700 matches
-
fi date la tipar, despre micile servicii pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu blândețe: "Profiriță, vină să-ți citesc ceva". Căci fiica preferată a Maestrului, un soi de sfetnic de taină al
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
voci incongruente și timpuri fluctuante pentru a accede, decis, la generaluman. Tragicul se naște din receptarea minții de copil pe care prozatoarea o păstrează în roman ca element contrapunctic. Cele două voci: una care descrie prezentul intersectându-l cu rememorări înduioșate din vremea copilăriei (acestora li se adaugă bune pagini de monografie prozastic poematică a Câmpiei transilvane, cu decor, costumație și partituri atent reproduse); cealaltă, vocea traumei care răbufnește în verbalizări violente, sunt asistate discret de vocea prozatoarei. Înfruntarea nu e
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
spuneau că este o victimă care își meritase soarta. Nu se pronunțară asupra Damei cu camelii și nici asupra Doamnei brune din sonete, dar se interesară în mod aparte de trioul Șeherezada-Arthur-Lancelot. Sfanțul Francisc și Sfântă Clară în Eghipet le înduioșară, în schimb la povestea Francescai da Rimini și a lui Paolo di Malatesta strâmbară din nas. Cât despre noi doi, povestitorii cu de-a sila, ne spuseră, tot în cor, ca aducem cu Dante și Beatrice. După ce protestarăm viguros, căci
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
trezească la viață cînd pe buze beam flăcări stinse. Și a rămas între noi doar o ezitare ce se-nsoțește singură pe străzi și în măduva nopții și în cutremurul somului ia-mă de mînă ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E însă perfectă pentru un drum cu tramvaiul pînă la serviciu pentru a începe ziua cu zîmbetul pe buze, înduioșat de aceste micro-amintiri din copilăria (erotică) izbitor de asemănătoare cu a fiecăruia dintre noi.
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
a împroșcat cu noroi, ba chiar cu pietroaie. Cronicarul spera că, după articolul de tristă amintire din Averea, deja comentat la Ochiul nostru magic, CB, care se crede o rara avis, a trecut la lucruri mai poetice și, eventual, se înduioșează de atîta amar de păsăret domestic sau sălbatic, fie el migrator sau în ogradă stătător, sacrificat. Nicidecum. Încă de la prima frază dl. publicist CB e preocupat (la fel ca de atâtea ori) numai de sine în chip de mare guru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
echivalentului german) pe la începutul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvântului, după Dicționarul limbii române, este la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul unui cuvînt grecesc (transmis
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
anul/ ca și cum ai spune/ anul trecut/ altă dată". E adevărat că se întâmplă ca aceste pârghii să devină neclare sau să creeze neclarități (cazul câtorva poeme din secvența Cu gura uscată de ură). Imaginile crude nu violentează, ci, etanșeizate minimalist, înduioșează. Toate asteniile de care ne izbim sunt ale trupului, niciodată ale limbajului. Acesta e, în tot locul, de o directețe nepartizană, fără vreun ornament și fără vreo ostentație. După ce-și populează lumea cu personaje (și persoane) traversând crize, autorul
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
în privința psihologiei lui, doar indicii ici și colo. Poate fi un geniu neînțeles, un monument de tandrețe sau un rebel dus de curent către nicăieri. Umorul filmului are mereu un subtext melancolic, fiecare personaj păcătuind prin mici reacții disproporționate, care înduioșează publicul: o adolescentă sparge ușa unui muzeu pentru că îi e frig, tatăl ei, librar de felul lui, îl face imbecil pe Kierkegaard, bunica îl trezește pe Noi cu împușcături, tatăl lui interpretează cât de des poate melodia lui Elvis In
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
la programul "Cornul și laptele", susținând că europarlamentarul PDL putea să apeleze chiar la el. "D-na Băsescu nu era nevoie să facă apel la Daciana, poate să facă apel și la mine. Când văd că d-na Băsescu este înduioșată de lucrurile acestea, mă înduioșează și pe mine. Programul a fost foarte bun, în special pentru copiii foarte săraci, a fost un stimulent pentru mersul la școală. În timp, o mare parte din program se irosește, deoarece sunt copii cărora
