560 matches
-
alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru bunăstarea copiilor. Duminica, se strângea toată familia la masă, începeam cu saleuri și plăcintă cu carne (când nu se mai găsea carne, primeam pateuri cu brânză), apoi supa (cu polonicul înfipt neîndurător printre găluști), friptura de vacă sau chifteluțele cu piure și, la desert, celebra prăjitură cu vișine a bunicii Aneta. Eram departe de prezervativele cu talc, spălăturile cu oțet, avorturile cu andrele sau sărituri pe scări, antibioticele procurate hoțește, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Moldovei, prea des călcate de hoardele hanului Crimeii. N-au scăpat de sabia căpitanului Oană decât vreo patruzeci de oameni. Care au fost interogați de iscoadele lui Ogodai, torturați și decapitați pentru nevolnicia lor. Capetele lor se află și acum Înfipte În pari, În jurul cortului lui Ogodai. - Se mișcă tătarii? Întrebă voievodul. - Nu, răspunse vornicul. Nu se mișcă. Așteaptă poruncă de la hanul Hadji Ghirai. Care și-ar porni o parte a ordiei spre Cavalerii Teutoni din Prusia, la chemarea craiului Cazimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
om ucis de o săgeată! Oană rupse o mânecă din cămașa contelui și Îi legă brațul mai sus de rană. Apoi se ridică și se duse la celălalt colț al palatului. Roberto Lombardi zăcea Într-o baltă de sânge. Avea Înfiptă În inimă o săgeată mongolă. Străduța Începuse să se animeze. Zgomotele luptei atrăseseră oameni din casele din jur. Dar și mai mulți fugeau spre Palatul ducal. Oană simți și el că acolo este un pericol și mai mare. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
drag în serile reci și pline de brumă din noiembrie. Marcel Proust avea dreptate: realitatea nu se formează decât în memorie. Toate cele peste măsură sunt de la draci, spune un Părinte în Patericul Egiptean, un citat care-mi pare acum înfipt, la propriu, în creier. O notă scrisă după o noapte petrecută în compania mai multor studenți de mai multe naționalitați și culori. Un exercițiu de socializare aproape obligatoriu în care am fost ajutat de un vin roșu să supraviețuiesc unor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca înfiptă prea adânc pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc cu două gemene și fiecare din cei patru va tânji fără sens după perechea celuilalt. Sentimentele sunt sistematic fisurate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
nu acum. Mă voi Întoarce, ca să aflu ceea ce vreau. Spre spitalul de la Santa Maria Novella - Oh, Dante! Mereu În goana mare, de parcă Furiile ar fi pe urmele tale! Poetul rămase nemișcat, recunoscând glasul dizgrațios care Îl apostrofase. Noul venit stătea Înfipt, cu picioarele despărțite, de partea cealaltă a străzii și Îi făcea cu ochiul, cu o expresie vulpească. Apoi ridică mâna, agitându-și degetele cu grație, ca o fată Îndrăgostită. Pe fața lui lată se Întipărise un ușor zâmbet ironic. - Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale pierderii de sine te invită la dans cu glasuri păcătoase sirene nevăzute își văluresc pletele te țintuiești în propriile remușcări ca un ulise modern aflat întotdeauna în conflict deschis cu valurile dezmățate lumea întreagă rămâne o corabie inima stă înfiptă în vârful catargului pulsează în caz de pericol trebuie să arunci lestul amintirile cântăresc atât de greu la locul naufragiului plutesc doar ele uneori 28 iunie 2011 Războiul din mine și pacea ta Incomodat de tot balastul vieții, Comprehensibil, răzvrătit
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
iubire și ce implică ea. 30 iunie 2011 Ce vine din mine Vor trece toate ca o amintire A unui cataclism anticipat, Iar eu, născut dintr-o nedumerire, Voi da mârțoaga pentru un regat. Din mine se înalță cruci diverse, Înfipte ca un simbol în ce-a fost, Prin neputința rugilor perverse Eu scriu un vers și fac un adăpost. Nu voi tăia, precum macedoneanul, Un nod pe care nu pot să-l desfac, Dar voi aduce bine cu arcanul În
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rămas de la Bujoreanu, înseamnă că sunteți blestemați de Dumnezeu să fiți sterpi, să vi se stingă neamul... Rămîneți voi, Vlădenii, că tot știu de la Theo că sunteți dați Dracului... De două sute de ani suntem trei vițe, ca trei rădăcini puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu asta! Găsești motiv de mîndrie că străbunul vostru, haiduc sau hoț, ce-o fi fost el, a trăit cu toate cele cinci fete ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi aceea de a mai pune ceva la cotizația de membru. A dat roată cu ochii prin Încăpere, căutând Încuviințarea asistenței și constată că exista susținere unanimă pentru această inițiativă Înțeleaptă. Picioarele ei Îmbrăcate În blugi erau depărtate și bine Înfipte În podea, iar una dintre mâini era proptită În șold, cu cotul mult În afară. Uneori o bănuiam că imita atitudinile văzute prin revistele pentru bărbați. Cu excepția Lindei, singurul protestatar era Jeff, care sperase la o respingere totală a propunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
