351 matches
-
cea mai ciudată tuse din istoria automobilelor. Stau aici și mă gândesc de douăzeci de minute la zgomotul acela, dar încă n-am găsit cuvintele potrivite pentru a-l descrie, acea frază unică și memorabilă care să îl conțină. Hârâială înecată? Pizzicato sughițat? Un tărăboi întreg de horcăieli? Probabil nu sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din gâtlejul unui gânsac care se sufocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și se așeză din nou, dar pe o altă canapea. Sunt prea bătrân azi pentru războiul de gherilă. Se ridică și veni să se așeze lângă ea. O cuprinse cu mâinile. Nu, te rog! Cuvintele îi ieșiră din piept aproape înecate. El nu fu afectat. Îi făcu plăcere lupta ei. Își forță calea cu blândețe. Dumnezeu asigură de mâncare fiecărei păsări, dar nu i-o și aruncă în cuib, îl auzi spunând. Trebuie să ieși și să o aduni. Aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă nu „pe câlburi”: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întrebat-o eu, ducându-mi mâna cam cu zece centimetri mai jos de umeri. — Da, ai dreptate. Mi-am făcut permanent în vara aceasta și îmi stătea oribil. Îmi venea să-mi pun capăt zilelor alta, nu! Parcă eram o înecată adusă la mal, cu alge și iarbă de mare în loc de păr. Dacă tot mă gândeam că ar fi mai bine să mor decât să mă văd în halul în care eram, am decis că pot muri și fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ținta tuturor persecuțiilor. Astfel de oameni stârnesc, fără voia lor, multe nenorociri... Sosiră în Amara pe la amiazi. Când să intre la conac, întîlniră tocmai pe învățătorul Dragoș, palid și foarte emoționat, care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă întîlnesc pe dumneavoastră, coane Grigoriță, vă rog să mă ascultați și să.... Îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas foarte îngrijorată... Ce-i drept, cred și eu că are de ce, cu toate că m-am silit s-o conving
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zice că nici noul guvern n-are încredere mare în soldații țărani, dar nu vrea să cheme ajutor străin înainte de a face o supremă încercare. ― Dragii mei, trăim cea mai cumplită tragedie din istoria neamului romînesc! zise Baloleanu cu glas înecat. Însuși șeful a fost mișcat ieri după-amiazi, când ne-a dat instrucțiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
planetă moartă. Nu se vedea nimic nici la doi metri. Eram singur în mijlocul lumii înghețate. Fermecat de acea lume nouă și stranie, uitasem de Gina și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
visurile și, astfel, să îmbine materialul simbolic al visului cu starea de trezie. Dar visurile lui Adam îi îngrozeau atât pe el cât și pe Gabriel, și să le povestească însemna să le țină minte, Adam visa foarte des oameni înecați. „Sunt o femeie proastă, își spuse Gabriel, și Brian mă condamnă că am pierdut-o pe Stella, ca și cum eu aș fi făcut vreo greșeală, ca și cum i-am deschis dinadins ușa și am lăsat-o să fugă! Nu reușeam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani ar putea ieși o femeie frumoasă din ea. Gabriel pleda de zor: — Dacă ai nevoie de ceva, te rog, dă-ne de veste. Numărul nostru de telefon, stai să-l scriu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la birou. — Domnul Thaw? întrebă el cu o voce înecată. Vă roc ză luați log. Mă voi ocupa de dumneavoaztră într-o glipă. Thaw se așeză stingherit. Omul avea o gaură pe partea dreaptă a feței, acolo unde ar fi trebuit să fie obrazul, și mare parte a chipului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am să mai spun că acum câteva clipe, când încheiam fraza de mai sus și mă întrebam de ce oi fi scriind despre cadavre, m-a întrerupt Mica, femeia care îmi aduce în fiecare dimineață lapte, ca să-mi comunice că fetița înecată astă iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
