610 matches
-
se cunoșteau că-s afundați chiar sub barba neagră, deasă, ce-i năvălea chipul din toate părțile, până sub ochii din care sclipea o scânteiere ciudată"” și de „"... glasul lui cald, care își scutura arareori potolirea cea tristă, ca să se înflăcăreze când vorbea despre arta lui"”. De o mare demnitate și mândrie, om de o mare sensibilitate cu un temperamental energic însă și visător, Baltazar s-a străduit să-și formeze o cultură serioasă și astfel și-a pus o seamă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în schimb una pe cealaltă, căci iubirea este dăruire liberă de sine și deschidere spre celălalt. În această comuniune, fiecare dintre ele își îmbogățește și își împlinește întreaga ființă, în toate laturile ei și în toate aspirațiile ei; iubirea, este înflăcărată de har și țintește să dobândească Împărăția, și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc. Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădește o iubire egoistă de sine. Ea îl mărginește pe om la sinele egoist și îl închide cu
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
prețui mai mult curva, spune-mi, pe cel ce-i slujește și-e este rob, sau pe cel care zboară pe deasupra mrejelor ei, pe deasupra undițelor ei? Nici nu încape vorbă că pe acesta din urmă. Așadar, pentru cine se va înflăcăra ea mai tare? Pentru cel căzut sau pentru cel ce nu cade defel? Firește că pentru acesta. Deci cine-i va fi mai dorit? Cel ce îi este supus sau cel ce încă nu s-a lăsat a fi cucerit
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a sunetelor ornamentale, depășește nevoia strictă a unei comunicări de anume atracție; dimpotrivă, are consistență, dispune de valoare poetică, se sprijină pe o meditație filosofică hrănită de lecturi din Petrarca, Dante, din Goethe, este inspirată de marile călătorii, cele care înflăcărează inspirația, imaginația călătorului; este un veritabil excurs ce se poate întrupa în pagini memorabile așa cum se întâmplă în marele poem pianistic, Sonata în Si, una dintre creațiile atinse de geniul poetic al duhului romantic, cel care animă sunetul aflat în
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
cu James Dean sau Marlon Brando ori de miticul West Side Story, industriile culturale vor utiliza imageria specifică bandei de derbedei și identității tribale. Forța rock-ului ține de autenticitatea violentă a exprimării cântărețului, ca și de ritmul susținut care Înflăcărează publicul, combinând carisma vedetelor, personalitatea lor, marketingul și star system-ul. Acest tip de fluid muzical simbolizează alianța dintre arhaismul mulțimilor În adorație În fața unui idol și sofisticarea tehnologică crescândă a modurilor de a produce artă și divertisment. Putem vorbi și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
întîia singular în poezie, ca expresia necesară a intimismului, a adus într-o vreme prejudicii liricii. Criteriul nostru ferm este, înlăturînd toate tezele dogmatice, ca sentimentele și gîndurile exprimate de poet să fie sentimentele și gîndurile înaintate care să ne înflăcăreze în măreața noastră operă, construirea socialismului în patria noastră". Chemînd la luptă împotriva ideologiei burgheze reacționare, criticul de la "Gazeta literară" (titlu preluat de la sovietica "Literaturnaia Gazeta" și care se va schimba, în a doua parte a deceniului VI din secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia VIII, p. 139-140) „Multe raționamente ard sufletul nostru, multă nesiguranță și multe contrarietăți, dar pe toate acestea credința cu adevărat că le temperează. Multe introduce diavolul în sufletul nostru înflăcărându-l și punându-l în îndoială la fiece pas, precum de pildă când zic unii: Oare este înviere? Oare este judecată? Oare este răsplata faptelor? Ei bine, în toate acestea dacă este credința la mijloc, ea va stinge toate săgețile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Tudor Vladimirescu conducerea răscoalei. Tudor a părăsit Bucureștiul și s-a îndreptat spre Oltenia, pentru a aplica planurile boierilor și promisiunile eteriștilor cu care semnase un legământ. La 23 ianuarie/4 februarie, Tudor a lansat Proclamația de la Padeș, un apel înflăcărat la încetarea robiei feudale. Conținutul excesiv de revoluționar i-a panicat pe boieri și au decis să trimită trupe pentru a-l opri pe fostul aliat sub acuzația că era tulburător și ademenitor al poporului. A emis Cererile norodului românesc prin
