393 matches
-
violete cu irizări albastre de cicoare La crugul lumii mai îndemn speranțe când alte flori se-aprind în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de blânde flori și-mi sună macii spânzurați de zori, iar timpu-mi dă vestirea lui vicleană. O urmăresc trecând spre depărtare și știu că nu va fi nicicând a mea, că locul meu e-n luminiș de stea Zidit
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
legi de carton, Plătim altă marcă:”Ales din Prostie”, Trăim din pomană, sictir și pardon ... Avem mari producții de flori și cucuie Pastile, bancheri, alcool și șotron Și poze cu țara trimise la UE. Justiția-i oarbă.Căzută-n baston ... ÎNFIORARE În tăcerea albă curge-un glas în sânge, Ancestrale treceri între om și lup; Când e lună plină, haita-n cerc se strânge Dansând colții-n aer pâna când se rup Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arse De Apocalipsa ce în
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
Contemplând chipul seducător al iubirii, oamenii au trăit pasiuni, au țesut intrigi și au păstrat taine. Fără alchimia iubirii, viața nu și-ar fi împlinit rostul, anotimpurile și-ar fi dăruit în zadar parfumurile, iar singurătatea și-ar fi purtat înfiorarea pe fiecare amintire. În absența iubirii, poeții nu ar fi suspinat de-a lungul timpului în versuri, îndrăgostiții nu ar fi cântat serenade, și luna nu ar fi stat martoră atâtor declarații și jurăminte de amor. Dacă iubirea n-ar
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
TĂCUTĂ ICOANĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului TĂCUTĂ ICOANĂ... Din buzele tale, trandafir, Să-ți răpesc roșul aprins, Spre bucuria albului crin, Alimentându-i dorul nestins. Vreau să simt aceeași înfiorare, Precum te uiți la un tablou, Care emană nuanțe de culoare, Răsfrânte de a luminii ecou. Te port în suflet tăcută icoană, Să reînvii nostalgii în amurg, Să păstrăm veșnic a iubirii taină, Să înceteze lacrimi ce curg. Inima mea
TĂCUTĂ ICOANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360646_a_361975]
-
tot mai mult din terenul descriptiv, ființa pare a se supune unui filtru meditativ („Litanie pentru Emma”). Întâlnim momente de măiestrie formală („Ikebana”), iar universul e rural și domestic („Șarpele casei”). Meditația gravă nu exclude puritatea izvorâtă din alb, iar înfiorarea în fața trecerii este percepută sub forma oximoronului „veșnicie vremelnică” („Chipul verii”), îndemnând la un efort de adaptare: „Învață, suflete, schimbarea/ ca pe o piesă de mult scrisă” („Terapeutică”). Acum feminitatea este investită și cu vocația sa constructoare, amintind de Ana
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
de cămile Pe-acele vagi cărări sau iluzorii Drumuri care cădeau pe-un colț de cer Scrisnind în ritmul tandru al culorii Care destrăma visul în voaluri de mister Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepăda pe zei? Nicînd înfiorarea acelor jocuri pure Nu va sminti gindirea groteștilor atei Care știau în taină din glorie să-și fure Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zăpadă confecționau inele Urlau
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > PĂȚANIA BUBURUZEI Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a strecurat gâze ce mișună vesele. Flori gingașe, scăldate în lumina caldă a soarelui, ne încarcă privirea de frumusețe, iar aerul parfumat ce se leagănă pe la ferestrele
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
vântul îmi desfăcea rochia tu îmi însângerai buzele cheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secol ca doi dependenți de un drog neștiut de nimeni învățasem copacii pe de rost iubeai castanul de pe strada ta salcâmul meu își scutura înfiorarea târzie ... Citește mai mult că iubirile nu mor niciodată)dar pasul tău era deja în pragși ultima ușă se închideaera primăvarăeram doiiubeai mirosul meu de salcâmscuturat de ploaieîmi strângeai părul în pumnadâncind săruturivântul îmi desfăcea rochiatu îmi însângerai buzelecheltuiam iubirea
