2,013 matches
-
pe-aici cît îi trăi!... Și mai ai tupeul să ridici laba asupra mea?... Bîlbîitule! Lui Nuțu puteai să-i spui orice, dar să nu-l faci bîlbîit. De cum Tomiță pronunță acest cuvînt, mai cumplit ca o bombă atomică, se înfioră din cap pînă-n picioare, de parcă ar fi căzut într-un cazan cu apă clocotită și se repezi la Tomiță ca un hultan. Dar nu reuși decît să-l fulgere cu un pumn peste umăr, întrucît Tomiță, mai sprinten și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se apropie înfiorat de lespezile dispuse în formă de poartă. Presimțise ceva și nu se înșelase. Se uită cu atenție și deodată nu-și mai putu stăpîni un strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de alte celebre răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că ești iubitul meu acum? Nu sunt iubitul tău, Ionela, și nu te juca cu mine. Mi-e greu să ți-o spun, dar eu nu exist. — A, domnul face nazuri, face teatru... Aștepți ceva de la mine? — Nu, dar sunt Înfiorat de plăcere. De plăcere că pe Cristian Siboiu Îl cheamă acum Vasile Moare și că acest Vasile Moare se va duce să Îi recite poezii patriotice tovarășului Birică de la , mâine, la Pietroasele, În acompa niamentul lăutarilor, cu capul pe masă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de tandrețe. Mâna stângă rămâne pe fruntea bărbatului și-i masează în continuare cele câteva riduri orizontale. Iar mâna dreaptă începe să mângâie ușor umărul nebunei. Mân gâierea conține o detașare perfectă. Gestul e aproape mecanic. Robotic. Porii nebunei se înfioară și mintea ei nu-și poate explica forța care o subjugă, în ciuda faptului că ea înțelege că mâna o mângâie mecanic robotic, iar fiorul îi zguduie subtil toată ființa, și carnea ei răspunde prezent în mii de locuri ascunse, și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
partidă de tenis de câmp. A acceptat.Jocul s-a dovedit interesant. Au urmat vizionari de filme și mese festive la restaurant.I-am scris și versuri. „Scrisorile de-odinioară Le-am azvîrlit în foc,și-acum Cenușa lor mă înfioară, Mă înfioară-al lor parfum”. (Gh.Orleanu). Ii plăcea poezia.In special versurile cu rima albă. M-a întrebat dacă știu să dansez. Am acceptat să primesc câteva lecții de dans. Intr-o seară de toamna i-am facut o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
tenis de câmp. A acceptat.Jocul s-a dovedit interesant. Au urmat vizionari de filme și mese festive la restaurant.I-am scris și versuri. „Scrisorile de-odinioară Le-am azvîrlit în foc,și-acum Cenușa lor mă înfioară, Mă înfioară-al lor parfum”. (Gh.Orleanu). Ii plăcea poezia.In special versurile cu rima albă. M-a întrebat dacă știu să dansez. Am acceptat să primesc câteva lecții de dans. Intr-o seară de toamna i-am facut o scurtă vizită
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cuvântul meu, aș trec cu limba în sus și în jos, de-a lungul gâtului sau între sâni. Domna Geta are sânii mari, poartă întotdeauna sutien și aș vrea să-i strâng sfârcurile între degete. Sunt convins că s-ar înfiora și ar avea orgasm. Cred că bărbatul ei este unul din acela care citește ziarul, se uită la meciurile de fotbal și uită să mai facă duș. Are ochelari cu rame groase, l-am văzut o singură dată, e roșu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru vioară și pian, are o istorie îndelungată pe care o trasează colaborarea cu violonista Luminitza Petre; o imprimare discografică despre care s-a vorbit mult cu peste două decenii în urmă, o versiune scăldată, la propriu, de razele lunii, înfiorată de aripa unei păsări, cu prilejul serilor enesciene de muzică găzduite, în anii '80, la Tescani, la Festivalul "Enescu - Orfeul moldav", au fost momente evocate inclusiv pe parcursul unei emisiuni de mai bine de o oră, o discuție colocvială pe care
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
vetust al unor jucării care fuseseră și ale tatălui meu, pentru a le descoperi apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă înfior la gândul că fac parte dintre tot mai puținii care îi mai păstrează amintirea reală, încă vie, cu totul alta decât imaginea pe care noile generații și-o formează - dacă și-o mai formează - despre trecut din cărți, din albume
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
câte una, astfel încât astă-toamnă am putut să culeg câteva prune. Mi se părea extraordinar că am o mică împărăție, populată de pomi, păsări și insecte. Acum mă plimb fericit prin grădina cu totul și cu totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
văzdoage" unde privește "cum dorm eleve în iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile și copilițe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un acoperiș fierbinte, sub ochii
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
