221 matches
-
trupul, este în același timp dătător de viață și izvor de nestricăciune, ca unul care biruiește legile firii stricăcioase<footnote Sf. Ioan Damaschin, Canonul Învierii, oda VII, 1, P.G., XCVI, col. 841C. footnote>. Prin învierea Sa, Mântuitorul a înnoit și îndumnezeit firea umană întărită și restaurată prin jertfa pe cruce. Moartea pe cruce este strâns legată de Înviere ca și de Întrupare și se desăvârșesc în înviere<footnote Drd. Sava Gheorghe, Moartea și Învierea lui Hristos, temeiuri ale dreptei credințe, în
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
arată că viața veșnică este un dar de la Dumnezeu și nu aparține naturii noastre. Puterea lui Dumnezeu este demonstrată magnific prin slăbiciunea noastră<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 105-110. footnote>. După Sfântul Irineu, omul nu poate fi îndumnezeit imediat după creațiune, într-o natură muritoare și refuzând ascultarea față de Creator. Trebuie ca întâi omul să fie om și apoi să participe la slava lui Dumnezeu. „Dacă ești opera lui Dumnezeu, așteaptă cu răbdare Mâna Artistului tău, care face
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
rai, afară din petrecerea cea fericită<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, apud Frunză Sandu, O antropologie mistică Introducere în gândirea Părintelui Stăniloae, Edit. Omniscop, Craiova, 1996, p. 99. footnote>. Omul, ca și chip al lui Dumnezeu era destinat să se îndumnezeiască, prin comuniunea cu El și până la comuniunea desăvârșită cu El. Intenția este bună, căci era înscrisă în însăși natura omului aceasta (tendința către îndumnezeire), dar procedura prin care Adam încearcă să se îndumnezeiască este fără Dumnezeu și împotriva Lui. Sfântul
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
al lui Dumnezeu era destinat să se îndumnezeiască, prin comuniunea cu El și până la comuniunea desăvârșită cu El. Intenția este bună, căci era înscrisă în însăși natura omului aceasta (tendința către îndumnezeire), dar procedura prin care Adam încearcă să se îndumnezeiască este fără Dumnezeu și împotriva Lui. Sfântul Maxim afirmă că greșeala pe care o face omul în Eden, nu este aceea că dorește să devină Dumnezeu, pentru că în realitate aceasta era destinația lui. Eroarea o reprezintă faptul că dorește să
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 2000, p. 44. footnote>, căci nimic altceva din toate celelalte nu murdărește pământul așa de mult și nu face așa de necurat lucrul curat al lui Dumnezeu, ca faptul de a-l îndumnezei și de a-i aduce închinare întocmai ca lui Dumnezeu, așezându-l în locul Făcătorului și Ziditorului. Astfel toată zidirea a fost murdărită și adusă la stricăciune de către oameni; prin îndumnezeirea ei și prin închinarea ce i s-a adus<footnote
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuși (2 Corinteni 5, 19). Deci, Sfânta Treime este prezentă la Întrupare, de altfel și în toate activitățile Domnului Hristos pe pământ. În concepția Sfântului Simeon Noul Teolog, Hristos, prin îndumnezeirea Sa, a îndumnezeit trupul pe care l-a luat, făcându-ne vii pe toți, nu prin trupul stricăcios, ci prin cel îndumnezeit. Căci trupul fără să fie nimicit de ceea ce e netrupesc, a fost întreg preschimbat de acesta, rămânând neconfundat, amestecat în chip
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și îmbrăcarea prin chenoză a chipului de rob (Filipeni 2; 6-11), căci toate s-au făcut prin El și pentru El, implică și răspundere din partea noastră. Așa cum Dumnezeu S-a făcut om pentru noi, așa și noi trebuie să ne îndumnezeim pentru El, să răspundem cu iubire la iubirea Lui, și să ne dăruim pe noi întregi, ca să-l primim pe El întreg. De o mare profunzime teologică sunt și cuvintele Părintelui Stăniloae, care ne îndeamnă, fiind și un bun cunoscător
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
energiile necreate care o fundamentează<footnote Pr. Stăniloae în 7 dimineți cu Părintele Stăniloae - convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, Editura Anastasia, p. 28. footnote>. Energiile care izvorăsc veșnic din natura divină, ne sunt comunicate de Duhul Sfânt, pentru a ne îndumnezei, a ne face să participăm la viața Sfintei Treimi. Energiile divine nu sunt un intermediar între Dumnezeu și om, sau emanații ale Lui, ci sunt Dumnezeul cel viu în acțiune, de care isihaștii se bucură prin vederea față către față
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Sfântul Grigorie Palama a subînțeles-o totdeauna ca manifestare a lui Dumnezeu cel personal sau tripersonal. Deci, Dumnezeu S-a coborât la noi, S-a făcut om ca noi din prea multa iubire față de noi, ca și noi să ne îndumnezeim. Venirea și așezarea Lui în noi, zice Sfântul Grigorie, e urcarea noastră prin Revelație la El. Dar ce se revelează și se arată? Ființa lui Dumnezeu? Nici pomeneală. Atunci harul și lucrarea Duhului este aceea prin care se arată și
