393 matches
-
hârtie (1999) și Mortul perfect (2002) lansează un strigăt postexpresionist împotriva mecanismului infernal al vieții, drama individuală extinzându-se de astă dată la scara mai cuprinzătoare a lumii citadine, iar singura salvare ar rămâne „să alegi între datoria martirului/ bogăția înecatului/ deznădejdea învățătorului/ rătăcirea alesului/ iscusința pocăitului/ castitatea învingătorului sau/ mulțumirea săracului”. SCRIERI: Poetul adormit în dragoste, Iași, 1976; Rostirea unui fluture în lumină, Iași, 1979; Studii. Confesiuni. Capricii, Iași, 1983; Psihodrom, Piatra Neamț, 1994; Femeia și femela. Recurs la erogenia textului
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
sublim, a nunții cu „noul mire, soarele”. Latențe ori aproximări „degradate” ale acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul poetic al nunții, soarelui și morții, în Înecatul simbolurile oglinzii și nunții ar fi deformate prin prisma tanaticului etc. Febrilitatea ideilor îl face pe N. să arunce în joc ipoteze interesante - unele lăsate în stadiul de fulgurații și nedezvoltate - care, reordonate, compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
era scris cu slove letenești, și acele slove să înțelegea așa: «Costandine, cu aceasta vei birui». Și i să întâmplă de-i fu arătată întâi când vru să să bată cu Maxentie împărat. Deacii, deaca muri și să sfârși Maxentie înecat, iar el mărturisi semnul sfintei cruci pretutindinea, și făcu cruce mare și o puse în mijlocul cetății Romei și o scrise cu slove letenești, așa zicând, adecă: «Aceasta au izbăvit cetatea noastră den muncă»”. Nu trebuie exclusă ideea că acest recurs
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
de razele soarelui, te-ai vînzolit cîndva printre temeliile acestei lumi. Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție a apelor ți-a fost sălașul preferat. Ai umblat prin locuri pe unde n-a pătruns nicicînd vreun clopot sau vreun scafandru: ai dormit alături de mulți mateloți, ale căror mame nedormite și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd o clipă deasupra parapetului. în clipa următoare, un plescăit puternic vesti că bravul meu Queequeg se aruncase în mare, pentru a veni în ajutorul înecatului. Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui să dea vreun semn de viață. Cîțiva mateloți săriră într-o barcă și se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un plescăit puternic vesti că bravul meu Queequeg se aruncase în mare, pentru a veni în ajutorul înecatului. Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui să dea vreun semn de viață. Cîțiva mateloți săriră într-o barcă și se depărtară puțin de corabie. Ă Ho, ho! exclamă Daggoo, legănîndu-se pe parîma lui, care-l ținea bine acum. Privind ceva mai încolo, peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o altă direcție. O, tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă cu părerea că sunetele acelea sălbatice și înfricoșătoare erau glasurile unor înecați. în hamacul din cabina lui, Ahab nu află despre sunetele astea decît în zori, cînd ieși pe punte: Flask îi povesti totul, adăugînd și interpretările mai sinistre date de oameni. Ahab avu un rîs găunos, după care explică în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
U.Materia”, „U.Însemnări”, „Actualități”, „Răvășind revistele”, „Sport”, „Note” etc. Sumarul general al fiecărui număr este dat în două părți, pe prima coperta și pe a patra. Cea mai firava rubrică este „U.Arta”. Aici publică poezii Ioanichie Olteanu (Balada înecaților, Imn sublunar, Nocturnă), Ștefan Aug. Doinaș (Poem, Sub stea de aur, Terminus, Oră târzie), Ilie Bâlea și traduceri Ion Oana (Le Sylphe, La Ceinture de Paul Valéry, Tête de faune, Sensation de Arthur Rimbaud). Mult mai extinsă și diversă este
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și purificatoare în mitologia personală a poetului: „pădurile primordiale”, dealul copilăriei, lumina celestă
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
în relatarea anumitor aspecte ale trecutului în dauna prezentului (de pildă descrierea Sulinei). Și în special, prin complacerea într-o anumită atmosferă de misticism, chiar acolo unde nu e absolut necesar pentru a zugrăvi veridic realitatea (descântec, ziua babei, căutarea înecatului etc.) și aceasta fără a lua atitudine combativă”. Nici recenzia din Iașul Nou26 nu diferă prea mult de cele citate anterior: „Și, aici văd unul din principalele merite ale romanului recent apărut la E.S.P.L.A Soarele răsare în Deltă, de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
elevi, doi colegi de clasă. Și aici mă văd pentru prima oară ca adult, după ce am fost împins în apă de câteva ori de prieteni, înțeleg că cineva se luptă pentru viața lui acolo, și nu se joacă „de-a înecatul” așa cum făceam la piscină sau pe plajă, unde știi bine care e limita. Și apoi mă trezesc în situația de a trebui să-mi ajut prietenii, să scot mai mulți oameni din apă, pe unul îl scot - cu noi sau