Ponta răspunde Elenei Băsescu: Nu trebuia să facă apel la Daciana by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38702_a_40027]
-
susținând că europarlamentarul PDL putea să apeleze chiar la el. "D-na Băsescu nu era nevoie să facă apel la Daciana, poate să facă apel și la mine. Când văd că d-na Băsescu este înduioșată de lucrurile acestea, mă înduioșează și pe mine. Programul a fost foarte bun, în special pentru copiii foarte săraci, a fost un stimulent pentru mersul la școală. În timp, o mare parte din program se irosește, deoarece sunt copii cărora părinții au ce să le
Ponta răspunde Elenei Băsescu: Nu trebuia să facă apel la Daciana by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38702_a_40027]
-
stăpînire pe text, Cantemir uită că este nepot de răzeși moldoveni și redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de monotonie, alternînd pe cît posibil tonalitatea relatării. Cînd, de exemplu, înduioșat de propria-i soartă, Inorogul vedea în nefericirea sa un cataclism cosmic, compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
cu ceilalți, în modernitate, diferența stă în accesorii. Fără accesorii, proza lui Jean Echenoz ar fi doar profesionistă, dar resemnată. Numai că autorul știe asta. Și devine evident că, la el, accesoriul are precedență asupra costumului. Accesoriul dă perspectiva, el înduioșează sau bucură, el dă și măsura acestei scriituri neoclasice casual. Despre care în limba română nu se cade să se vorbească prea mult, pentru că nu poate pasiona. Limba română, tînără și vie, nu face sens practicată minimalist. Dar limba literaturii
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
nu ar fi făcut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopică și le-a fi spus discipolilor adevărul gol-goluț. Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor minți care nu pot pricepe nimic, fie spaima dată de o perspectivă deloc înduioșă toare. Ține de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Hristos le spune: „mai am multe a vă spune, dar nu le puteți purta“ (Ioan, 16,12). Prin urmare, în miezul parabolelor
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
său, buze viclene are în inimă, în inimă grăit-a ce e rău..." Astăzi... ca-ntotdeauna: de dragoste Nu-ți voi lăsa nicînd mîna întinsă singură. Te voi înveseli cînd ai să mă strigi pe nume de clown, te voi înduioșa cînd mă vei chema sub nume de porumbel. Toiag am să fiu oricînd vei avea un urcuș, la nevoie, ne vom prăvăli uniți într-un torent de pietre. La orice oră mă vei afla să te dezmierd sau să te
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu ascultă rugămintea zăpezii. Tristă și amarata, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului, căruia îi spune și lui necazul: -"Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea să. Toate mă alunga și-și bat joc de mine!". Înduioșat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus: -"Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine". Zăpadă primi cu mulțumire darul ghiocelului. De atunci, ea poartă vesmântul alb că al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să
Legenda Ghiocelului. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_704]
-
calea alte două Scorpii, a căror limbă maternă seamănă surprinzător cu a mea. Ce-i cu contrabasul ăsta? Vă poftesc să-l declarați! Dar româncele noastre, așa grase, neparfumate și prost vopsite cum sunt, au inimă: îmi ascultă povestea, se înduioșează și mă lasă să trec. Poate că s-au prins, săracele, că nu mai are nici un rost să-mi atace buzunarele sfrijite.
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
soției lui Orfeu, adică a hotarului (la fel de implacabil ca a doua lege a termodinamicii), care marchează că nimic în univers nu este mai despărțit decât viul de mort : „când palid m-am uitat în urmă / iar tu treceai pe lângă timp”. Înduioșează, la un poet de talia lui Cezar Baltag, un mic poem excesiv de livresc, Răsfrângere de fulger înnoptat, inspirat de o tragedie shakespeariană care a mai făcut victime : „Inima mea e castelul / prin care trece Hamlet citind” ; „Nu lăsați să se
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Simona Tache Am umblat, acum câteva seri, la poze vechi (cu pionieri) și am mai găsit și altele. De data asta, v-o prezint pe Bambi: Nu că v-a înduioșat? Mie mi-a rupt inima, pe cuvânt. 24 de anișori aveam.