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de ploaieîmi strângeai părul în pumnadâncind săruturivântul îmi desfăcea rochiatu îmi însângerai buzelecheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secolca doi dependenți de un drog neștiut de nimeniînvățasem copacii pe de rostiubeai castanul de pe strada tasalcâmul meu își scutura înfiorarea târzie... XXVIII. VIAȚA, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012. este o șosea cu șapte benzi pe care nebunii lumii merg cu două sute la oră claxonând după fantomele ieșite la plimbare duminica după ora
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
cu totul distinse, Mioara Manea Arvunescu. Ea a trăit alături de copii fiecare clipă de urcare în extazul cântecului, a râs, a cântat, a fost fericită, a intrat în inima copiilor și i-a sorbit pe ei în lumina ochilor și înfiorarea inimii sale! Două artiste minunate, ce au în raza de sub gene, întinderea lumii, artiste care dacă te lasă Dumnezeu să le privești, îți arată cât trebuie prețuită frumusețea și divinitatea veșniciei, au timp și suflet pentru copiii Adjudului! Marea artistă
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
Se limpezește aerul În jurul meu Și cerurile toate Se deschid, Până aproape de Dumnezeu. Dacă vrei Cu tine să rămână, De frumusețea ei neterminată Precum de chipul apei Din fântână, Să nu te-atingi, Să nu te-atingi vreodată. Ce sfântă înfiorare Se coboară În trinitatea ființei mele întregi! Citește-mă Cu grijă și răbdare, Citește-mă În fiecare seară, Spre dimineață o să mă înțelegi. Când vine ea, Poezia, Întunericul Pleacă... Referință Bibliografică: Când vine ea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN
CÂND VINE EA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359662_a_360991]
-
vântul îmi desfăcea rochia tu îmi însângerai buzele cheltuiam iubirea la colțuri de străzi și de secol ca doi dependenți de un drog neștiut de nimeni învățasem copacii pe de rost iubeai castanul de pe strada ta salcâmul meu își scutura înfiorarea târzie plecai pentru că iubirile nu mor ci se dizolvă în cupa cu venin a vieții îmi sfârșeai primăvara care abia începea sub cernirea dulce a florilor de argint nu mi-ai atins gura care fremăta în așteptare nici tâmpla care
(PLÂNGEAM ŞI TU ÎMI SPUNEAI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359238_a_360567]
-
opriți-vă fierbinți,/ În carnea mea cu târnăcoape./ Am să vă dau mistere și arginti,/ Că fumul, bogăția să vă’ngroape.// Mi-e inima de fulgere ocean./ Mi-e palmă năzdravana și haiducă./ Opriți-vă cu sufletul ochean/ Să beți înfiorarea hăbăuca.// Pe steiul ars de foc și’nchipuiri/ Să vă înalt o clipă, să vă doară./ Crepuscul de altare și zefiri/ Și vorba peste moarte să vă moară.// Nu închinați cu mine rugăciuni/ Ci treceți, ca barbarii, mai departe,/ Mă
Marin Scarlat: Ion Pena, scriitorul interzis () [Corola-blog/BlogPost/339379_a_340708]
-
și te vei reconfirma pe tine însuți așa cum ai fost. Proiectez această experiență lui Norman Manea peste faptul revenirii personale după 20 de ani în orașul copilăriei. Un fel de mit stă deasupra speranței regăsirii noastre așa cum am fost. O înfiorare spirituală ne duce către întoarcerea din basmul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”: constatăm că și amintirile au amintirile lor și că locurile împreună cu cei de acolo au o viață comună, trecătoare. b) A doua axă a întâlnirii spirituale
NORMAN MANEA: Elementele formulei existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339627_a_340956]
-
în jos cu căzășuta, avînd o accelerație apropiată de cea gravitațională. „Vom afla destul de repede”, spuse Oțel culegîndu-se de pe podea și apăsînd butonul de apel de la ușa bătrînului. Acționată de un mecanism ascuns, ușa se deschise larg; nu fără oarecare înfiorare, intrară. Hait, asta ce mai era? Colonelul se uita la ei și zîmbea, cu o expresie nemaivăzută pînă atunci pe figura-i sumbră. „Faceți-vă comozi, băieți!”, zise, indicîndu-le cele două fotolii care răsăriseră din podea la atingerea unui buton
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
mâinile din zâmbetul tău cobora în încolțirea altei ierbi În acel atunci nu se mai țeseau anotimpuri dimineți și apusuri era doar starea aceea dintre veghe și așteptare dintre făptură și nălucă În acel atunci țipăt răgușit pe cerul cernit înfiorare rece creștea revolta mea durerea mea lacrimă necăzută să nu-ți tulbure frământul În acel atunci mă strigai cu numele celor plecați răscolitul adâncului te purta mai aproape de ei decât de mine eu încercam să întorc clipa tu vedeai scânteia
