1,222 matches
-
în fața lui Dumnezeu mult mai mult decât blidul oferit din milă. Îți dau dezlegarea de păcat. Dar cere îndurarea Domnului în zilele care ți-au mai rămas. - Părinte, după câte înțeleg nu am făcut nimic pe lumea asta ca să merit îndurare celui de sus? - Poate viața ta nu a fost chiar inutilă. Ai dus o propagandă pro biserică și în sprijinul moralei creștine. Dar nu știu dacă, ducând himenul în rai faci voia Domnului. El ți-a dat aparatul de reproducere
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De n-ai fi Tu, o, bunul meu Părinte, Cum aș putea pe Cale-a-nainta? Cum aș putea pricepe cele sfinte, De n-aș avea ca zestre, Biblia? Și ce aș fi fără a Ta-ndurare? Știu cât de mult Părinte-aș suferi, Dar harul Tău îmi dă revigorare Și siguranța că voi izbândi. De n-ai fi tu când sunt lovit cu pietre, Cum aș putea să stau pe stâncă sus? M-aș cuibări sub
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]
-
nostru trece, trece viața, rug aprinsă Uităm lege, uităm soartă, toate le uităm în drum Niciun ban n-are putere să ne cumpere suflarea Umilința ne apleacă, toate-s prefăcute-n scrum Și manipulați de vremuri, nu știm ce e îndurarea Timpul trece, timpul vine, timpul vindecă dureri Face loc la alte chipuri, altor doruri sau nevoi Altor zile însorite, altor triste înserări Timpul trece, timpul pleacă, timpul se zidește-n noi Referință Bibliografică: Timpul se zidește-n noi / Camelia Florescu
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu mai pot pricepe și nu mai pot concepe să fiu în a mea
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
mei” (Luca 15.29). Este prototipul individului orgolios, care oferă cu condiția să primească în aceeași măsură. De la el putem învăța că resentimentul ne face rău, situându ne cum nu se cuvine față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului risipitor/rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2360 din 17 iunie 2017 Toate Articolele Autorului MEȘTERUL DIN UNIVERS Proverbe 8:22-31 Pe Mine Domnul m-a făcut Chiar întâia Lui lucrare Să fiu un soare și un scut Lumină să fiu— îndurare Mai ”nainte de-nceput Eu am fost din veșnicie Nici pământul când făcut Nu a fost atunci să fie Adâncuri— nu existau Nici izvoarele de apă Undele nu-și revărsau Apa— nefiind creată Însumi Eu am fost născută Mai ”nainte
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
orbită Eu jucam neîncetat În lumina întocmită Plăcând Celui Prea Înalt Plăcând Tatălui iubit Pe Mine ce m-a născut Ca să fiu în infinit Tot ce are mai plăcut Eu sunt Meșterul lucrării A planului Său măreț Și sunt apa îndurării Al iertării sfinte preț Tatăl— m-a făcut lumină Eu să fiu pe veci Cuvântul Ca pe palme să mă țină Căci am întocmit pământul După planul Lui cel sfânt Am dat viață am dat rost Și în cer și
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
Mi-a rămas o țintă vie Un liman plin de iubire Să îl iau în veșnicie Drept comoară să îmi fie Pe Mine Domnul m-a făcut Chiar întâia Lui lucrare Să rămân pe veci un scut Milă să fiu— îndurare Un liman al mângăierii S-aduc viața pe pământ Și surâsul fericirii Duhului mereu înfrânt Tatăl Sfânt doar m-a născut Eu să fiu în veci Lumina Adevărul nevăzut Mersul vieții-ntodeauna Slavă dar Lui Dumnezeu Cinste glorie onoare Căci mă
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
lăsa nimic în umbră, scoate totul la lumină! Nu ascunde sub obroace tot ce Domnu-a pus în tine, Chiar de uneori îți pare lumea asta rea, străină, Tu să împlinești Cuvântul, dacă vrei să-ți fie bine! Vei vedea cum Îndurarea se va îngriji de toate, De-al tău suflet, de viață, sănătate, apă, hrană, De trăirea prin credință, de pace și libertate, Luptă-te lupta cea bună, să trăiești fără prihană! Iar acei ce la răscruce stau debusolați, s-asculte
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CE-I VIAȚA ASTA? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini de veghe sapă sub pământ, cerșind veciei clipe de-ndurare, mai plânge-n taină pe sub coji de vânt, un cântec schingiuit de-o lumânare. Lăuzi de pruncii care i-am lăsat, să ne petreacă pe sub țarini pașii, am strâns hotarul lumii la-nchinat, în casa noastră ne-au slujit urmașii. Și-
CE-I VIAȚA ASTA? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382936_a_384265]
-
Iar clopote-și înalță glasul a chemare. Sub mângâieri de foc și primenire, Lutul dospește în aceeași frământare. Se naște iarăși crezul în simțire Din Învierea ce aduce alinare, Iar cei ce au trecut în adormire Încă așteaptă de la Domnul îndurare Sub mângâieri de foc și primenire! Referință Bibliografică: Rondel de primenire / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RONDEL DE PRIMENIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382959_a_384288]
-
