313 matches
-
liniștise Laurence, zâmbind, să lucrez cinsprezece ore pe zi pe nimica toată dacă nu pot nici măcar să pun o pilă pentru oamenii pe care-i iubesc? În mijlocul culoarului aglomerat de spital, în timp ce părinții ei așteptau în spate, Fran se simți înduioșată la culme. O sărută pe obraz. Te sun mai târziu să aflu cum a mers. Și te superi dacă stau eu de vorbă cu doctorul care-l consultă? S-ar putea să fie mai deschis cu mine. Ea aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
micuța. Balenă grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În vila inertă. Deci Maja adormise, adormise de curând. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Învăța nimic. O rodea curiozitatea să afle ce Însemnau acele cuvinte. Mai ales: anticoncepțional - avea o sonoritate incitantă. An-ti-con-cep-ți-o-nal, anticoncepțional. La ce folosește? Kevin spune că mama lui Își ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu trebuie să cumperi tu, smochingul e un cadou din partea Camillei. Îl Împinse În cabină și, deoarece Kevin se cam Întindea cu treaba, Începu să-i descheie ea haina. Așa deci, bravul Antonio Buonocore - atât de pedant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și mai amintea când Începuse să-și vopsească părul. Nu-ți place? Îl Întrebă Îngrijorată și hotărâtă brusc să devină din nou brunetă. Ce contează? răspunse Antonio, ție trebuie să-ți placă. Ce mult s-a schimbat, Își spuse ea Înduioșată. În toamna aceea se frecventaseră pe ascuns. La sfârșitul săptămânii - dacă nu era de serviciu - Antonio pleca la Santa Caterina. Trebuia să organizeze nunta și să găsească magazinul la care să-și facă lista de cadouri. În fiecare seară mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trupește de două ori. Prima oară, într-o cameră de hotel în insula Rhodos, iar a doua oară, la Mamaia. În ambele situații, lui Andrei i s-a părut că s-a descurcat onorabil. El a fost primul ei bărbat, înduioșat și tandru peste măsură. Legătura a fost scurtă și nedureroasă, apoi au stat ore întregi îmbrățișați. Pe urmă au trecut săptămâni și nici unul nu se mai gândea la sex. Le plăcea să stea încolăciți și să povestească. A doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu voce rară "Mi-a fost dor de Primăvară" Mister uitat Privesc în zare Și văd o mare. Zâmbesc subtil, Iar valul vine inutil. Un mister se leagă de această mare E undeva în depărtare. Vezi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
blînzi moșteniți de la tatăl lui, Îl văzu cum lăsa să-i scape ziarul pentru a-și lua telefonul mobil, vîrÎt Într-unul din buzunarele blugilor, Îl văzu zîmbind la citirea mesajului pe care tocmai Îl primise. „O fată“, gîndi Gwen Înduioșată, fără să-și imagineze nici măcar o clipă că scurtul mesaj venea de la Juliette de Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-ți face griji, Juliette și cu mine o să ne descurcăm. Avem mulți amici pe continent. Dar Pierric Înhăță banii și-i vîrÎ cu de-a sila În geantă, mimînd cu cîrpele din brațe un bebeluș pe care-l legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe chipul lui Pierric, care fugi să se ghemuiască Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Niciunul dintre ei nu se Îmbrăcase. Bruno constată Încântat că avea o nouă erecție, la nici o oră după ce ejaculase Între buzele Hannelorei și Își comentă performanța În termeni de un entuziasm naiv. Mișcată, Christiane Începu să-l masturbeze sub privirea Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta mașinal „Gut... gut...” Se despărțiră pe jumătate beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mâzgălelile pacienților lor. Nu că le-ar atribui vreo valoare terapeutică; dar este o ocupație, cred ei, oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e groaznic? GARDIANUL: Miroase... ARTUR: Și ce dacă miroase? GARDIANUL: Miroase, domnule! V-ar plăcea să fiți îngropat... așa? ARTUR (Îmbufnat.): Ce-mi pasă mie cum voi fi îngropat? GARDIANUL: Dar îmi pasă mie, pentru că tot eu vă îngrop... ARTUR (Înduioșat.): Dumneata? Dumneata le faci aici pe toate? GARDIANUL (Bravând.): Tot greul cade asupra inferiorilor. ARTUR (Cu afecțiune și compasiune.): Îmi pare rău... îmi pare sincer rău... Te rog să mă ierți pentru purtarea de adineaori. GARDIANUL: Nu face nimic. ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aduc hârtie și cerneală? ARTUR: Adu! GARDIANUL: Aduc! ARTUR: Trimitem hârtii în tot orașul! Se vor deschide ferestrele. Vor pocni ușile din încheieturi! GARDIANUL (Victorios.): Va sta ploaia! Vom salva orașul! ARTUR: Va sta ploaia! Va sta ploaia! (Entuziasmați și înduioșați, cei doi se îmbrățișează.) (Pe aceste replici CĂLĂUL își strecoară capul în încăpere; și el, ca și celelalte personaje, se prezintă într-o jalnică stare fizică; e vizibil speriat de manifestările celor doi; ezită.) GARDIANUL și ARTUR (În dans grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum așa? ARTUR (Schimbă macazul.): Vreau să spun că din punctul de vedere al zilei de azi, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în culmea perfidiei, în ultimul moment aș fi căzut în genunchi în fața dumneavoastră și mi-aș fi recunoscut perfidia și mi-aș fi cerut eu iertare pentru perfidia mea... Și abia asta ar fi fost marea scamatorie pentru că atunci dumneavoastră, înduioșat, ați fi căzut în genunchi în fața mea și mi-ați fi sărutat tălpile pentru sinceritatea mea... și am fi plâns mult timp unul pe umărul celuilalt și v-ați fi topit desigur în brațele mele și creierul meu v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
femei care-ți dă fagurele, doar, pentru că ți-e milă de ea. Și, la urma urmei, până când s-o tot țină cu poezie și remontare de moral?! „La anii și experiența mea, ce fantezie de amor să mai am...“ Zâmbi înduioșat, văzându-se cum, alaltăieri, venise la Magda cu un buchet de gladiole. Noroc că Macatist, șoferul, nu comenta. Totuși, chestia cu anunțul că va fi tată nu mai e de glumă... Vorbise cu doctorul Wintris. Îl trimisese pe Macatist s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părinte, gândești să nu-ți dea binecuvântare, dacă-i zici c-ai vorbit cu mine?! Făcu un gest larg, fluturând mâinile în toate părțile, ca și cum ar fi dat intrarea pentru corul țiganilor din Rigoletto. Insul de pe pervaz îl imită, sărutând înduioșat crănicelul. - Poți să fii mândru de Preaul matale Valerian, taică Macovei! Văr, dar l-ai format bine! El cunoaște mersul vremii. Are perspective mari, dacă se ține aproape de noi, așa cum l-ai sfătuit. Până la București îi dăm perspectivele. Alea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cum a fost, da’ l-a găsit înecat în Ghiol la Lintițaru. Îi plăcea să pescuiască. L-a luat sorbul și l-a adus înapoi mort. Ripleiso și acum a venit prefect dom’ Soporan. M-ați înțeles? Pancratz zâmbi înduioșat. - Așa vezi tu politica. Masele, în general, idealizează politica și țin cu ăla care urlă mai tare și spune măscări cât mai porcoase, sau le promite cât mai multe. Levcovici, când l-au adus în balconul Județenei, ce-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Casablanca. Bine că n-a mai adus-o și în cameră. S-a mulțumit doar cu Nadia, recepționera. Se cunoșteau doar de ani buni. Încă de la prima ediție a simpozionului. Și erau acum la a șaptea sau a opta. Zâmbi înduioșat: statornicie și vigoare. Poli-vitamine și „Carmol“! Și mai făcea și niște frecții Nadia... „Poate ați auzit - urmă visător Fârtat - că s-au deschis niște liste de înscriere la ajutoarele pe care profesorul Tomea le va împărți și în orașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Uite că nu m-am gândit să umblu cu lumânări. Și doar... Gina dansa chiar în clubul de noapte ce-l deschisese anul trecut Ohaia Micigana a lui Brandaburlea în coasta Prefecturii, unde fusese redacția ziarului județean Victoria socialismului. Zâmbi înduioșat. Nu se gândise niciodată să aprindă o lumânare la crucea aceea. Și trecea aproape zilnic pe acolo. În zori, mai ales, când o ducea pe Gina acasă. Spre niciunde După moartea lui Stelian, inginera Valentina Lazarovici simți cum înmugurește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri la silozul de tutun. Câțiva descărcau și la șlepurile din port. Îi privea înduioșat. Băieții, înghețați, săreau de pe un picior pe altul. „În fond, ce-am cu Burtăncureanu...“, își spuse Nisip. „Ce-a făcut și ăsta? A furat și a mințit și el cât a putut. N-a omorât pe nimeni. Dimpotrivă, a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și eu multe de-astea de când m-am întors. Știam că au fost cândva și... Unde mai sunt? Cel mult au rămas niște schelete. Ați făcut din România un schelet. Asta ați făcut cu revoluția voastră.Vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vasilica!... Vasilica!... Vântul îti strigă pe nume, la fel și ploaia de vară... și florile, și fluturii... și copacii te cheamă!... Vasilica!... Vasilica!...!” ”- Ești un copil, Huhule... un copil mare!” i-a zis ea obosită, cu o privire de mamă înduioșată, mângâindu-l pe păr. El îi simți degetele calde și moi pe obraji, îi ascultă răsuflarea. ”-... Am nevoie de tine... Huhule!” îi spuse ea șoptit. ”- Sunt aici, lângă tine, Fata mea... ca întotdeauna!” zise el emoționant, nu putu rosti mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]