542 matches
-
printre-ai săi, a sa printre străini. Limbajul poetic simplu, rostit în graiul molcom și dulce al spațiului moldovenesc, topește în retortele sale toate comorile păstrate în pământul frământat al Basarabiei. Rostirea solemnă din letopisețele cronicarilor se împletește cu verbul înfiorat al Doinei eminesciene, reverberând în invectiva și imprecație, ori transmițând patosul poeziei lui Alexei Mateevici și Grigore Vieru: “Nistrule, de ce ești frate Cu Prutul care desparte Doi copii de-același neam, Două frunze de pe-un ram? Râuri, voi, ce
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
contopite parcă într-un cântec, curg tainic dincolo de lumea imediată, într-un spațiu al misterului.Obsedat de amintirea unității primordiale a ființei, poetul se află într-o continuă căutare, în speranța regăsirii esențelor; un gând preexistent și regăsit, stimulând memoria înfiorată. “cade clipa în nemărginiri să moară”... reflectă condiția limitată a eului; un finit măsurabil “clipa” - în fața infinitului ( nemărginirea).Alensis De Nobilis are conștiința fragilității lucrurilor, dispariției pe care o contemplă cu o seninătate tragică.De multe ori, își abandonează conștiința
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
brazi, a apelor repezi și curate de munte, a văilor înecate în verdeața ce îmbrățișează așezări omenești, ascunse și învălurite de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către nord, când, pe neanunțate
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Senryu > LILIACUL Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Arbust din flori înfiorate, Din mici inimi înflorate, Ce sunt duble împletite, Să-și pună fetele-n cosițe. Căutând pe cele cu noroc, Fineții să nu-i fie-n deochi. Pe când liliacul înflorește, Natura toată îmbogățește, Flori parfumate-n ciorchine, Iz-uri înmiresmate-n
LILIACUL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/349896_a_351225]
-
sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi lasă răni adânci, inestetice, Pe care, însă, doar eu le văd Și doar eu le simt ... Jocul ploii mă amețește Cu zburdălnicia lui. Am uitat de ce plâng, De ce bătăile inimii palpită, înfiorate, Și nici măcar nu mai știu De ce e atât de toamnă în mine... Referință Bibliografică: NOSTALGIE DE TOAMNĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
se înmuiase genunchii de emoție. A văzut șareta lui Viorel legata de ușa magaziei. Ce să fie de era așa de emoționată? Doar s-a mai întâlnit cu el de atâtea ori și nu s-a mai simțit așa de înfiorată. Când a intrat pe ușa magaziei, l-a văzut pe Viorel uitându-se într-un registru în biroul magazinerului. Se făcea că nu a observat sosirea fetei, însă era convinsă că știa de prezența sa în magazie. Săndica se îndreptă
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
oprească Și să-și întindă brațele de dor... Fiorul cu răsuflarea vie, Cu fluxuri și refluxuri de iubire Pe sângele-n sălbatică-armonie Picură șoaptele în neștire ... Și se-nfiripă în gândul avântat O nebuloasă-a misterului etern În întrebarea crescând înfiorat... ....................................... Ne-aflăm în cer sau suntem în infern?! Referință Bibliografică: SĂLBATICĂ ARMONIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂLBATICĂ ARMONIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350110_a_351439]
-
NOASTRE Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului zăpada a uitat de ceasul prins pe crengile caisului și soarele a-ncălzit cadranul mișcând timpul din nervul solemn ca mormântul s-a pornit roata înfiorată a iubirii în lumină și-a dorului de cer mirat de toate ne-am întâlnit degetele pe-aceeași vioară și strunele ei au renăscut un cântec parfumul trupului tău m-a dus în depărtări uitând de mine înfierându-mi buzele
CÂNTECUL PRIMĂVERII NOASTRE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366021_a_367350]
-
Rasfrangere > LEVITÂND SUB GERURI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 726 din 26 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În cuibul unde verile își încălzeau iubirea n-a mai rămas nimic un vuiet lung și-o tresărire paloarea din obrajii înfiorați ai zilei prea grăbite era un semn o fulgerare albă unde să fugi când iarna-și etala făptura la un singur pas... în cuibul unde verile își desfătau iubirea n-a mai rămas nimic o candelă de seară și-o