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
cu Și În Hristos ... ca să primească fructul eternității”<footnote Kallistos Ware, Orthodox Way, St. Vladimir's Seminary Press, 1995, p. 109. footnote>. Dezvoltând ideea, putem sublinia că, pentru a se uni prin credință cu Hristos, pentru a se desăvârși și Îndumnezei, omul nu are nevoie numai de curățirea sufletului, ci și trupul său trebuie hrănit pentru dobândirea vieții veșnice cu hrana nemuririi. Trupul ajunge pe o anumită cale să se Împărtășească și să se unească cu Acela care conferă mântuirea. Mijlocul
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Nyssa) menționează rolul Euharistiei În Îndumnezeire, dar numai Sfântul Grigorie de Nyssa Îl elaborează. În perspectiva sa realistă asupra Sfintei Euharistii, Îl anticipează pe Sfântul Chiril al Alexandriei, deși Sfântul Grigorie ÎȘi bazează conceptul pe alte nuanțe În hristologie. Divinitatea Îndumnezeiește carnea (trupul) la Întrupare prin unirea cu aceasta (acesta); această carne sau acest trup, la rândul său, Îndumnezeiește credincioșii prin unirea cu ei când este primită (primit) prin Sfânta Euharistie<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
asupra Sfintei Euharistii, Îl anticipează pe Sfântul Chiril al Alexandriei, deși Sfântul Grigorie ÎȘi bazează conceptul pe alte nuanțe În hristologie. Divinitatea Îndumnezeiește carnea (trupul) la Întrupare prin unirea cu aceasta (acesta); această carne sau acest trup, la rândul său, Îndumnezeiește credincioșii prin unirea cu ei când este primită (primit) prin Sfânta Euharistie<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, p. 233. footnote>. Când se Întoarce la Euharistie În capitolul 37 al Marelui cuvânt
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, În PSB, vol. 29, p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și se amestecă cu
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și se amestecă cu trupurile lor Împărtășindu-le de nemurire și nestricăciune: „... Dumnezeu, Cel ce S-a arătat, s-a unit cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a Îndumnezei În același fel omenirea, prin primirea ei la părtășia cu divinitatea, din această pricină El Se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii, potrivit unui plan al harului, tocmai prin acest Trup compus din pâine Și vin Și se contopește
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de sângele Celui care a făcut să țâșnească din nou izvorul pietrei”, se Îndumnezeiește prin această unire tainică<footnote Idem, De vita Moysis, P. G. XLIV, col. 413AB. footnote>. Hristos unește trupul Său cu trupurile credincioșilor, pentru ca, prin uniune cu ceea ce este nemuritor, Și omul să se poată Împărtăși de neputreziciune<footnote Sf. Grigorie
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Și noi ca piatra, căutând să Înfăptuim În viața noastră cea schimbătoare Și neschimbabilitatea Și nemutabilitatea Stăpânului nostru”<footnote Idem, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 466. footnote>. Sfânta Euharistie curăță sufletele noastre, le sfințește, le Îndumnezeiește, le transfigurează, le Înalță, le hrănește mistic, primind sămânța nestricăciunii Și a Învierii. Hristos Se face tuturor toate: „Căci pentru cei slabi Și moi El devine pâine, care Întărește inima omului, iar pentru cei obosiți de grijile acestei vieți, Și
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
poetului), nenumărate entități semnificative sînt privite în transformările și perimările lor, iar melancolia depășirii regnului bîntuie din ce in ce mai disconfortant un eu liric dezgustat de surogatele din "cazarma asta de viață în care trăiești din priviri" ("Percheziționarea îngerilor"). Departe de a se îndumnezei, cuvintele și conceptele parcurg nenumărate trepte spre zoomorfizare. Relatarea îndepărtată și dezabuzata din poem are loc uneori dintr-un "marsupiu de disperare". Cotidianul apare frecvent că un decupaj dintr-o bolgie travestita în grădina zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
regn se află domnia intelectului și a adevărului, care se despoaie de aparențele simțurilor, drept care realitatea se transferă în imaginație, ființînd doar ca amintire a trecutului și că aspirație spre viitor. În Paradis, spiritul eliberat din treaptă-n treaptă se îndumnezeiește, iar ca urmare formele se destramă, pierzîndu-se în simplicitatea luminii, în melodia lipsită de culoare, în gîndirea pură. Nicu Caranica, Anul 1940, Ed. Eminescu, 1997, 114 pag. prețul 6630 lei.
