303 matches
-
Dar El e-n fiecare copil, ce astăzi plânge, Veniți să ducem daruri sărmanilor copii, Ce au pe-această lume, puține bucurii. De-i îmbrăcăm pe ei, pe Prunc L-am îmbrăcat, Și-n scutecele noi, pe El L-am înfășat, În fiecare prunc, pe care-l miluim, Noi Pruncului Iisus, ceva Îi dăruim!” Așa că, noi vom face pachete cu lucrușoarele pe care voi nu le mai purtați, desigur, pe cele ce sunt în stare bună, și dăruindu-le unor copii
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
că în fața lor a apărut un Înger. Ei s-au înspăimântat, dar acesta le-a zis: „Bucurați-vă, că S-a născut Mântuitorul lumii! Alergați la Betleem, călăuziți de Stea și-L veți găsi în Peșteră, culcat în iesle și înfășat în scutece, iar pe îngeri cântându-I „Osana”. Închinați-vă Lui și apoi mergeți și vestiți tuturor că S-a născut Cel de veacuri așteptat!” Lăsându-și turmele de mioare, păstorii au plecat cântând din fluiere, călăuziți de Stea, și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Mai mult, prin crăpăturile Peșterii, pătrunseseră mii de raze de la o Stea care oprise deasupra ei, și care luminau ca ziua. Femeia, pe care, după cum am aflat însoțitorul ei o numea Maria, scoase dintr-o trăistuță câteva lucrușoare, cu care înfășă Pruncul și-L luă la sân să-L alăpteze. Dar era frig și umezeală și deși Maica Sa L-a înfășat cu șalul ei, Pruncul tremura de frig. Atunci, rudele mele, boii, s-au ridicat de la locurile lor, și apropiindu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Femeia, pe care, după cum am aflat însoțitorul ei o numea Maria, scoase dintr-o trăistuță câteva lucrușoare, cu care înfășă Pruncul și-L luă la sân să-L alăpteze. Dar era frig și umezeală și deși Maica Sa L-a înfășat cu șalul ei, Pruncul tremura de frig. Atunci, rudele mele, boii, s-au ridicat de la locurile lor, și apropiindu-se de ieslea în care era culcat Acesta, au început să sufle cu putere asupra Lui, făcându-l căldură. Măicuța Pruncului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mari și o mulțime de mărunțiș, care bineînțeles zornăia Îngrozitor, i-au dat și multe monedei murdare, din fericire le puneau direct În coșuleț, fără să-i atingă manșeta imaculată a cămășii. O femeie a trebuit să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură murdară pe care o scosese din buzunar, o batistă, ce naiba face? uite de unde e În stare să scoată banii... „Mulțumesc, mulțumesc“, spuse de cîteva ori Juan Lucas, puțintel cam grăbit fiindcă sugarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răspunde cu Da-ul cel mai important și cel mai plin de consecințe rostit vreodată de o făptură umană. Apoi, Maria și soțul ei, Iosif, părăsesc Nazaretul pentru a merge la Betleem, unde Fecioara va naște pe Isus, îl va înfășa și îl va culca în ieslea animalelor (sugerând astfel nașterea într-un grajd). Dincolo de acest aspect particular, nu există o altă descriere despre locul nașterii lui Isus, și, cu atât mai puțin, a prezenței măgarului acolo. Nici Evangheliile Apocrife nu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Jet? Jennie? Jessica? Jolanda? Uitasem numele surorii lui David. Eu, care nu visam niciodată. Încă din copilăria joasă nu cunoșteam altceva în afară de somnul adînc, lipsit de vise. De fapt, somnul începea din momentul în care îmi strecuram mîna sub pătura înfășată cu grijă, simțeam cearșaful răcoros și trăgeam colțul cuverturii de pe pat. Ca și cum ai fi deschis o ușă. Îmi plăcea să împăturesc astfel încît deschizătura să fie cît mai mică și să alunec sub pături ca și cum aș fi dormit într-un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se lipi atunci ca un înghețat de căldura înțelegerii: nu conta că-i Ahura sau Profetul Ali, Fatima ori Isus al creștinilor. Toți plecau de acasă și uitau uneori, precum muritorii. Tuturor le scăpa ceva. O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu mititel, Mititel, înfășățel, Înfășat în foi de mac Cu tichie verde-n cap; Iar în fundul tichiei Este - o piatră nestimată, Ce plătește lumea toată, Țarigradul jumătate Și Brașovu - a treia parte. Sus în poarta lui Christos Să fiți, boieri, sănătoși. {EminescuOpVI 302} ORAȚIE DE
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aceia mici de lupoaică tânără care strălucesc când deschizi buzele roșii și pline... oh, ochii tăi mari de smarald care aci scânteiază, aci tânjesc. Oh, demon de voluptate. Are și ce să spună, mizerabilul, pe când tu acum Îți miști coapsele Înfășate În pânza albăstruie și Întinzi pubisul ca să Împingi flipper-ul până la ultima demență. — Oh, vedenie, zice Rodin, fii a mea, numai pentru o clipă, umple cu o clipă de plăcere o viață irosită În slujba unei divinități geloase, răscumpără cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gaură aicea, era moale-n cap, toată partea asta așa. Să nu cumva să-l atingă cineva, să-l spele cineva. Dacă-l scapă, îl lovea? Eu îi făceam baie, eu îl trăgeam, eu îi făceam frecții cu