drept bârfă. Poate că cele peste o sută de lire Încasate de curând o ajutaseră să se mai relaxeze. Asupra mea sigur ar fi avut efectul ăsta. — Mi-a părut rău de Linda, spuse ea pe neașteptate. Stătea cu mâinile Înfipte În buzunare și cu un picior sprijinit de zidul din spate. — Foarte nesigură. Dar ambițioasă. Disperată să fie directoarea sălii, Însă când i s-a dat funcția, s-a speriat. Sigur, se pricepea, era bună la ce făcea. Dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un chist, nu-i chiar așa de nasol, dacă vrei și tu, te trimit la fix, Îți spun cum o cheamă, dar nu știu dacă meriți, mi-a zis el rînjind cu măselele. Ei bine, cuvintele lui Moise au rămas Înfipte ca un cuțit În inima mea tînără, mă rog, poate că nu chiar În inimă, poate că prin alte părți anatomice, cert e că noi doi, Împreună cu Claudiu, Începînd cu a doua zi am fost văzuți pe la etajele de jos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răspundă. Arătau surmenați și i se făcu milă de ei. Dintr-o dată Își dădu seama că harta insulei, aflată pe peretele de la spatele său, nu folosise pînă atunci la nimic. Luă În mînă indicatorul și arătă celor prezenți niște stegulețe Înfipte În diferite puncte. — Să recapitulăm principalele elemente ale discuției de pînă acum, iar după aceea vom lua o binemeritată pauză. În ultima perioadă, evenimente bizare au tulburat liniștea insulei Roland. S-au raportat atacuri asupra mai multor poziții deținute de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu privirea Înfiptă direct În peretele din fața lui. Dacă n-aș fi știut unde fusese, aș fi putut crede că Între timp se certase cu cineva. Văzînd că tăcerea lui se prelungește, am dat drumul la televizor. Socoteam că poate obosise și el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drept. A ridicat o clădire din cărămidă, cu acoperiș de tablă, ca să nu-l ningă, să nu-l plouă, să nu-l bată vântul ori soarele pe sărmanul călător. Înăuntru a pus de s-au făcut bănci lungi, cu picioarele Înfipte În betonul pardoselei. În ziua inaugurării, autobuzele au fost nevoite să oprească În stația cea nouă. Oamenii i-au Înjurat la Început pe șoferi. A doua zi, s-au strâns tot În curbă. În stația Înălțată cu atâta dăruire au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu vorba, le șopocăia la ureche și le mângâia pe ceafă, iar le vorbea și le Învârtea, că până la urmă Îl lăsau de bunăvoie să le dezbrace și să le călărească În patu’ ăla cu macat verde și cu picioarele Înfipte În pământul odăii. Da, domnule, nu te mint, că sunt om bătrân: dacă vrei să știi, am tras cu ochiul pe gaura cheii, că baba, gazda, avea niște broaște de pe vremea lui Pazvante, care se Încuiau cu chei cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până la brâu și se puse pe chibzuit. Întrerupse scurt meditația și o luă, cumva precipitat, spre construcția de scânduri aflată În fundul grădinii. Se puse pe vine și-și reluă cogitațiile. Într-un spațiu ceva mai larg dintre două scânduri zăcea Înfiptă o sticlă. Trase un gât și sumedenie de gânduri Îi năvăliră În țeasta care, oricum, reflecta În gol, din lipsă de materie primă. Se puse de acord cu el Însuși că nu era nici cal, nici măgar; nici frumos, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sat lucruri cu care nu se mai Întâlneau nicăieri În altă parte. În puținul timp cât fusese și director al Căminului cultural, Jivinoiu, pe lângă construirea meselor de șah În aer liber, a băncilor solide, cu piloni groși, de beton, Înfipți adânc În pământ, adusese scaune rabatabile pentru sala de spectacol, chitare electrice, tobe și o grămadă de alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu, lăsându-se Înșelați de mișcările dinăuntrul șubei de oaie. Când o deschiseră, sări de acolo, vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu cred să fiu înstrăinat de țară, deși sunt aici de nu mai țin minte când. Spre norocul sau nenorocul meu? Cine poate să știe!” (8 septembrie 1946 Ă 7). Și-ar fi dorit să trăiască la Paris, cu rădăcinile înfipte, însă, în pământul țării. Nu-i vorbă, în bună măsură, o asemenea situație încorporează Cioran. Prin urmare, dacă adoră Parisul, Cioran o face și pentru că găsește în el agonia prin excelență, sursa unei melancolii nesfârșite, izvorul unei tainice împliniri. În
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
generație care Își construiește memoria, care trăiește memoria ca fenomen de aculturație. Doru Pop: Aș reveni puțin pentru o nuanță. Ce se Întâmplă? Vreau să afirm tranșant că generația ’80 e bine merci, În sensul că e sănătoasă, e bine Înfiptă acolo unde este. Începând de la oamenii care sunt la Institutul Cultural Român până la cei care domină editurile - să nu uităm că principalele edituri din România sunt controlate de generația ’80 -, principalele canale media (culturale și nu numai). Dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]