LEVITÂND SUB GERURI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366082_a_367411]
-
poezia s-a schimbat și ea, dar lirica Georgetei Resteman și-a păstrat în adâncimea ei acea undă de nemurire, de visare și de gingășie, născută din eternă enigma a omenescului din noi. Prin versul ei, Georgetei Resteman întruchipează taina înfiorată a clipelor prin care trăiește dincolo de cotidianul modern și haotic. Poeta reconectează poezia la stilul clasic dar o dăruiește și cu suflul zilelor noastre împletind astfel tradiționalismul cu modernismul capabil să capteze întregul flux al realității și să-l comunice
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
are elemente de seamă care să o separe de omul Floarea Tănăsescu, sensibil, purtat de gând în lirica șoaptei interioare, în susurul cosmosului intim, în firul liniștii ce-i leagă fibrele spiritului. Floarea folclorului dobrogean, artista Floarea Tănăsescu pare neîncetat înfiorată, numai gând, numai scumpă și rară tăcere, numai teamă de a nu mistui cu lăcomie liniștea și meditația, în vorbe tari și invadatoare peste armoniile cerești ale sunetelor fine și melodioase din care se însuflețește cântecul. Este culegătoare, cercetătoare și
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DESCRIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1009 din 05 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Și-a umplut cerul călimara cu sufletul meu și agață cuvinte brumate pe liniștea copacilor cuminți sub respirările așteptării. Penițe înfiorate se joac ă pe norii gândului dezmierdat în tomnatica reverie a culorii Referință Bibliografică: Descriere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1009, Anul III, 05 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DESCRIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352320_a_353649]
-
în cristal! Toate fetele visează nesfârșite îmbrățișări și nemuritoare iubiri când cântă Fuego. E un artist care oglindește în cântec iubirea și în iubire șiroiază susurul cântecului cel mai sensibil. Vocea lui Fuego e un mantou de mătase pe trupuri înfiorate, când premărește iubirea, e vuiet și murmur de dor și iubire...! Cu Fuego în spectacol se îgustează scena și se mărește cupola. Fuego domină și cuprinde cu brațele întinse scena și spectatorii. A interpretat la spectacolul omagial „Benone ’77”, pe lângă
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
scoteam bluza și sânii zvelți se strecurau bucuroși din cupele prea mici ale sutienului. Am observat că s-a schimbat la față de nerăbdare. Am ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
să se închine Fiului ce-n lume vine. Maica Sa la piept Îl strânge, Inima-i în rugă-și frânge, Taina pătimirii-ascunde Unde gândul nu pătrunde. Îngerii Îl preaslăvesc Ca un rug de foc ceresc, Numele Său Preacurat Îl rostesc înfiorat. Slavă întru cei de Sus Că S-a născut Iisus, Dumnezeu adevărat În scutec de in curat. Și în inimi, pe pământ, De la Duhul cel Preasfânt Pace și bunăvoire Să cuprindă-ntreaga fire. Cerurile s-au deschis... (colind) Cerurile s-
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
și apoi oglindește lumea. Or materia, materia în sine oglindindu-se pe ea este clar că oglindește materia, adică Totul. Da, așa este. (după un timp de gândire, timp în care privirea îi rămâne în gol. Își mângâie încet barba, înfiorat ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamne, asta mă sperie ! Să nu poți să zici că totul are un sens. Ființa umană a fost învățată, și asta i-a intrat adânc în suflet, că tot ce face ea are un sens, o finalitate. Că
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
prin ușa cu geam aburit, poate pentru prima dată. Nebărbierit. Adus de spate. Intr-un palton cam lung, de culoare închisă. „Și toamna și iarna/ Coboară- amândouă;/ Și plouă și ninge/ Și ninge și plouă”... Este același băcăuan care altădată, înfiorat, vibra în primăvară: „Mugur alb, și roz, și pur/ Te mai văd, te mai aud!/ Vis de-albastru și de-azur”... Litere sfinte, din raftul de amintire, poate inexistent, al micii Librării de lângă Poșta din centru. Le mai văd, le