companionul ei, dar și cei doi pontifi ai gnozei europene, profesorul Steiner și anticarul Levi Colombia. Rasputin nu poate fi nici el absent de la această ultimă întâlnire. În adânc, acolo unde se aventurează ca scafandru Corto însuși, indiciile de pe frescele înecate arată că drumul către misteriosul continent pierdut este pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-o uriașă păpușă rusească, Corto înaintează într-un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și eu că e o experiență copleșitoare. Deci, zice ea, aplecîndu-se spre mine vădit interesată, ai idee cum o să arate rochia pe care o s-o porți? — Cum a fost la serviciu? mă Întreabă Dan, cînd mă sună după-masă. — SÎnt complet Înecată În șampanie, rîd eu, luptîndu-mă deja cu o durere de cap pricinuită de faptul că băusem mult prea mult, În timpul zilei. La tine? — SÎnt complet Înecat În bere, răspunde. Am ieșit la un pahar să sărbătorim, la prînz. — Asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
își întorceau privirea mai degrabă decât să se uite fix la ea - un ochi era albastru ca lapislazuli, celălalt, verde ca iarba Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime a fost Îndelungă vreme ocolit de turiști, care preferau insulele Morbihan, așezate mai spre miazănoapte. Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arhivistul, În afară de poliție. După spusele legistului, stătuse două săptămîni În apă și de n-ar fi fost pescarii, n-ar mai fi fost găsită niciodată. - Care au fost concluziile anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce știu e că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie oprea mașina În fața SRPJ. Franck Caradec și adjuncții săi Încercaseră să stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd Lucas Îi puse În față articolul În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E doar un mod de a vorbi... - Care cadrează prost cu o mamă care și-a sufocat cu sînge rece gemenii În vîrstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fetală. Genunchii sub bărbie. Brațele Îndoite În jurul bustului. Deschise gura ca să tragă cu disperare un pic de aer În piept. Lucas năvăli din baie și o luă lîngă el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era deja Îmbrăcat. - Pleci? - Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moment dat, nici nu ai mai știut să revii în realitate. Mă cerți? Nu. Constat. De ce nu ai intervenit? Întrebări... Întrebări... Întrebări... De ce nu încerci niciodată să răspunzi singur la ele? Aruncă ziarul în ploaie, iar fotografia detectivului ucis dispăru, înecată. Privi câteva minute foile umezite, lovite de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici nu mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
erau Încercate metode noi, ecologice, planeta, tot mai poluată, se afla Înaintea agoniei, apa trebuia salvată, era ceva vital; sămînța revărsată de trupul lui Thomas o tulbura. Inodoră, incoloră, fără gust; așa trebuia să ajungă iar la robinet apa; microscopicii Înecați influențau analizele; În laborator, leșuri invizibile erau puse În evidență de aparatură diabolică; bacterii selecționate cu grijă aveau să le vină de hac, purificînd neobosite lichidul. Un Thomas mai conștient s-ar fi gîndit la asta, poate o și făcuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt, negru și moale. Oamenii au sărit, cu mic, cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
duse după înmormîntarea tatălui ei. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă... despre Ieronim nu mai auzise nimica, numai cât că barca lui Francesco, în care el se pornise pe mare, se găsise sfărâmată la țărmuri, astfel încît ea-l crezu înecat, mort de mult. În murii liniștiți ai monastirei ea se regăsi pe sine însăși. Chilia ce i se dedese era cu fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să {EminescuOpVII 132} nu fie supărată de intrarea nimărui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu zapada luminei de lună? Sau ești tu? tu? Ea plângea... nu putea răspunde. Se credea nebună, credea că-i vis, ș-ar fi vrut numai ca vecinic să ție acel vis. - Tu ești? Chiar tu? întrebă ea cu glasul înecat căci toată cugetarea ei se-mprospătase, toate visele ei reveneau splendide și doritoare de viață... Ea nu se mai sătura prividu-l... și uitase starea în care era. ................................................................................................................................ {EminescuOpVII 134} {EminescuOpVII 135} {EminescuOpVII 136} {EminescuOpVII 137} UMBRA MEA 2255 Adeseori când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]