă față de acesta, ultima parte a volumului cuprinde o serie de reguli și modele autohtone (foarte serioase, și tocmai de aceea de un ridicol înduioșător), redactate în perioada 1840 - 1900. Revenind la Lewis Carroll, trebuie spus că nu numai prin cantitate frapează corespondența lui. Mult mai uimitoare decât numărul de scrisori expediate se arată a fi inteligența ludică pe care o investește el în aceste
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
traducătorii Iuliana și Florin Oprina l-au păstrat intact. Cel mai recent roman al lui Haruki Murakami este atât o meditație rece asupra ideologiilor care degenerează în violență, a psihicului uman și îngrădirilor pe care le suportă, cât și o înduioșătoare poveste de dragoste între doi oameni care se caută unul pe altul fără știrea lor și pe care situațiile-limită îi apropie.
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
o artă, de măiestrie, pe care juna nu are cum s-o prindă dintr-o dată. În ciuda aparenței volitive, Natalie are emoții, este încă neexperimentată, are un ideal destul de modest, dar trainic, se vrea căsătorită după un plan de o naivitate înduioșătoare, este abandonată de iubit, are o aventură pasageră și în cele din urmă trece testul final pentru ca Ryan să afle ulterior că a demisonat. Aceasta este viața, banală, cu stereotipiile ei, o viață complet străină lui ArielRyan. La rândul lui
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
îngreunează enorm lectura. Redactat și tipărit în Transilvania sfârșitului de secol XIX, opul lui Vasilie Moldovan ne întâmpină cu celebra ortografie etimologizantă și cu un vocabular latinist care, astăzi, și-a pierdut caracterul rebarbativ, devenind, aș zice, de-a dreptul înduioșător. În ciuda convingerii lui Maiorescu, nu toți scriitorii ardeleni calchiau limba germană. Memorii din 184849 arată, dimpotrivă, o benefică influență a limbii italiene. Oricum, în afara unor regionalisme, limba aceasta „latinizantă" nu este atât de greu de înțeles pe cât pretindeau junimiștii. Citit
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
repede pe Budai-Deleanu, decât pe Caragiale) sunt, în public și în particular, desăvârșiți oameni de prisos. Amanți de-al doilea, colportori ai unor zvonuri deja vechi, încasatori pentru păcatele altora, strategi de-o seară, neauziți, nemeritați, într-un anonimat aproape înduioșător, reușesc să spargă ghinionul și să ajungă în fruntea bucatelor. Acolo, nepricepuți, secături, prisosesc încă mai mult, imitând toate relele unei lumi pe care au dărâmat-o. Fiindcă nerăbdarea lor n-are nimic revoluționar, dimpotrivă. Degeaba aria din Bellini, Suoni
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
spre Erevan. În interiorul catedralei există fresce create la hotarul secolelor XVII-XVIII. În complexul mănăstirii mai sunt cuprinse o trapeză, un hotel, casa catolicosului, școala, turnul de apă, alte clădiri. Și muzeul, de care aminteam, unde rămân surprins ce mult și înduioșător până la indicibilă smerenie seamănă Maica Domnului din exponate cu o simplissimă - și altissimă! - țărancă. Munteancă. În Fața Ei, mă gândeam la mama mea Anastasia, născută Munteanu, fiica Magdalenei și a lui Chiril din Negurenii noștri de pe malul Răutului, între Soroca și
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
or fi fiind, nu le-au dăunat, postum, nici lui Călinescu, nici lui Barbu. (Mai ales că eventualele daune factologice au fost cu asupra de măsură compensate interpretativ). Că în schimb, față de foștii lui studenți deveniți scriitori s-a purtat înduioșător de corect, nu mai încape vorbă. Pentru a se impune, acestora le trebuia o mitologie. Le-a construit-o.