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
de pe Câmpia Libertății, din 3-5 mai 1848. Ca deputat în dieta ungurească din Pesta, susține autonomia și integritatea Transilvaniei pentru care este felicitat de brașoveni, craioveni, bucureșteni și de cei de la Academia sibiană de drepturi. Dragostea de patrie l-a înflăcărat în aceeași măsură ca și pe socrul său Simion Balint. Aceasta se poate vedea din activitatea politică pe care au desfășurat-o ambii, luptând pentru drepturile românilor din Transilvania, precum și din unele fapte mărunte, dar totuși semnificative. Astfel în scrisoarea
Iosif Hodoș () [Corola-website/Science/307234_a_308563]
-
vara-n sângele pufos... Dar voi dansați, că sunteți tineri, în puteri, frumoși, ca noi, haideți, dansați, în ring cu voi! Așa! Mai iute! Mai cu spor! Mai strâns! La dreapta, înainte, stânga, capul sus! Mișcați-vă pe veci, furtuni înflăcărând! Dansați, de dragul unui biet bătrân! (Iar eu mă voi retrage, cu sfială, sub pământ, dacă mi-e-ngăduit. E noapte deja și am obosit. Adio, dragii mei, adio, voi lua cu mine muzica-n urechi; și iată plec, târșâind tălpile-mi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
filmelor este că viața oricui poate avea intrigă, dar viața seamănă mai degrabă cu parcarea de afară, misterioasă și neinscripționată. Poți să ieși din ea și să fii ucis, dar n-ar avea nici un rost. Margot, Însă, este emoționată și Înflăcărată după fiecare film. Uneori o sună pe Mariana de la bar (unde se duc pentru un pahar după film) și Îi povestește intriga, ca și cum filmul ar fi ajutat-o să avanseze la un nou nivel de Înțelegere. În fiecare seară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
podiumul acela, Îl ridicaseră pe Belbo În jilț și unul dintre ei Îi Înfășurase de două ori În jurul gâtului firul Pendulului, În timp ce al doilea ținea pe loc sfera suspendată, sprijinind-o apoi de marginea mesei. Bramanti se năpustise În fața spânzurătorii, Înflăcărându-se maiestuos În mantia-i purpurie, și psalmodiase: „Exorcizo igitur te per Pentagrammaton, et in nomine Tetragrammaton, per Alfa et Omega qui sunt in spiritu Azoth. Saddai, Adonai, Jotchavah, Eieazereie! Michael, Gabriel, Raphael, Anael. Fluat Udor per spiritum Eloim! Maneat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
i se schimbase. Cele mai groaznice, mai arogante și mai uluitor de egoiste excese ale neveste-sii erau o adevărată plăcere față de groaza cu care Hugo trăise în ultimele săptămâni. Amanda s-a întors. Chipul lui Hugo era atât de înflăcărat de speranță încât femeia și-a spus c-ar fi putut să-și încălzească mâinile la acel foc. În loc de asta, însă, a clătinat din cap. Nu, i-a răspuns ea scurt. Nu la asta m-am referit. Vreau în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rudimentară, feudală. Este un alt motiv pentru care politica externă britanică, extrem de pragmatică, se reorientează peste ocean, lăsând de izbeliște România, care devine pradă sigură, pierzând cele trei județe din sudul Moldovei: Ismail, Cahul și Bolgrad. Alteori, Theodor Codreanu se înflăcărează în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente vizând "sacrificarea" (dublă) a poetului-gazetar. Separația potrivit căreia Eminescu a mers pe calea adevărului, iar Maiorescu pe aleea "raționalismului lucrativ" e corectă, dar nu mi se pare suficient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