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne asigura mereu
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
și de putere dumnezeiască. Nu mai auzim numai un glas, care ne cheamă, nelegat de Persoana de unde pornește, ci vedem spiritual fața Celui ce ne vorbește, simțind prezența Lui. Îl simțim pentru că este și sălășluiește în noi, unit cu noi, îndumnezeindu-ne, făcândune capabili de acest dialog<footnote Chișcari Ilie, op. cit., p. 600. footnote>. Atingând acest stadiu al înălțării spirituale, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pe Cel Care Le-ar opri, dacă ar vrea." Cu ceva defecte la bord mi se pare poemul Față către față, unde strofa a doua cade într-o regretabilă banalitate, dar nu numai ea. Ar trebui reluat și refăcut, și îndumnezeit cu poezie, renunțând la relatarea seacă, didactică. Transcriu cu italice părțile din poem, care îl duc la ratare: Când era de optzeci de ani,/ Moise L-a văzut pe Dumnezeu.// Patruzeci de ani se ocupase/ cu contemplarea existențelor./ Părăsirea vieții
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
identice cu a noastră, fie chiar de El. Căci noi suntem zidiți în timp/spațiu/materie. în durate, în timp trăit, delimitat, în Fragmentarium. Iubirea Lui ne decide calea, nu ne umilesc corecțiunile Sale, ci ne sporesc credința și ne îndumnezeiesc iubirea irenică. Eikonice II, per conclude Lui Alexandru Cetățeanu Preparatio poiesis. Enunțurile parafrazice. * Acordă-ți singur șansa. * Nu te mortifica * Iartă-te pe tine însuți * Iubește-ți semenii ca pe tine însuți * Catharsis, nu catalepsis * Psihedelic, nu de la emanațiile oraculare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ștefan Radof Un foc Rumegându-și văzduhul; Coama unei comete Cu inima zbătându-se-n cală; Un pulsar de gânduri Cu senzorii-n alertă; Ți-a îndumnezeit pântecul - maică. Înlăuntru plânsului tău, Mă desena un poem, Peste foșgăiala strămoșilor. Un palimpsest Din carne și oase. * * * Lucerna dansată de fluturi Așteaptă ultima coasă. Septembrie mușcă Fructul rotund. Iubirea hrănește Întemeierea de trupuri. Năframa sângelui meu, Întinsă peste muguri
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
zbor, unind Cerul cu pământul și cântând: „Osana, Osana, Osana întru Cei de Sus/ Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Căci Domnul meu, născându-se smerit, a unit Cerul cu pământul, Dumnezeu făcându-se Om, ne-a îndumnezeit pe noi și ne-a ridicat la Cer! O văd pe Sfânta Preacurată Fecioară Maria, Maica Domnului meu, sărutându-I mânuțele și picioruțele cu iubire de mama și apoi, adorându-L ca pe un Dumnezeu, făcând sute de mătănii la
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cad la pământ și mor. Daca te las, nimica în lume nu aștept, Mă mir la ce mai bate și inima-mi din piept, Cum pot în astă lume o clipă să trăiesc Văduv de-a ta ființă ce-o îndumnezeiesc!... 2254 [BOGDAN] O, lasă-ți fruntea dulce și albă pe-al meu umăr, Eu vreau să-ți sorb din gură cuvinte fără număr Și, fie vorbe bune sau fie vorbe rele, Totuna mi-i, totuna, m-am îndrăgit în ele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]