1,020 matches
-
nimic înainte de perestroika (1987). în loc de realism socialist, practica realismul magic. Viziunea ei sumbră nu lăsa loc optimismului social, iluziei că omul este perfectibil și că lumea va fi din ce în ce mai frumoasă și mai fericită. E greu să distingi cât, din întâmplările înfiorătoare pe care le povestește, ține de existența cotidiană și care este partea coșmarului. Dar oare coșmarurile acelea sunt doar închipuiri sumbre sau experiențe supranatural, infernale? Există, totuși, o cheie, măcar pentru ușa de intrare. Cheia o deținem noi, cei din
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
direct, adică în termeni generali, încercările prin care trece. Textul e iremediabil plat, ca Bărăganul în care a fost întocmit. Într-un cuvînt, cartea e ternă sub unghi literar, dar judecată pe fundalul tragediei în care a fost scrisă, e înfiorătoare. Încă o dată se confirmă ideea că sunt cărți a căror valoare nu poate încăpea în tipar estetic, detaliu ce nu le micșorează cu nimic calitatea umană. Fără un minim efort de a te pune în pielea unor ființe care trec
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
se făcuse mic”), dar totul este din acest moment vizibil degradat, bicisnic: „Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici ” (s.n.). Mai mult însă, condiția omului și a satului este serios pusă în pericol de forțe care, așa cum sunt transcrise, constituie o înfiorătoare amenințare: „Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile.” Din momentul în care salcâmul este tăiat și dublul vegetal al personajului dispare, însăși consistența prezenței lui Ilie Moromete se pune sub semnul întrebării. Este prima dată, se pare, când lui Moromete i
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în Ecce homo, volumul în care promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică sau despre valoarea etică a faptelor. Nici urmă de patetism în rîndurile soldatului austriac, doar o răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a face cu o natură draconic de lucidă, care
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
copilul care deschide ochii asupra unei realități coșmarești - în care promiscuitatea și sărăcia păreau a fi anticamera firească a infracționalității. Fără să detaliez, am să spun doar că mărturisirile lui Dan C. Mihăilescu se înscriu între cele mai fascinante (și înfiorătoare) texte confesive pe care le-am citit vreodată. Tocmai pentru că sunt atât de copleșitoare și interzic comentariul, am să pun în lumină un alt aspect: și anume, poziția oficiantului literar responsabil. Într-o veritabilă profesiune de credință. Dan C. Mihăilescu
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
Gelu Negrea Numele lui J.Th. Florescu și al lui Boris Sarafoff apar - laolaltă sau separat - în mai multe texte publicate de I.L. Caragiale între august 1900 și iulie 1901 în „Universul” și „Moftul român”: Ultima oră!..., Boris Sarafoff!..., Oribilă stagnațiune, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus... În trei dintre ele, cei doi figurează în regim episodic, fiind amintiți în treacăt, aluziv ori numai evocați sumar în legătură cu felurite evenimente de pe agenda publică a momentului, „cestiunea” cea mai arzătoare la
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
fi acela de a scrie "poezii cari ating, exprimă idei înalte, de interes general și de interes filozofic"; după ce reproduce o bună parte a poeziei intitulate Cugetări, criticul comentează: "Poate cam prea lungă, dar admirabilă poezie. Cît de măreață, de înfiorătoare e moartea din strofa din urmă!". Apoi, transcriind o strofă ce se încheie cu antologicul vers Nu de moarte mă cutremur, ci de vecinicia ei, Gherea se lansează: "în aceste admirabile și energice versuri, poetul a exprimat cea mai mare
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