CRIMELE LUMINII Pentru Riccarda Si probitas, sensus, virtutum gratia, census, nobilitas orti possint resistere morti, non foret extinctus Federicus, qui iacet intus. Palermo, vara anului 1240 Strălucirea amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de flori se răspândea În văzduh, purtat de briza ce venea dinspre mare. Întins pe niște perne de purpură, Împăratul desena, distrat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele. Sus, rămâneau, nedeslușite În umbră, chipul lui Cristos suveran și toate oștirile sale Îngerești, martori muți ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă Dante către adversarul său, arătându-i benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
povestiri intitulate Reciful Skule de John Buchan, pe care Arnold L. Sugarman Jr. m-a presat s-o citesc în timpul unor ore de activitate mai laxă la studio, ești un om care admiră păsările, în primul rând pentru că ți-au înflăcărat imaginația; te-au fascinat deoarece „dintre toate viețuitoarele creației sunt cele mai apropiate de spiritul pur - aceste creaturi micuțe, cu temperatura normală a corpului de vreo 60 de grade“. Probabil că, asemenea lui John Buchan, păsările ți-au inspirat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acompaniindu-se. Veneam de la secerat și treceam pe la pîrîu; sora ta păzea vițelul și cei cîțiva miei; stătea rezemată de răchită și învăța, nu reușise la liceu. N-o primise corectează Mihai -, că eram trecuți la chiaburi. Uite, vezi, se înflăcărează Săteanu asta înseamnă lipsa de orizont! Că dacă tat-tu dădea niște hectare la stat, vă erau toate porțile deschise; primeați burse de la stat, examenele erau de formă... Da, dar pe poarta ogrăzii noastre ar fi intrat numai vîntul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi copii pe genunchi. Ce n-am putut să sufăr: bărbații prost crescuți. Uite-așa era bărbatul dintîi al fetei mele: un bețiv și-un bătăuș... Lasă, Tinuțo, nu mai scormoni o temperează bătrînul. Noroc c-am despărțit-o se înflăcărează bătrîna. Cu primul o nimerise rău săraca... Ai copii? Tot o fată răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
industria românească. Un muncitor obraznic mai puțin. Dar am avut dreptate! se înfurie bărbatul. De ce-ai mai venit să-mi ceri scuze?! Așa m-au învățat: să-mi cer iertare întîi și, dacă..., să vorbesc cu domnul profesor se înflăcărează tînărul -, că el o să mă înțeleagă; el știe să înțeleagă, oamenii de la noi din uzină îl iubesc. Te rog să nu-mi mai vorbești așa de înțepat! Asta s-o faci cînd ajungi din nou în sat la tine, clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reacțiile profesorului -, mă uit și-mi dau seama că nu te poți numi părinte decît dacă-i ții lîngă tine, dacă-i crești tu, de-atunci cînd nu știu decît să țipe și pînă ajung la maturitate... Uite, vezi se înflăcărează ea cu privirea pierdută pe fereastră -, la Maria am fost tînără, în plină..., deh!, soția lui Bujoreanu, nu știu cît l-ai cunoscut, dar el, din primii ani, s-a făcut temut; temut și iubit. Venea acasă și-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
elev ar fi vrut să..., dar cînd a aflat că-s soția lui Bujoreanu... Nu, ăsta, Săteanu, era un tip foarte retras, complexat chiar că-i venit de la țară. Deștept însă, foarte ager... Ascultă-mă ce-ți spun, s-a înflăcărat ea -, dacă știi să-l scuturi, iese din el un bărbat cum rar întîlnești, are stofă, draga mea... Doar n-ai impresia c-am să stau măritată cu el! Ea s-a posomorît. S-a ridicat din fotoliu și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de aici acest "ceea ce bărbatul a știut să facă din ea"... Uneori, în clipele mele de neliniște îngînă Doina trist mă obsedează și pe mine gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese că-i fiica lui Bujoreanu, mi-a spus bunica odată... Într-un film italian parcă, un personaj spunea: Toate femeile sînt tîrfe, afară de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]