5,677 matches
-
rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în sufletul meu?...oricum, merita să fiu atent, politicos cu zînele, cu elfii, cu ielele...și-n răstimpuri aerul căpăta o lichiditate magnetică ... particule de aur clipocind în suspensie... mi se năzărea forma unor umeri orbitori de albi
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
loc boala iar dracul forează tot mai adânc, din cap până-n piept și din piept până-n burtă până se aude un os din paleozoic plesnind. Fiii lui ar răcni la el să mai tacă sau să crape odată, i-ar înfige un țăruș în inima-i mare și necrozată, dar tătuca încă mai aduce o pâine pe masă și-ar fi păcat. Chiar dacă noi știm că el e un sac plin cu puroi și căcat. Dar atunci, zău așa, mama ar
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
nădăjduind că, poate, în clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul, în acele clipe bătea numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Angela Marinescu 1 mă învîrt pe un scaun de biserică înfipt în pămîntul plin de rumegușul aspru al rataților deoarece mă aflu din greșeală în biserică mă învîrt pînă înnebunesc ca un șurub de lemn și-mi scot scaunul din picior cu picior cu tot de parcă mi-aș scoate mințile din
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]
-
aripă o geană și-mi scriu slava toată-n mamă aici vremea nu se fură stau cu moartea gură-n gură c-am mai fost în cer odată dar m-a luat apa uscată aici crucile n-au cuie sunt înfipte în gurguie când ți-e setea grea în noapte sugi la crucea ta de lapte... stau smerit în poarta Porții și miros mirosna morții
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
2) în Paris, ^oți - în orașul Paris, hoți, sînt nuntași la sindrofia morții. 3) în Pari îs soți - în furci se află firtați de coțcărie." Tot astfel, împărați poate să însemne atît ,suverani", cît și - cine s-ar fi gîndit? - ,înfipți în par" (participiu al verbului a împăra - a pune, a vîrî în par). Și așa mai departe, și așa mai departe. Lectura notelor explicative devine o continuă sursă de surprize și o delectare comparabilă cu aceea a lecturii textelor. Bucurîndu-se
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
Noi cei disprețuiți cei înserați cu de-a valma în câteva valuri pe țărmul stâng sau la dreapta Eufratului antic în grădina de aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n gunoi - cu cîtă știință o înfige el în coltucul de pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
mai multe în care visezi și visul este ceea ce faci de când te trezești pînă seara tîrziu într-un moment foarte clar umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
-ntocmai frunzelor bătrâne Din sine-ți anii se desprind. Prin codru nu mai tai vreo breșă Pân^ la driada din stejar: Atins de-o jenă urieșă, Nu-i mai propui alivoar. Spinarea n-o mai ții erectă, Pecingini ți se-nfig în herb; Devii becisnică insectă Intrusă-n cosmosul superb! Eheu! Eheu! Eheu, mustangii tinereții mele Cum fost-au fost alegri și tehui, învolburând fascicule de stele Când mă stârnea o nimfă cu pistrui. Pe-atunci știam să mângâi ca o
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
gheață în care au și început să lucească valurile verzi, îndemnînd la călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
mei termină odată mi-a zis și nu se uita decât la mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
ei, și ele, fac fascinant actualul top al romanului. H., performantul macho al tîrgului, ușor grizonat, dar nerenunțînd să dea încă lovitura loviturii, o vede pe marea trăpașă (urmărită de ceva vreme) în stația de la Spiridonie. Moment electric. Cum stă înfiptă în trotuar ca un emfatic Tour Effel, ce-ar fi s-o șocheze, tupilîndu-se pe la spate și trecîndu-i, țicnit, printre picioare! - Ce-i cu dumneata, domnule, ești nebun?! îl sancționează ea rece. Umilit, e sigur că o va ocoli sistematic
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
își pot închipui însă oamenii de știință, care au o cu totul altă Lună în minte și în cuvinte. Un spațiu tangibil, deși greu de atins, deloc paradisiac, ca un munte extrem de înalt, în vârful căruia trebuie neapărat să se înfigă steagul omului. Secolul exploratorilor, al descoperirilor și al invențiilor creează așadar o Lună nou-nouță, banală în realitatea ei, dar ispititoare prin faptul că e mult "mai aproape". Cel care a avut curajul să lanseze în lume, singur în fața unui trecut