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
pe rugul îndurărilor divine, Se aruncă în neantul răbdător al crinilor Caști, suavi, de dor înmiresmați atunci când seara vine Și aduce întuneric din tulpina spinilor. Lacrimile mele se înșiră în lumina lunii, Ies din peșterile sufletului binefăcător, În tăcerea nopții,-nfiorați, se clatină gorunii Într-o rugăciune către Domnul drept, îndurător. Referință Bibliografică: Inocente perle / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1008, Anul III, 04 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INOCENTE PERLE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352147_a_353476]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > TRĂSNETUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit pe internet, roman, cap. XV Am visat urât și m-am sculat tulburat și înfiorat. O presimțire rece mă paralizase. Nu am înțeles de la început despre ce este vorba, dar m-am trezit cu o presimțire sumbră. Mă duceam la Bibliotecă și înainte de a ajunge, am văzut o sală de lectură de formă ovală, înclinată
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-
CUVINTE de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354989_a_356318]
-
și-acum eu o aud molcomă ca izvorul de sub stâncă Și parcă văd acum trecând călări cohortele de zmei , balauri, zâne, Ilene-sânziene, Feți-frumoși, ori cotoroanțe rele și bătrâne și-aș vrea ca să le strâng din nou sub palma mea pulsând înfiorată,, dar ele sunt doar amintiri. Și nu pot fi copilul de-altădată. Copilul care-am fost Am fost odată. Leonid IACOB Referință Bibliografică: din alte vremi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011
DIN ALTE VREMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355503_a_356832]
-
ta să le asculte. Și poate-au fost cumva necumpătate. Cuvintele, ce nu mai sunt cuvinte odată ce se pierd în lungul sunet. La care nu mai iau nici eu aminte, când le rostesc ștergând obrazul umed. Cuvinte ce se frâng înfiorate când se izbesc de tristă ta tăcere. Se pierd pe drumul lung ce ne desparte, în palid, trist ecou de mângâiere. Și poate c-am rostit cumva cam multe în încercarea de-ati aduce aminte, tăcerea cât îmi fu de-
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
ar avea puterea să mângâie sufletul așa cum mângâie trupul.Trup,suflet...inima... Simt doar nevoia unei singure mangaieri.Imense.O mângâiere care cuprinde trup și suflet ,care nu doare ,nu rânește,nu întârzie...nu întreabă... Doar mângâie...Necontenit! Dincolo de pielea înfiorata,dincolo de plăcere și durere...În interior. Adânc! Dincolo de cine sunt,cine ești...cine suntem... Pentru o clipă infinit de lungă m-aș răsfăța sub această mângâiere... Și...că într-un foc imens,bucățele de sticlă s-ar topi și ar
DOAR... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356146_a_357475]
-
Până atunci, persistă "un rest tragic", mereu revelatoriu, fără a fi pierdută din vedere pozitivitatea interioară. Maria Calleya abordează și problematica genezei stării muzicale, resimțită când sub forma "iubirii atroce, tulburându-ți carnea", sau apropiată acelor "presiuni subtile asupra pielii înfiorate". Profunzimile sufletești ar merita să fie comparate cu nemărginirea întinderilor marine. Baudelairian, invocând semenul, fratele, se dezvăluie câteva fragmente dintr-un univers odată plutitor. O inedită extincție art nouveau făgăduiește tacit redimensionări plurivalente: "M-au vizitat aici, într-o înălțime
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
și Mărturisitori. Au intrat dârzi, cutezători, neînfricați, luptători, temerari, jertfitori și au ieșit Martiri. Au intrat în anchete, în calomnii, în torturi, în lanțuri, în cătușe și au ieșit cu aripi de Îngeri. Au intrat denunțați, prigoniți, persecutați, hăituiți, înfierați, înfiorați și au ieșit Sfinți. Au plecat din Codrul Verde de-Acasă și au urcat în Raiul Verde al Neamului dac. Închid ochii și văd. Regele Carolupeasca, Imoralul-cartofor, străin de Țară, Neam și Credință a devenit și cel mai mare monarh-criminal
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]