ÎN ACEL ATUNCI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341054_a_342383]
-
aripă, noaptea între cântece seara-ntreagă liniște; căutate-aș, căuta, Cerul mi te-a lumina sărutați-aș lacrima... EU SUNT Sunt eternul mit și cale Cruce, ningere, visare Sunt icoana întâiului Pământ Oglindit în astre și Cuvânt Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare Moarte sunt, viață, înălțare Sunt lumină, umbră, sunt netimp Sunt izvor, cunoaștere,Olimp Sunt pecete, focul din potcoavă Sunt nectarul vidului, octavă Sunt un semn, sămânță, curcubeu Eu sunt Sfera Lacrimei din Zeu PĂTRUNDEREA ÎN VIS Am intrat în vis
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ORA SIDEFIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-arată o lumină argintie Din norul unui cer îmbătrânit Și prinde-a bate ora sidefie Înfiorarea pe-un ornic uimit. Clipe -mirese- trec,..tăcerea crește Pe suave aripi călătoare! Mirată, bolta -iarăși - își rotește Brațul ce ninge cu împăcare... Se-aud plutind fărâme călătoare De iarnă intrată în albul dans, Prin spațiul gri haotică mișcare, Bucle
ORA SIDEFIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342676_a_344005]
-
pește. N-am auzit și înțeles nimic. Îi urmăream privirea printre plante și cozi roșii ori galbene...căci ne poziționasem de-o parte și de alta a vasului. Buzele lui șopteau într-o limbă neștiută, iar pielea mea decoda, în înfiorări violet-roșcate...în bobițe ude. Îmi amintesc așa de viu și acum jocul acela. “Vreau blugii tăi. Ți-i cumpăr. Îți dau cât vrei pe ei. O să-i decolorez. Vreau să-i fac albi” așa mi-a zis într-o zi
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cu gândul m-am eliberat și-am învățat să zbor ! M-am înălțat cu el, în slăvi, spre soare. Trecut-a mări și munți, putere făr' motor, Pe-a aripa lui venit-a cea dintâi înfiorare. Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
prin disponibilitățile asociative, pline de vitalitate: când tandre și melodioase, când „surpate”de seismele neliniștilor interioare. Ideea poetică capătă contur, se desprinde de umbrele lungi ale serii, devenind emanație luminoasă care reușește să-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Poetul vânează cuvintele ce zac în adormire în „călimara cu diamant”, acestea curg cu lejeritate, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică, așezându-se ca o ninsoare abundentă peste tumultul trăirilor,(expresie a unor permanente stări
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste, o nouă înfiorare. Să cânte vântul în flaute de dor, să-mi ducă gândul până dincolo de zări - și de va crește iarba în fiecare rană -, străinului să-i spui... să răsădească o floare și-o dragoste solară, la umbra unei sălcii plângătoare
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
rog, prescrie-mio dragoste mare,să-mi astâmpăr sfâșierea dinjelitulsihastru.Un cer senin să-mi stea de veghe,când febra nopților și îndoialavor înălța un rug,în fiecare lacrimă și-n fiecare orăde-așteptare.Doctore, te rog,bandajează-misufletulc-o nouă poveste, o nouă înfiorare.Să cânte vântul în flautede dor,să-mi ducă gândul până dincolode zări -și de va crește iarba în fiecarerană -,străinului să-i spui...să răsădească o floare și-o dragostesolară,la umbra unei sălcii plângătoare,în amintirea clipelor ce
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
cel mai focalizată pe surprinzător și senzațional are o delicatețe indescriptibilă a și acum ca și totdeauna frumoasei la suflet și chip artiste, Pompilia Stoian. Împarte viața citadină cu o comunitate care o respectă a Braunschweig-ului, în Germania, vizitează cu înfiorare țara natală, păstrează legături cu cei pe care îi are apropiați, dintre prietenii dragi. Ei îi întorc, fiecare în felul său, prietenia. Are o fiică pe care o cheamă Pompilia Dominique, este Master al facultății de jurnalism, la universitatea Boulder
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
avem de trăit. Lumina asta caldă ne trimite cu gândul la casa părintească sau cea a bunicilor peste care se împrăștia generoasă în oricare răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]