ce abia dacă pot fi înțelese. Algernon Blackwood 2: „Să simți ca un poet nu înseamnă să fii poet”. E drept, totuși poezia, creația, nu înseamnă neapărat să tipărești cuvinte. E o viziune filosofică, epicurism, hedonism. [...] 30 septembrie Iarăși o înfiorătoare jumătate de oră de discuții. Cînd nu mai aveam mult pînă să zbier. Vorbe de o banalitate teribilă, despre prețul saltelelor, despre fiica doamnei Ramsey, care s-a măritat cu un medic din Montréal. S-au făcut și cîteva comentarii
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
student la engleză, condamnat că, printr-o scrisoare adresată președintelui Harry Truman, ceruse azil politic În America - se afla chiar deasupra camerei unde mi se repartizase un pat și câțiva metri cubi de aer, și aceia otrăviți de un miros Înfiorător. Cumplite drame aveam să trăiesc noapte de noapte. țin minte, În 17 spre 18 ianuarie 1950, un deținut, să fi avut vreo 30 de ani, a fost dus În Celula Albă. Doamne, atât a alergat omul acela să nu Înghețe
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
scorburi. Niște icoane aprinse: înverzitele lunci. Se tăvălește luna, pe arături, în urma plugurilor, la fel ca un lup pe zăpadă, și, în fiecare primăvară, sunt amenințați pomii să dea roade cu niște instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
puternică influență evreiască. Printre strămoșii mei s-au aflat și un episcop și un dublu asasin. Nu, mi-am zis mereu, n-am să fac investigații exacte de unde mă trag, fiindcă apoi, cu timpul, o să descopăr probabil grozăvii și mai înfiorătoare, de care, ce-i drept, mă tem. Oamenii își dezgroapă strămoșii și scormonesc în droaia lor de strămoși până ce au răscolit totul și sunt de-a dreptul nemulțumiți și de aceea se simt de două ori jigniți și disperați, spunea
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
spună că s-ar putea foarte bine să ajungă și el la fel. Căci la oricîte subterfugii recurge conștiința noastră atunci cînd ne dă voie să ne mai mințim o dată trăgînd din țigară, ea nu poate totuși să șteargă imaginea înfiorătoare a unuia pe care aceleași subterfugii l-au dus la moarte. Așa și cu sindromul gîndirii abstracte: e ca un cancer subtil de care nu-ți dai seama pînă nu apuci să-i vezi, întruchipată în pielea altora, simptomatologia devastatoare
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
stampă străină care, de departe și în lumina amurgului, oferea o priveliște fantastică, pitorească și exotică, dar sub soarele fierbinte al zilei de iunie care a urmat n-a mai arătat decât ca o groapă tristă și murdară. încât acest înfiorător târgușor cu uliți pe care le cutreierau porci și câni ca niște harnici agenți sanitari nu i-a mai pricinuit călătorului și observatorului decât o senzație negativă și chiar repulsie. Senzație ce a rămas, totuși, izolată și nu s-a
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
cît mai grabnic atleți ai lui Belzebut. Duhnim a groază de toți și de toate, de scîrbă pentru toți cei ce ți-au fost dragi. Icoanele din adîncuri le ardem în mijlocul camerei pe un rug de împunsături, scrîșnete și gemete înfiorătoare. A mai rămas ceva? Smulge-l și, sîngerînd, aruncă-l pe jarul minciunii. Cu cît mai mare e pustiul rămas în urmă, cu atît mai bine". Resortul principal al detenției la Pitești era, după cum se știe, experimentarea așa-zisei "autodemascări
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
păpușă, și ce-i cu asta ?” Dar apoi am văzut-o. Este de mărimea unui copil mic, doar asta fiind suficient să te izbească. Și când se uită la tine, se uită la tine... Urmărindu-i transformarea din drăguță în înfiorătoare, de data aceasta, a fost chiar copleșitor.” Wallis, care a lucrat cel mai mult cu Annabelle, afirmă: „Este incredibil de înfricoșătoare, pentru că nu te aștepți la asta. Este dezarmantă, într-un mod straniu; te uiți la ea ca la un
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
