705 matches
-
să se repeadă în stradă, scheunând și smiorcăindu-se, și cerând să fie arestat și pus sub supraveghere. Porumbeii, dis-de-dimineață, repetau încetișor: „Rozanov, Rozanov“. O visase pe Stella, îi revedea adeseori în vis capul frumos, de regină egipteană. Diane îl înduioșa și-i dăruia puțin calm, dar el o disprețuia. Pe Stella o admira, dar nu o putea suporta, Stella era un dușman. Simțea o vagă ușurare știind că e în altă parte, dar nu încerca nici cea mai infimă îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
notițelor pe care le aveau la ei din partea profesorilor, erau la HC ca pedeapsă. I-au întors Shebei privirea, plini de proastă dispoziție. Doar un singur băiat, din fundul clasei, stătea și lucra liniștit. Sheba își amintește că a fost înduioșată de postura lui de copil concentrat - scotea inconștient limba din când în când, iar brațul stâng îi era încolăcit protector în jurul propriei munci. Era Steven Connolly. Ceva mai târziu, când a făcut obișnuitul anunț legat de obligația de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
act de politețe față de tata care s-a deplasat la oraș să te invite, sau un act de înfruntare față de mine?” Soțul îi vorbi ceva, ea se trezi ca din somn, și revenindu-și, râse cuprinsă de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
putea rămîne prea multă vreme ascunsă acolo. Exista posibilitatea ca oricînd vreo persoană binevoitoare să-l ajute să urce treptele, și atunci nu se știe ce ar mai fi urmat. GÎndindu se la o asemenea posibilitate, inima doamnei Delilah se Înduioșă și mai mult. Poate că bietul om avea Într-adevăr nevoie de ajutor, poate că se afla Într-o situație disperată! Altă explicație nu se Întrevedea. Doamna Delilah Își numără pe furiș mărunțișul din buzunare, trase mult aer În piept
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
altfel, taică-său Îi prezisese de pe atunci: mă, dacă mai citești cărți așa groase, o să ajungi un onanist! Pentru Daisy, asta putea constitui un avantaj; e unanim recunoscut faptul că bărbații timizi au succes la femeile serioase tocmai din cauză că le Înduioșează și par ușor de manevrat. Abia mai tîrziu ele Își dau seama că lucrul acesta e cam plictisitor. Lucru de care asistenta Își dădu seama În aceeași seară, după ce ajunseseră Împreună În același pat și constată că, oricîtă bunăvoință i-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să fi curs atîta sînge. Și totuși, imaginile, oricît de crude, nu puteau fi contestate. Ele multiplicau la nesfîrșit dimensiunile tragediei, susținute din off de comentariul precis și competent care Îi detalia cu finețe Împrejurările, adăugînd amănunte emoționante, menite să Înduioșeze și, În egală măsură, să indigneze opinia publică. De exemplu, cartea pe care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se vedea un inel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai În acest scop venise; o avea În buzunarul interior al hainei. Dar starea lui jalnică Îl Înduioșă. — Știu unde se află și sunt pregătit să vă spun, Însă nu știu dacă sunteți pregătit să mă ascultați, răspunse. Colonelul Pruritanal ridică abia acum capul de pe masă. În privi pe maior cu ochii Întredeschiși, probabil că Îl vedea ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea coatele pe tolba așezată pe genunchi și avea o privire goală. De-aia mi-am amintit de unul singur (și m-am Înduioșat) multe dintre cele ce-ți scrisei mai sus. Pe mâine. * * * În urmă cu mii, cu zeci de mii de ani, a venit În locurile pe care astăzi călcați cu senină nesimțire, fără să vă obosiți mințile să aflați ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de hârtie ale țării. Cu o zi Înainte să izbucnească furtuna iscată de maior, Mișu cel gângav și fără de simțul gustului făcuse un lucru care ne mișcase pe toți. Și trebuie să recunosc că astăzi mă simt Încă mai abitir Înduioșat de gestul lui de generozitate. Eram la zbor, la niște construcții uriașe clădite din baloți de paie, aflate lângă grajdurile CAP-ului, undeva, În fundul imenselor curți. Paznicul era un fel de rudă a lui Palică (poreclit, fără să se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anunț și să vă restitui suma, după ce, desigur, voi fi scăzut contravaloarea perioadei fără de Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să ierneze la bătrânul cu suflet mic care Îi dădea trânteala de bun venit. Peste câțiva ani, după ce Ion și Maria muriseră la depărtare unul de altul, Ectoraș avea să-i viseze Împreună și multă vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se știe unde. Își revenise după o vreme, se ridicase, deschisese ușile tuturor cuștilor și iepurimea o luase care Încotro, răspândindu-se prin tot satul. Rămăseseră numai iepuroaicele care aveau pui neînțărcați și nu-i putuseră părăsi. Primarul se Înduioșase și-și jurase În sufletul lui că avea să le lase pe acele ființe să moară de bătrânețe. Apoi plecase hotărât către Câinaru și acuma stătea cam nedumerit și asculta tâmpeniile ălui tânăr despre putința și neputința lui Dumnezeu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gestul său, iar aceia, din mândrie, nu-i ceruseră socoteală. Baronu venea În casa părintească În fiecare joi seara și mamă-sa Îi fierbea coleașă și mămăligă. Căprioarele de pe pereți se adăpau din același pârâu albastru și pe Baronu Îl Înduioșau Întotdeauna picturile pătate de muște, căci Îi aminteau de copilărie. În acea seară de joi intrase În curte șovăitor. Mersese Încet și cam nehotărât pe poteca pietruită. De sub șopronul din spate se auzea zgomot de vase și venea miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