V-o prezint pe Bambi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19128_a_20453]
-
Simona Tache Răsfoiam ziarele pentru rubrica Cuvântul care din Academia Cațavencu de săptămâna viitoare, când am dat peste această minunată știre. Dincolo de faptul că nu mă așteptam să se fi ajuns deja atât de departe cu reality-show-urile, m-a înduioșat profund ultimul paragraf, cel despre prietenia celor două. Nu mă pot abține să mă întreb cât va dura ea și, mai ales, cum se va manifesta. Vor ieși cele două la o cafea, vor merge împreună la shopping, își va
Diva porno şi scroafa neporno. Prietenie pe bune sau doar strategie de imagine? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19428_a_20753]
-
la ora 19,30. Cântecul cehovian al lebedei este, la drept vorbind, doar un pretext dramatic căci, în decorul Ninei Brumușilă, costumele (excelente) Adrianei Popa și pe muzica lui George Marcu, vreme de aproape două ceasuri publicul asistă fascinat/amuzat/înduioșat la un recital Mălăele: nu Mălăele „în Cehov“, ci Cehov pentru Mălăele, plus o întreagă lume, de la Moliere... la Băsescu, recognoscibile în inconfundabila manieră Mălăele. „Măscăriciul“ a fost prezentat cu mare succes la Arad, ca spectacol de gală la finalul
Agenda2005-43-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284319_a_285648]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Joi, 12 Mai 2016 Plouă, plouă, lună mai, Cum ne bucuram odată, Plouă! vom avea mălai Și recoltă îmbelșugată! Cei de-atunci sunt printre stele Și înduioșați m-ascultă, Sus pe dealurile mele Crește iarba tot mai multă... Eu zadarnic îi tot strig, Azi o liniște albastră De durere și de frig Cade peste casa noastră; Streșinile parcă plâng Și o pasăre ciudată A orbit cântând prin
PLOUĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384935_a_386264]
-
Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor Să potolesc cu mine focul unui dor. Roua, trimisă de Dumnezeu din cer, Știa că pe pământ timpu-i efemer Și văzând lacrima plină de întristare, Se-nduioșă și îi dădu o imbrățișare. Și după multe alte îmbrățișări, Ca două picături gemene, surori, Rostiră amândouă într-un cuvânt: -Fără noi ar fi secetă pe pământ! Referință Bibliografică: Roua și lacrima / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
să zic... ca un bețiv BEREA! Dar n-am spus, deși când e afumat, omul debordează de sinceritate! -Nu? Doar in vino veritas! vru să-l ajute Sandu. -Bine, bine, dar eu băusem bere! zise Anghel. Simțeam că n-o înduioșasem, bag seamă, c-alte dăți... Acum prea era de tot! Nici ușa bucătăriei încuiată, nici mâncarea ascunsă, nici lucruri împrăștiate să mă-mpiedic și să cad, nici o șoaptă, darămite un urlet ca să pot repera și eu patul... nimic! Și le
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
în „Istoria literaturii dramatice românești și a artei spectacolului”, Vol. I-III, 1966-1982, ca „o comedie sentimentală din lumea provincială. Scriitorul râde cu bunătate de inși cu orizonturi mici, dar cu pretenții mari, caracterizează nuanțat personaje de efect, amuză și înduioșează, găsește poezia sau ridicolul cotidianului și plasează totul într-o atmosferă de împăcare sufletească” Din distribuția piesei, alături de Vasile Muraru, mai fac parte Ana Maria Donosa, Valentina Fătu, Cristian Simion, Nae Alexandru, Paula Rădulescu și George Ioan Hodor. scenografia și
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]