alifii, îl înfășam, tot. Lupu Am cunoscut un băiat, unu’ Lupu Gheorghe, a murit... l-a călcat mașina, care m-a învățat să fur. Cu el am mers peste tot. Am învățat și-am făcut absolut orice, până la crimă și bănci. Să-nveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eșarfa de pene portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n dar Ea are aproape vârsta mea Dar eu mă plimb și-acum cu ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai fi făcut asta de sute de ori, ca și cum ar fi știut foarte bine ce face, povestea ea. Ruben a urlat și lui Iacob i-a căzut cuțitul din mână. Repede, a bandajat rana cu fașele de la Ada și a înfășat copilul foarte strâns, așa cum numai bărbații știu să înfeșe. L-a dus înapoi la femei, șoptind în urechiușa perfectă a lui Ruben vorbe pe care nimeni altcineva nu le putea auzi. Cortul roșu, care rămăsese tăcut în absența copilului, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi știut foarte bine ce face, povestea ea. Ruben a urlat și lui Iacob i-a căzut cuțitul din mână. Repede, a bandajat rana cu fașele de la Ada și a înfășat copilul foarte strâns, așa cum numai bărbații știu să înfeșe. L-a dus înapoi la femei, șoptind în urechiușa perfectă a lui Ruben vorbe pe care nimeni altcineva nu le putea auzi. Cortul roșu, care rămăsese tăcut în absența copilului, acum a început să forfotească. Lea a oblojit rana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care nimeni altcineva nu le putea auzi. Cortul roșu, care rămăsese tăcut în absența copilului, acum a început să forfotească. Lea a oblojit rana cu uleiul de cumin lăsat de Inna pentru propriile ei răni de la naștere. Ada l-a înfășat cum trebuie și i l-a dat înapoi mamei lui care l-a pus la sân, în sfârșit liniștită și apoi au adormit amândoi. Copilul s-a vindecat repede, ca și Lea de altfel, de-a lungul primei ei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mângâiat cu milă și a dat din cap, nu. - Copilul e cu mama lui, doamna. Tot nu înțelegeam și am început să strig: - Re-nefer. Re-nefer. Mi-au luat copilul. Mamă, ajută-mă. A venit, cu copilul în brațe, care era înfășat într-un scutec de in fin, brodat cu fir de aur. - Copila mea, a zis Re-nefer stând deasupra mea, te-ai descurcat foarte bine. Într-adevăr, ai fost extraordinară și toate femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sulițe cum n-au nici un fel de alți oameni, ne-au dat luntrele astea, Îmi arătă el trunchiurile scobite, ne-au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deschise și că mulți dintre oamenii lui vorbesc mai mult decât alte neamuri. Ah, căscă el ochii de parcă tocmai găsise ceva, te gândești că nu toate casele de pe pământurile astea o să te primească la fel de bine. M-am ridicat. Runa Îl Înfășa deja pe micuț. Îi dăduse țâță, iar Unu căsca și gungurea - dar nici cei mari nu prea scoteau altfel de sunete pe atunci. - Oare cum de o fi ajuns la voi vestea că am plecat În călătorie? l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la pielea Întinsă pe pământ și ce văzu Îl bucură. Se uită la tinerii pe care Îi alesese pentru drum. Deja, se lăsase frigul. - Păi, să pornim atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de fiecare dată după ce mă vâram Înapoi În casa din piele, Îi spuneam lui Enkim: - Mâine vom avea apă din belșug și ne vom răcori la umbră. Apoi adormeam, veseli nevoie mare, Înfășându-ne În pieile moi pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În apa aceea Îndepărtată, dar n-am zărit nimic. Am căutat Leul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îmi spusesem că, atunci când avea să sosească, o s-o Înjur cum se cade, așa cum numai noi, muntenii, știm s-o facem. Scrr, scrrr, scrr. I-am văzut mai Întâi picioarele. Bun Înțeles că erau negre, subțiri și aproape descărnate. Erau Înfășate Într-un fel de piei Înguste. Semăna, Tată, semăna cu Umbra așa cum bine o știa orice om și orice femeie! - I-am găsit, se ridică strigătul ei Înfundat Înainte să apuc eu s-o Înjur năprasnic, după care se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară fără alte vorbe, În beznă. Porniră spre Răsărit. M-am prefăcut că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grijă de ele ca de ochii din cap. - Nici vântul să nu le clintească din loc, auzi? M-am plimbat, am mai băut niște vin din acela pișcător, după care m-am trântit pe o limbă de nisip, m-am Înfășat Într-o blană și am tras un pui de somn. Când m-am trezit, am dat o raită pe culmi și m-am uitat la norul acela de praf de la Miazănoapte care, de acum, dădea semne că se așează. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tot uitându-se ca prostul după noi. Logon râse și ne făcu urarea de noroc cu pumnii strânși. Am pornit pe Marea cea mare din care izvora un frig Într-atât de tăios Încât ne făcu pe toți să ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra și al lui Logon, care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]