261 367 Idem, p. 128 368 Idem, p. 193 369 Idem, p. 333 370 Idem, p. 42 371 Tot autorul romanului Bel Ami comenta: "Scopul său nu este nicidecum să ne povestească o istorie, să ne distreze sau să ne înduioșeze, ci să ne silească să gândim, să înțelegem sensul profund ascuns al întâmplărilor. Dat fiind că a văzut și a meditat, vede universul, lucrurile, faptele și oamenii într-un fel ce-i este propriu și care rezultă din ansamblul observațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
protestatarii au fost maltratați și de agenți locali, ei au fost bătuți mai ales de agenți veniți din Capitală: probabil că scopul era ca anchetatorii să nu fie cunoscuți de victime (pentru a nu fi recunoscuți mai târziu) și nici înduioșați de acestea. S-au remarcat 22 de anchetatori-torționari (Arsene, 1997, vol. 1, p. 312). Nu toți arestații au fost torturați; majoritatea însă, da. Un minor anchetat în lotul brașovean îi descrie pe anchetatorii-torționari ca fiind „mascați” și „veseli” (Arsene, 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
aceea fără de care nu e posibilă nici conștiința politică și deci nici conștiința-pur-și-simplu. Sunt mulți dispuși sa verse lacrimi pentru un om pe care l-au văzui chinuindu-se cu o durere de măsea, și puțini în stare să se înduioșeze, măcar, auzind despre milioanele de morți ale unui război pe care, nu l-au văzut. Am impresia că între durere și imaginație nu există nici o comunicare. Hegel ar fi deplâns soarta lui Socrate numai dacă s-ar fi imaginat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Școlii de la Pitești, în 1939, D.Gusti arată că nu e de conceput un intelectual român care să nu cunoască suferințele trupești și sufletești ale țăranului nostru, neștiința de carte în care trăiește acesta, care să nu se întristeze și înduioșeze de soarta acestor fii numeroși ai neamului nostru. Serviciul Social - arată în încheiere profesorul Gusti - este o școală în care se va forma caracterul intelectualului român. Eideea principală care a animat toate aceste acțiuni, desfășurate cu o dăruire exemplară: o
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
bucată de cârnat cu slană și niște omoplați și te bucuri de propria digestie, și cum o să se mai ridice coada la iarbă verde, ca o vacă în călduri. Impresarul nostru își încarcă ceva plăcere trupească în trup și hălăduie înduioșat prin sălbăticie. Când managerul nostru afon zice că trebuie să fie vorba de o bucată artistică, atunci e musai una de percuție, a reușit din nou să se aranjeze pe bune. Mărturisirile rucsacului despre hrana din ținutul de jos ne
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sfârșit" îi permite naratorului să recapituleze întregul paragraf (cam la fel cu "pe scurt" sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși, când amândoi, redeveniți camarazi, fumau țigări pe marginea patului, în picioarele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie ortodoxă, jalonează accesul într-un spațiu mirific, de divină serenitate. O natură sublimizată, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
varul (...) / Liote de îngeri scurși prin leică / O încolăceau ca pe-o suveică / Dornici să le fie teleleică..." Intempestivă, neașteptata lepădare de sine a celui care într-un alt Cântec naiv își clama smerenia (" Noi nu vrem să fim geniali") înduioșează. A reculegere ambiguă seamănă o Invitație la Dolhasca (în Adio, Robinson Crusoe): Vino la mine să jucăm popice! Tu bile de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice, Îmbujorați și puri, ca pămătuf De rouă fragă la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modalitatea prin care meseria aceasta Îi putea ajuta pe unii să câștige poziții, să avanseze, să-i controleze pe naivi. Încearcă să și teoretizeze, distinge Între diferite specii de turnători care pozau În oameni de Încredere (dubla identitate!), nu se Înduioșează de soarta celor trecuți pe linie moartă, căzuți În alcoolism, În paranoia sau pur și simplu trimiși la munci obscure. Descrie cu voluptate două turnătorii din timpul facultății, relatări probabile ale unor Întâmplări reale (toți cei care am făcut facultate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
șătrarul aceste cuvinte, jupâneasa Avramia intră cu zama de găină aburind în străchini, având ș i pe servele sale cu sine, cu alte străchini de zamă și de sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa ră. - Poftiți, șopti gospodina, cu fruntea plecată, împărțind linguri albe de lemn de paltin și ieși de înd ată cu f emeile. Șătrarul aștepta să-și vadă musafirii gustând. Când observă pe fața lui ava Paul ceea ce aștepta și ceea ce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
că spre cea din urmă „nu ne îndeamnă nici o înclinație, ba chiar există o aversiune firească și irezistibilă care i se opune”. Ea „se găsește în voință, și nu în înclinația senzației, în principiile acțiunii, și nu în compasiunea care înduioșează; dar numai cea dintâi poate fi poruncită”19. Se are în vedere aici bunăvoința față de cei care nu ne inspiră dragoste, bunăoară față de mizantropi. În scrierea despre religie, această temă este dezvoltată ca o reinterpretare a motivului creștin al jertfei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
încheia cu fraza: And now we have a new King. I wish Him from the bottom of My heart, as I wish you, my beloved people, happiness and prosperity. God save you all. God save the King. Acest discurs a înduioșat pînă la lacrimi milioane de ascultători din toate păturile sociale. Punîndu-și augusta semnătură (conform prerogativelor sale constituționale) pe Legea abdicării votată de Parlament (Royal Assent), legea intră în vigoare producînd efectul așteptat: Eduard VIII îi cedează tronul ducelui de York
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]