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o vocală/ limba lui Buzuku și Naim în rugăciuni nu ați considerat-o/ în Arenă nu-i călătorie fără pașaport/ Hava,/ Călătoare neobișnuită.” (Călătorie fără pașaport). Intuitiv, programatic și deopotrivă inițiatic, adânc înfipt cu rădăcinile sufletului în vatra neamului sau, poetul e dovada vie a faptului că trecerea prin timp nu aduce după sine neapărat vreo pierdere, ci iată urmări unele așteptate altele revolute, dar toate într-un cuprins bine definit, conturat și
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
al acestei lumi; ai fi nebun să crezi că poți să treci, morții ți-au lăsat povara și tu urci spirala. ascultă cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu pas furiș,noaptea intră în sângele amurgului.e atât de fragil hotaru întrelarvă și piatră,între îndoială și nebunie.viermi hulpavi tulbură epiderma eternității
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
adunăîn planul sferic al acestei lumi;ai fi nebun să crezi că poți să treci,morții ți-au lăsat povarași tu urci spirala.ascultăcum gem sub iarbă,sub astfalt,sunt eirodiri și nerodiri.groparul nu poate să le îngroape,rămân înfipte în placenta cerului,moștenire.... XXIV. ÎN UMBRĂ-MI RĂMÂNE ATÂTA NIMIC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016. Prin timp ce mai am pășesc dihotomic, În umbră-mi rămâne atâta nimic. Fatidic un gând s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
umflă-n zadar,Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas,Aud cum plânge frica în ochiul rămas.... XXVI. MITRIDATIZARE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. dimineața își înfige colții într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuți din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă și-un ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cos la subțioara unui cercan să mușc din ele încăpățânarea de a nu auzi și cu urechile astupate de doi greieri rămași într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod ... Citește mai mult dimineațaîși înfige colții într-un sâmbure de brumămătură umbre dincolo de geamo pasăre sinistrăadună bănuți din oselele pământuluisub tâmpla invadată de nesomnafarăvăduve negre flutură veninprintre rufele puse la uscatîntre o gură hâdă și-un ochi vânatcuvintele roiesc acreca niște viespii ațâțatezdrobitele cos la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și cu ecouri oriunde în lume se vorbește limba română, un prilej de a-și exprima dragostea și prețuirea pentru graiul sfânt cu miresme de azimă, grai de o rară frumusețe și armonie, limba generatoare de poliseisme și metafore, adânc înfiptă în pământul țării noastre. La o astfel de manifestare care se desfășoară la Râmnicu Vâlcea anul acesta, voi participa și eu, împreună cu organizatorii și inițiatorii acestui însemnat eveniment, alături de numeroase personalități ale culturii noaste și, desigur și un numeros public
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
spart capul, ceea ce, după Molero, era cât se poate de evident, Piept-ca-Scândura a fost șutat direct în tipografia lui Celestino, a făcut două ocoluri pe dinăuntru oprind mașinile care lucrau și punându-le în funcțiune pe cele oprite, cineva a înfipt un cuțit în burta lui Lucas Șterge-Putina, poate un camon, sigur că un camon, avea să spună Zuca mai târziu, camonii ăștia sunt toți niște cuțitari, asigura el, Lucas Șterge-Putina își aduna apoi mațele cu mâna, le vorbea încetișor, părea
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
Vârful arborelui, care se află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface În trei brațe - Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe - apoi În altele și altele, unindu-se cu apele lumii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
tufe de soc se aude cum fiecare strigă: “ Mă coc!!!” Unii au spus că vara vine Chiar din petale de flori, Că se scaldă În frumusețe În spume de fiori. Îți dă cireșe mari și mici Pe care să le Înfigi În bețe din raze de soare Ca să se coacă mai tare . Cu miros de fân proaspăt cosit Îți intră În casă, la umbră să șadă Și aproape că nu-ți dai seama când legănat de-a greierilor baladă Ai ațipit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zile. În spate, pe geamul din bucătărie, se zăreau cele patru turle ale Domului. Un papă odihnea acolo, la stânga lui, într-o capelă interzisă turiștilor, se afla un cui ferecat în aur și nestemate, despre care se spunea că fusese înfipt într-o mână a lui Iisus, apoi, la dreapta papei Clemens al II-lea (singurul papă nord-german) încântau, ba pictate, ba sculptate, altare superbe, diferite stilistic (printre care tronau suveran câte un Riemenschneider, Vogt și Cranach autentice), sus o orgă
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]