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lui cel mai amarnic, atunci când fugise. Dar, cu ea sau fără ea... Când străbătuse un sat ars, găsise cele două găleți noi, azvârlite lângă un puț pe fundul căruia i se păruse că-și recunoaște imaginea, în chipul umflat al înecatului. Iar când părăsise locul ăla mort, zărise o iapă legată de un copac. Abia se mai ținea pe picioare, iarba din jurul trunchiului era mâncată până dăduse de pământul gol, iar copacul nu mai avea scoarță până unde putuse ajunge cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cercetând dârele de sânge, Wilson, pândind vreo mișcare În iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În față și asculta, Macomber, mergând aproape de Wilson cu carabina ridicată, abia intraseră cu toții În iarbă când Macomber auzi mârâitul Înecat de sânge și văzu saltul care scoase un fâșâit. Apoi se trezi că fugea: fugea cuprins de o panică sălbatică, pe câmp, spre râu. Apoi, bang!, auzi carabina lui Wilson și, Într-o secundă, același bang!, strivitor. Se Întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe coridor până la recepție. Persoanei respective i s-a făcut pielea de găină. Și acum mai aude ecoul cuvintelor mele în urechi. De fapt, la șase ani mă jucam într-un râu și am fost cât pe ce să mor înecat. În acel moment mi-am amintit: «Am foat salvat atunci, ca să orbesc aici și să mor așa.» Simțeam că frica îmi pune stăpânire pe creier. Nu mă gândeam la familie, ci doar la faptul că nu voiam să mor. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori..." Astfel se sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e drept! - Fii ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au fost pe drum Și din câte-s pe pământ Mi-au dat trist deznodământ. Chiar speranța s-a-necat În amar nevindecat, Căci de când mă știu sub soare Sunt cu zbucium în prinsoare, Numai moartea-mi va da pace Când va fi, fi-va rapace Și orice aș fi făcut În uitări s-au prefăcut Și-s ferice prin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori..." Astfel se sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ochii peste cap. Preț de-o clipă, Zach a uitat complet de râuri sau poate că a confundat-o pe ea cu unul. Zach a început să creadă că Jina era soluția pentru orice. Vânătorii și-au epuizat poveștile cu înecați, așa că l-au urmărit pe Zach care-a parcat mașina pe care tatăl și sora lui aveau s-o recupereze mai târziu. Sora lui avea să conducă înapoi, în Kimberly, în timp ce tatăl lui avea să ducă mașina lui Zach la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
antologie de poezie, Editura "studIS", 2011</biography> mărturii din livada cu meri I (mi-e teamă că merele o să putrezească pământul e mult mai greu dacă uiți merele în saci de rafie și gândul îți fuge la pisoii ăia portocalii înecați la marginea satului eu văd oameni plutind pe o mare pitică printre ei miliarde și un pic de mere de parcă i-ar ține de mâini sau ar face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îndrăgostitul etern un copil răsfățat gânguresc cu luna mă hrănesc cu stele din când în când mă joc cu pletele timpului desfrunzesc universul adun flori din inimi construiesc castele din nisipul trăirii mă dăruiesc oceanului cu disperarea delfinului eșuat sunt înecatul acestei lumi Victor BURDE <biography> Născut la data de 07 martie 1942 în localitatea Perii - Vadului, comuna Ileanda jud. Sălaj. Domiciliază în municipiul Alba Iulia, jud. Alba. Volume publicate: „Se roagă pădurea”versuri 2010; „Sub zodia peștilor - versuri 2010; „Așternut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
altă vârstă, - câte decenii de-atunci! - prima dată aici. Atunci era altceva. Era la început, se spera, speram. Acum nu mai e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, înotătorii de excepție de altădată au murit înecați deoarece s-au văzut nevoiți să înoate în mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
O asemenea relație nu permite nici o problemă de conștiință, pentru că nu poate să existe fundamental nici adeziune, nici compromis. - Bine, dar eu și toți alții... - Știu ce vrei să spui, dar asta e altceva: e relația formală, de suprafață a înecaților, oxigenul necesar supraviețuirii. Trecu în dreptul oglinzii, imaginea i se dublă, dar la câteva secunde făcu doi pași spre fereastră, întinse mâna dreaptă și mă pofti să privesc afară. - Vezi femeia aceea care trece cu copilul de mână? Nici nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt aici, o nuvelă fină, construită cu o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul oral susține că tânărul Nicolae Labiș a fost atât de impresionat când a citit în volum povestirea, încât a scris în replică poemul Moartea căprioarei. Înecatultc "Înecatul" Aveam în lunca de sălcii și plopi de dincolo de apă niște vite. Din când în când, mă scoboram din sat de la Barboși, trecând Siretul și mă duceam să le văd. Umblam pe cărările umede, printre ramurile împletite, stârnind sturzi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lunca de sălcii și plopi făcea zid neclintit, zimțuit de vârfurile ascuțite ori rotunde ale copacilor. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit, spre aburii depărtați, din fund, ai Siretului. Pe apa lucie, aproape de malul cestălalt, venea domol înecatul, la linia undelor. Ne duceam încolo, la vale, zise repede unul din flăcăuandri, și l-am văzut că vine... Moș Gheorghe Cucu nu zise nimic. Păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]