Eliade, e un mare vinovat. și el, si Cioran, si imbecilul de Noica, si grasul de Vulcănescu, si atâția alții (Haig Acterian, Mihail Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Din cauza lui, toți au devenit fasciști. A creat o stupida, înfiorătoare Românie reacționara”. ștafeta a fost preluată, după 1990, deci când numele lui Nae Ionescu n-a mai fost interzis, de către Zigu Ornea. Într-o lucrare ce a făcut furori, Anii '30, criticul literar, al cărui denunț ordinar, în plină perioadă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Oraș, al cărei drept de exclusivitate era reînnoit anual prin hrisovul cancelariei domnești de la Iași. Coincidența face ca pe fosta fundație a casei în care trăise vreme de 44 de ani Ioan Gorgias, devenită acum sub lamele buldozerelor o groapă înfiorătoare, să fie construită una din garsonierele ce-i va fi repartizată lui George Dorn. De-aici și motivația, ba chiar un fel de datorie morală devenită obsesie, a aceluia de a resuscita amintirea unui destin exemplar trăitor acum două veacuri
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
fel de marjă de manevră. Orice zi de întârziere în desemnarea premierului și a Guvernului, pe care o provoacă, alimentează valul de ură împotriva lui. Sper că Traian Băsescu va alege soluția raționala de a-l numi pe candidatul majorității înfiorătoare a USL în Parlament și apoi să se descurce majoritatea cu guvernarea”, a spus jurnalistul. „Pe Traian Băsescu nu îl mai interesează un partid pe care să îl susțină. Face un soi de scenetă pentru public, în care joacă de
CTP: „Băsescu alimentează ura împotriva lui prin amânarea numirii premierului” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40451_a_41776]
-
Mii de ieșeni au privit cu groază și durere nenorocirea care s-a abaut la Scânteia, județul Iași pe 14 august 2009. Reporterii cotidianului local 7est au refăcut traseul accidentului și au mers la famiile celor decedați. Au aflat poveștile înfiorătoare a celor 17 orfani ai catastrofei feroviare de la Scânteia. Am dori cu ajutorul vostru să-i ajutăm pe toți aceștia la fel! Asta se va întâmpla doar cu ajutorul vostru, a, donațiilor/sponsorizărilor. Deocamdată ne-am oprit la cazul lui Florin (6
Campanie umanitara: "Globuri cu suflet" [Corola-blog/BlogPost/95061_a_96353]
-
pe care o gustasem în copilărie când curentul electric mă azvârlise de pe o masă. Am văzut fotografia fraților serafimi: Lucian Raicu, critic literar și Virgil Duda, romancier, la Bârlad, în 1942. Aveam ochii înecați de lacrimi, 1942 era chiar anul înfiorător în care mă născusem, un an negru în tenebrele Europei, anul în care mă născusem moartă și fără vedere. Dar la Bârlad erau doi băieți de rasă îngerească, trași în poză, poate chiar de tatăl lor. Băiatul mai mare cu
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
gri, vinilurile date pe sub mână, Daciile 1300, cele două ore de program Tv, și multe, multe alte detalii care alcătuiau viața de zi cu zi a oricărui român cu douăzeci și ceva de ani mai înainte. Nu e o realitate înfiorătoare, dar nici nu o poți rememora cu acea melancolie dulceagă, încărcată de regrete moi, care-i în stare să preschimbe și cele mai stânjenitoare momente ale vieții în amintiri plăcute. Citind prozele lui Tudor Călin Zarojanu nu mă pot abține
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
povești populare, pe care aceasta le depăna cu glas tremurător. Chipul legendar al lui Alk și acela al tovarășului său nedespărțit Vidri, drumeția lor plină de isprăvi neasemuite prin codrii Helagrului sau pe țărmurile Mării Iavire, lupta dintre Sardo și înfiorătorul Brinx, ca și frumusețea fără pereche a modestei și cucernicei Ramida - iată tot atîtea imagini care începură să populeze cugetările micului Hubert, atrăgîndu-l pe cărările ispititoare ale visului și fanteziei. Toate aceste figuri ale folclorului vor reînvia în poemul Amintiri
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
cu 120 la oră, m-au oprit și două fufe de polițiste de la circulație, am fost nevoită să le arăt legitimația și să le spun de unde mi-am luat furoul ca să mă lase să plec. La Guvern era o foșgăială înfiorătoare. În frunte cu Premiera, toate ministresele plângeau și-și frângeau în mânuțele manichiurate, care colțul de la pijama, care capodul, care bikinii, mă rog, fiecare își frângea ce apucase să pună pe ea, înainte de a pleca de-acasă, în mare viteză
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]