237 matches
-
plin de sucitoare, polonice, răzătoare și cratițe. Mai este și tabloul cu muntele. Și perdele. Și un sac de lână. Și trei sticle de bulion. Lâna miroase a oaie și a naftalină. Curtea s-a umplut de un fum alb, Înecăcios. Filează lampa de gătit a studentei care stă la parter. În gazdă. Ieri logodnicul ei, care citește cărți În limba rusă, a bătut-o. Cu pumnii. I-a zis: Curvă ordinară! Studenta are păr pe picioare, iar logodnicul ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Paul al VI-lea. Abia după susținerea examenului de sport cu proba practică constând din cele douăzeci de figuri obligatorii F.G.M.A. și jocuri sportive, vine vacanța de vară. Tu În ea. În vacanța de vară. Prin praful jilav și Înecăcios al dimineții. Cu figurile F.G.M.A. susținute, cu mediile Încheiate, Înaintezi prin livada de zarzări și duzi de pe câmpiile de la cazemată, dincolo de maidanul I.O.R., viitorul cartier Balta Albă, spre talcioc. Vrea taică-tu să-ți cumpere palton. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe lume o femeie la fel de chinuită, mama ta, plânsul Îi taie sec obrajii cu lama lui de sare... ... și personalul se smulge ca un glonț din țeava tunelului de la Paloș Ardeal, lumina albastră din compartiment se amestecă cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva, Într-o gară mică după Sighișoara. Te Întorci cu un tren cursă la Rupea. Trebuie să ajungi undeva la o colonie muncitorească din apropierea gării, niște barăci nenorocite. Târâi după tine magnetofonul, valiza plină cu role
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
om capabil să stea În fruntea unei țări aflate În plină criză și să o conducă pe drumul către pace. Mai târziu, Fima zăbovi o vreme În pragul unui magazin micuț de pantofi, care era și cizmărie, ca să inspire mirosul Înecăcios de cauciuc și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere sau poate administrator la sinagogă, și un soldat rezervist gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și ar da să se retragă urgent Iar tot atunci, au apărut, cu tot cu mirosul lor asfixiant, gazele de la pușcătura din front și eu am luat furtunul care ne alimenta cu aer la sondă și deschizând aerul am înturnat norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a zidurilor care se prăbușesc la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un eșec), numai că prin curtea gospodăriei erau doar câțiva oameni, președintele lipsea, iar motorul, ca să stârnească turbureală, trebuia întîi de toate să meargă. Ei, nu mergea, pufăia îngrozitor, tușea, exploda învăluindu-l pe erou într-un fum negru și înecăcios. Da, viața e un fum, dar merită să lupți cu ea și să învingi și mai ales să rămâi în această luptă cu conștiința curată. Asta era sensul pe care îl sugera acest final neașteptat. Prinsei gust să mai citesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe galben intermitent); plăteau gunoierii să ridice tomberoanele noaptea (zdroncănea toată strada, când ți-era somnul mai dulce); își încercau eșapamentele dimineața (erau preferate motoarele de Aro, negre, pe diesel sau cele de Dacia 1300, care scoteau un fum gri, înecăcios) sau prăjeau punctele de-alimentare cu energie pentru câte-un cartier întreg (în special Drumul Taberei, unde transformatorul principal se-ardea ca din întâmplare la meciurile din Liga Campionilor). După unii, acțiunile Blocatarilor ar fi fost supervizate de Securitate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se petreceau și cele ce-i așteptau, se pregăteau pur și simplu „de-o nouă viață”. Acea „nouă viață” anunțată de Lenin, de Dej și Ceaușescu, dar căreia nimeni, În anii de „construire a socialismului”, nu-i bănuia aerul fetid, Înecăcios, culoarea gri-roz, „veselia” la comandă, ce semăna bine cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ici, pe colo cîte una, parcă ascunzîndu-se de buldozerul asanator. De asemenea, au rămas și unele case model evreiesc cu cîteva dugheni de tip oriental. Tipic este un atelier de reparat încălțăminte, unde la o lampă chioară, într-un fum înecăcios, plin de aburi de alcool, un omuleț cu alură de TBC-ist în ultimă fază, bocănește cu un ciocan și rade cu o pînză de bomfaier ascuțită și cu mîner de cîrpă, la niște pantofi antediluvieni a căror culoare se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
transpirau din belșug și niște fețe tuciurii, tăbăcite și îngruzite ca niște opinci la gurgui. O mașină care tocmai descărcase "inimă", cu un șofer rozaliu, era trasă aproape de intrare și afuma de zor măciulia de oameni cu un fum negru, înecăcios, de motorină nearsă. Gîndul mă ducea la un roi așezat pe o creangă și pe care gospodarul îl afumă ca să-l adune în stup. Speram că măciulia se va desface din clipă în clipă și chiar așa s-a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și l-a amețit. Doamne, putea să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior sîngele curge țîșnind. Cade și întunericul îi învăluie întreaga ființă scufun dînd-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai fac eforturi inutile să arate că au fost odată cineva. Mașini americane, lungi cît un vapor de mare tonaj, cu aripioare stupide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi vrut să ies și să fug, chiar asta făceam, alergam și mă rătăceam printre ruinele orașului meu subteran. Trăiam Într-adevăr Într-o subterană, undeva Într-un gând paralel eram perfect conștient de condiția și situația mea, Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că nu mai există putință de scăpare din acest marasm. Pe timp de noapte, periferia Romei oferea priveliști dezolante. Aici se transportau mii de cadavre de oameni și animale cărora li se dădea foc în gropi speciale, săpate ziua. Fumul înecăcios și duhoarea încinsă te opreau să-naintezi în afara zidurilor. Înăuntrul acestora, miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt un parfum îmbălsămat: sunt flori de glicină. Aia mi-a adus o crenguță de la crâng ...” În această carte, pe care Umberto Eco, pe ultima copertă, nu știe „dacă s-o definească drept roman sau biografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de vânt un nor de cenușă vulcanică care În scurt timp a Înnegrit azurul cerului, acoperind cu un zăbravnic lumina solară. Oamenii cu măști pe față, scuturând brațelor și picioarelor pe care se depunea din văzduh demențiale firișoare de zgură Înecăcioasă, păreau că se mișcă Încet ca În teatrul absurdului lui Eugen Ionesco. Și ca decorul macabru să fie complet, un polițist cu simțul datoriei În buzunar se burzului la noi, gata să ne sancționeze pentru lipsa măștilor. Într-un vacarm
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de fotbal improvizat. Deși, inițial, au măști pe față, sau fulare la gură și nas, În toiul alergăturii acestea le scapătă de pe 427 figură. Fac haz de ele, și numai la insistența părinților, și când dogoreala crește și aerul devine Înecăcios, smeriți le pun din nou În poziția protectoare. Reluăm drumul de Întoarcere la Yogyakarta. După o asemenea vizită, nu poți să nu rămâi șocat de forța de creație a populațiilor sud est asiatice, care ridicau temple și palate În timp ce noi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Alba, cei mai mulți, dar au venit oameni de peste tot, să ne dea o mână de ajutor !”. În jur de ora 15.00, ca la un semnal aproape, pelerinii pleacă. Un fluviu uman se pregătește să se întoarcă la izvoare. Aerul devine înecăcios din cauza fumului care iese din bătrânele motoare ale autocarelor. Mă îndrept și eu grăbit spre poarta de lemn, monumentală, a mănăstirii. Acolo este parcată o ambulanță roșie a SMURD, ultramodernă. Pe capotă și pe ușile laterale are imprimată stema județului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]