totuși, pentru mine, editura Amurg sentimental. Pot să stau, ore în șir, să-mi imaginez coada de trecute vieți de doamne și domnițe care așteaptă, cuminți, în fața porții, cu manuscrisele în sacoșă și cu lacrimile în colțul ochilor; fiecare se înfioară și tremură ca frunza când aude tiparnița sortită să-i împrăștie suferințele spre cele patru puncte cardinale." Intuind că în spatele acestor note stă o plimbare la pas prin Târgul de Carte Gaudeamus și nefiindu-mi tocmai străină activitatea, adaug în
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
Copilul meu sau al dumitale sînt probabil niște sub-bebe. Ceea ce este oarecum justificat de faptul că noi, ca niște sub-părinți, cumpărăm revista și ne uităm în gura ei. Mă opresc aici întrucît o afirmație pusă în chenar în Superbebe mă înfioară: Imaginația (copilului n.n.) urmează puterea exemplului. O imaginație ce urmează "puterea exemplului" este pentru mine ca adult și pentru orice real sau potențial copil ceva absolut monstruos, incompatibil cu civilizația. Închid revista și o arunc cu grijă, deși copilul e
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
totalitariste ale secolului douăzeci care, cu un patetic spasm de izbăvire, s-a încheiat cu două războaie mondiale... * NU E CU PUTINȚĂ ca astfel de monstruozități politice să zacă și în mintea unui mare umanist. Dimitrie Cantemir gusta și el înfiorându-se din elixirul amețitor al puterii. O clipă doar. Cât să măsoare prăpastia, scuipând din gură otrava... Să fie cultura antidotul Puterii?... S-a văzut aceasta mai târziu în purtările blânde ale noului domn, deși în politică blândețea nu asigură
Prinderea lui Brâncoveanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8963_a_10288]
-
plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă sculptează-n amintire?/ De voi se înfioară frunza-n codri/ Și fermecate curg a noastre râuri./ Tresari tu, Transilvanie, l-al lor nume/ Și-ntinerește inima-ntr-al nostru neam." Cu deplină justețe, Iordan Datcu argumentează că Ioan Șerb, trăgându-și seva sensibilității sale din creația populară
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
acesta e izibitor în cazul islamului. Dacă trecem peste amănuntul banal că pe europeni religia islamică ori îi plictisește, ori îi înspăimîntă - îi plictisește pentru că nu se pot regăsi în modelul de viață propus de Mahomed, și îi înspăimîntă fiindcă, înfiorați de spectacolul atentatelor sinucigașe și al decapitărilor televizate, europenii au ajuns să privească islamul ca pe o religie a groazei - dacă trecem așadar peste acest amănunt, atunci nu putem să nu recunoaștem că, astăzi, islamul este religia cea mai expansivă
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
Gheorghe Grigurcu Demon al analogiilor și simetriilor perverse, cum îl numea înfiorat de admirație un confrate, Luca Pițu ne înfățișează în ultimul d-sale op elementele unei autobiografii. Adică o analogie și o simetrie cu sine, oglindă discursivă în care-și potrivește chipul în evoluție, îndatorat unor straturi ancestrale ca și unor
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
concentrează ceva esențial pentru definirea particularului sentiment al lumii pe care întreaga operă a poetului urma să-l aproximeze. Căci în tot ce a scris până acum Adrian Popescu păstrează această amprentă originară, o muzicală reverberație de arhetipuri, o memorie înfiorată de tipare inițiale. Fără nici o ridicare emfatică a mâinii ori a vocii, cu o modestie și cu un fel de umilință, cu justificată trimitere spre franciscanism, în fața a ceea ce, pentru un număr de spirite atente la ceea ce rămâne, se mai
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
asumării marilor teme, puse în contextul regimului comunist, după cum afirmă cu îndreptățire Monica Lovinescu: "Personajul central din Orgolii, chirurgul și savantul Ion Cristian, își joacă întreaga existență exact pe aceste coordonate: libertatea, destinul omului, ratarea și moartea. ŤMoartea psihicăť îl înfioară mai mult, infinit mai mult, decât cea biologică, fiind cu toții înconjurați, într-un secol expert în dezumanizări, de atâtea forme larvare, de atâtea decese în planul conștiinței, al gândirii, al demnității" (Ibidem, p. 239). Am citat mai multe fraze care
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
strepezeau dinții dacă mușcai din el. Și pleacă la gară bunul Marius încărcat de manuscrise și cărți, abia le ducea... Mașină, ioc. A doua zi seara primesc un telefon de la tânărul din Oradea ajuns cu bine. A doua veste mă înfioară. Aud în telefon: "Pâinea și mărul au fost formidabile!" - Ei! fac în pâlnia telefonului, și cred că răsună în tot orașul de la Vest, unde și D.R.-ul a făcut liceul. Cum a fost? - Bine, cum să fie. Am avut noroc
Marele drog, foamea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9727_a_11052]
-
lăsa la vedere gâtul frumos și lung diamantat cu un pufușor bălai și ademenitor sau ochii ei cu sprincene arcuite, cu gene lungi și extrem de mari și luminoși, cei mai frumoși ochi care știau să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]