Universul Și la tot ce-i în mine, sublim, neștiut... Zidește-mă-n tine, să nu te mai saturi Adict să devii, să nu cauți scăpare, Nici chiar de-i moartea la pândă, prin paturi, Să ne curme uimirea fără-ndurare... Noi știm că iubirea ce-acum se aprinde, O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > IN MEMORIAM Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MEMORIEI TATĂLUI MEU Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Cel Sfânt, în marea-I îndurare, Ți-a dat odihna în mormânt. Abia acum simt cât de tare Eu te-am iubit, când singur sînt. Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Vegheat ești de o cruce mare, De doi castani foșnind în
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383105_a_384434]
-
Pe rana ei am scris numele tău. Tu ai semnat durerea ce mă-nvinge, De-acum ești vinovat de boala mea, Nu focul tău e cel ce mă respinge, Tu însuți vrei să fii o iarnă grea. Orgoliul nu cunoaște îndurare, Mă sting în ochii tăi și nu e drept Să mă renegi cu-atâta nepăsare Când tu trăiești, acum, la mine-n piept. Ești vinovat de noaptea care vine Și mă întreb de-i bine sau e rău, Dar voi
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Pe rana ei am scris numele tău.Tu ai semnat durerea ce mă-nvinge,De-acum ești vinovat de boala mea,Nu focul tău e cel ce mă respinge,Tu însuți vrei să fii o iarnă grea.Orgoliul nu cunoaște îndurare,Mă sting în ochii tăi și nu e dreptSă mă renegi cu-atâta nepăsareCând tu trăiești, acum, la mine-n piept.Ești vinovat de noaptea care vineși mă întreb de-i bine sau e rău,Dar voi purta durerea iar
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
2016. Crezut-ai tu că timpul ne mai iartă Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Citește mai mult Crezut-ai tu că timpul ne mai iartăIar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgireși nemiloasă vrea să ne despartă.Dezlănțuie în larg o amintire,Doar raze de azur să mai împartă,Cerșește îndurare de la soartă,Târziul nostru lacrimă-n iubire.Se-aprinde o lumină în tăcereCând tremură un vis neîntinat,Izvorul tău de patimi și durereîn palma unei nopți a înghețat,O ultimă speranță ne mai cereDar ne-amăgim în zbor nevindecat.... XXVI
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt sub mila și-ndurarea ce de la Tatăl le primesc. Cu forțe noi, șterg fața plânsă și ochii-n noapte-mi strălucesc, Exclam cu glas șoptit: "Rabuni! Atât de mult eu Te iubesc!" Și simt cum se coboară pacea și pleoapele se-nchid ușor, Visând
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
să spulbere toate îndoielile; spre mănușa albă pe care o ținea cu celelalte patru... O clipă doar a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ulterior, la revederea mentală a Întâmplărilor care jalonaseră ultimul nostru an de conviețuire pașnică, să sesizez fără efort numeroase indicii vizibile cu ochiul liber ale nenorocirii ce avea să vină. Și a venit. Calmă, aproape senină, dar implacabilă și fără Îndurare. Amestecarea pistolului meu (mă rog, să spunem că era pistolul meu) În uciderea japonezului terorizat de metafizica orologiilor ar fi trebuit să mă Îngrijoreze măcar, dacă nu să mă sperie. La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
alieze cu otomanii și să se infiltreze împreună în Moldova, ca să-l facă pe el, pe Barzovie, să bată drumurile și să-și pună, iată, stomahul la-ncercare. — Maică Precistă! - gemu Barzovie, ștergându-și colțurile gurii cu o olandă. Aibi îndurare de mine! în concepția medievală despre lume și viață, apelul la o instanță supremă, divină, avea de multe ori o funcție terapeutică. Invocând numele unor ființe supranaturale ce cunoșteau diverse titulaturi în funcție de aria geografică pe care se manifestau respectivele credințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simt ca și cum Tua ar fi fost mereu iubita mea și acum ne-am întâlnit pentru a trăi și muri împreunăă Spunând aceste cuvinte, Rudi se așezase pe banca numărul opt. Cantorul începuse deja să cânte: - Adonai, Adonai, Dumnezeu sfânt al îndurării! Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii veciilor, amin! Binecuvântat să fie numele Tău, înălțat, glorificat, slăvit, iubit, lăudat să fie numele Tău sfânt, deasupra tuturor binecuvântărilor, peste toate imnurile și psalmii care se pot auzi în această lume, amin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fiți cu gîndul numai la el. Și să-l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii care te vestesc, care-ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pe vremuri. Vai, nu mai era aceeași Priska cu care se legase pe vecie, nu mai era Priska lui din visul de altădată și din trezia lui de altădată, nu, nu mai era ea, iar Domnul va trebui să aibă Îndurare față de acea femeie, față de Priska, fiica regelui Decie, potrivnicul creștinismului, nu, nu putea fi același vis despre aceeași femeie, nu putea fi Priska lui cu care se legase pe vecie, putea fi o altă femeie cu numele ei, aidoma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]