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
predam la Universitatea din Chicago, nu am putut participa la congresul de la Boulder. Am trimis o comunicare referitoare la ultimele momente ale vieții lui Mircea Eliade (14-22 aprilie 1986), la devoțiunea neclintită a soției sale, Christinel Eliade, și la atitudinea înduioșătoare a atâtora dintre prietenii și discipolii săi. Înțeleg că această comunicare, împreună cu alta mult mai autoritativă, semnată de Eugen Ionescu, au fost citite în sesiunea de deschidere a conferinței, la 8 mai. Acesta e motivul pentru care le-am inclus
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
că statul totalitar (el nu folosește, totuși, cuvântul, deși noi, care îi cunoaștem piesa Jocul ielelor, scrisă deja la data interviului, avem oarece temeiuri să-l bănuim de simpatie, intelectuală, firește, pentru ideologia de acest tip) e neapărat unul noocratic. Înduioșătoare la Camil Petrescu este, până la urmă, colosala lui naivitate: se declară convins că „o grevă a muncitorilor intelectuali - ingineri, medici, ziariști, funcționari e.t.c. - e mult mai periculoasă decât o grevă a muncitorilor manuali”. Să remarcăm și limbajul care
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
îl acceptă înapoi cu aceeași larghețe a boiernașului de modă veche cu care Bârzoi își recuperează fetele împinse în greșeală de visele Chiriței. Și, schimbând ce e de schimbat, cu superioritatea mărinimoasă a Zoei față de fostul ei adversar. E aproape înduioșătoare stingerea molcomă a unui conflict care părea fără leac, într-o comunitate mică, în care toți se cunosc și toți se regrupează. Iorgu e gata să se însoare cu fata care-i era sortită, franțuzita lui fostă consoartă, emancipată la
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
sângerează și pielea i se descuamează ca o teacă elastică, pentru ca la final pene negre să răsară dureros ca niște cârlige din carnea balerinei devenită Lebăda neagră. Toate acestea fac parte din același regim fantasmal în care trăiește Nina, însă înduioșător și cu adevărat dramatic este ceremonialul de culcare în patul virginal încojurată de fetișuri și asistată de mama ei. Nina nu are o voință proprie, ci trăiește hibernal în acest protectorat matern una și aceeași zi fără sfârșit. Alter egoul
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
poate spune așa. O rețetă la care Macedonski însuși a râvnit, însă nu întotdeauna cu folos. Postmodernismul revine, prin Mircea Cărtărescu, la Levant. Nu doar pentru a profita de exotismul sui generis al unor strămoși literari care par străini și înduioșător de neîndemânatici în orice altă epocă decât a lor, ci și pentru a scrie manifestul unei vârste care a obosit de reguli. Sau, mai curând, de sistemul lor. Între ferice și feroce, cu plăceri rafinate, excesive, și cruzimi brutale, infantile
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
revederii. O mare parte dintre trucurile de speriat ale filmului horror sunt trecute în revistă, toate aceste boîtes à surprise din care diavolul cu aerul său de bătrân pișichier apare puțin cam mototolit și cu gagurile cam răsuflate are ceva înduioșător în sine. De altfel, această lume problematică a adolescenței este evocată prin rebela Carolyn Stoddard (Chloë Grace Moretz), cea care-l respinge sistematic pe strămoșul demodat al familiei, așa cum îl acceptă un băiețel, imaginea emblematică probabil a unei copilării în
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
ale unor prieteni comuni. În anii ’80 bănuiesc că era altfel, dar cum arăta acest altfel? Dan C. Mihăilescu: Dragă Daniel, una e când ești coleg de celulă, sau de cazarmă, cu cineva, împărțind ororile, paradoxurile sublimului domestic și revelațiile înduioșătoare sau dezumanizante ale recluziunii - și cu totul altfel arată realitatea, viața, odată ieșit pe poarta pușcăriei, a unității militare ș.a.m.d. Dacă succesul generează invidie, suferința naște solidarizare, mai ales la români, experți în ajutorul reciproc în caz de
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
ani. Dezastru, dezastru absolut. Asasinul a murit și el. Rulează imaginile cu familiile distruse ale micuților și ale profesorilor omorâți. Bine că, până una, alta, nu se insistă prea mult” (p. 81). Din foarte plăcută, cartea lui devine, dintr-odată, înduioșătoare. Aventura în mijlocul unui nicăieri altminteri bine reglementat capătă un sens existențial. Iar poetul, criticul, romancierul și, în sfârșit, managerul Andrei Bodiu fac loc omului din spatele acestor măști.
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]