989 matches
-
ai impresia că pulsația vieții trebuie să se oprească ș...ț. Ceea ce ar mai urma parcă nu mai are nici un rost. Simțirea aceasta de aspru fior m-a încercat în acele clipe - și mi-au picurat în inimă ca lacrimi înflăcărate cuvintele: ,Acum, slobozește Doamne, pe robul Tău în pace". Iar, în treacăt fie spus, fraze ce descriu o egală senzație de fericire și lacrimile ce le produce pot fi întâlnite și în Drumuri basarabene. Ca, bunăoară, atunci când e relatată o
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
putea afla de câte ori pe săptămână să-și bată muierea (p. 24). De mare însemnătate fusese pentru însoțitorul lui Sadoveanu faptul că înainte de douăzeci de ani îl cunoscuse pe conducătorul unui teatru de operetă românesc venit în turneu în Basarabia. Patriot înflăcărat, acesta se dovedise un adevărat profesor de istorie pentru spectatori. îI ajutase să întrevadă înrudirea lor cu moldovenii de peste Prut, îi lămurise asupra țării aflate acolo, asupra anului 1912, anul anexării Basarabiei de către imperiul țarist, asupra blestemului stăpânirii străine, a
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
vorba și despre fiul său, Boris Leonidovici, rămas la Moscova, să-i fi sugerat lui Rilke să ia contact cu Marina Ivanovna Țvetaieva, ajunsă imigrantă în Franța, care, cu voia lui, să-i poată mijloci și o legătură epistolară cu înflăcăratul său tânăr admirator moscovit. Și astfel, iată, s-a înnodat ideala legătură ,triunghiulară" din depărtări, numai prin scrisori, între Rilke, Boris Pasternak și Țvetaieva, între marele scriitor de limbă germană și doi scriitori de limbă rusă, cei doi din urmă
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
au produs-o versurile Țvetaievei, printre care și Poemul Sfârșitului, ea va fi confirmată și de o scrisoare târzie adresată Ariadnei Efron - la multă vreme după decesul mamei sale; de pe acum entuziasmul său este însă probat de epistolele lungi și înflăcărate expediate Țvetaievei pe 19, 25, 27 martie, în așteptarea textului exact al scrisorii lui Rilke. Stare sa de spirit o atestă, chiar de la primele rânduri, scrisoarea ce urmează. BORIS PASTERNAK - MARINEI ȚVETAIEVA [Moscova], 25.III.ș19ț26 Iată-mă, în sfârșit
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
de Câmpia Eternă și Pădurea Nebună. Dominanta clasică luminiscentă care traversează această literatură, de la Gala Galaction și Zaharia Stancu la Marin Preda și Dimitrie Stelaru, înnobilează și creația acestui poet rezolutiv, recuperat târziu din neantul profesiunilor pragmatice, fascinat de o înflăcărată și irepresibilă dragoste pentru Poezie. Un Poet autentic, deopotrivă echilibrat și inventiv, disponibil pentru performanță lingvistică. Tema centrală a poeziei lui Theodor Răpan rămâne viața omului sub vremuri, „fortuna labilis”, destinul schimbător, acordul și dezacordul ființei cu umanitatea și societatea
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
că, în opinia sa, ”moral ar fi fost ca restul femeilor cu funcții din partid să susțină una dintre aceste candidaturi.” ” Însă președinta organizației de femei (Cristina Trăilă - n.r.) și vicepreședinta (Andreea Paul - n.r.), care, de altfel, au discursuri feministe înflăcărate, îl susțin pe singurul bărbat aflat în cursă. Mă întreb ce fel de organizație de femei este aceasta? Dânsele îl susțin pe cel care s-a opus vehement punerii în aplicare a statutului partidului, care prevede o cotă de 30
EBa, război deschis în PE cu femeile din PDL din cauza unui bărbat by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38828_a_40153]
-
se vindece de această boală, dar de fapt nu este o boală, ci este o șansă pentru România, cum e Țara Bârsei și Țara Moților, zone cu identități foarte clare. Rugămintea noastră este să ne întoarcem la dezbateri raționale, nu înflăcărate, la rațiuni și la argumente europene", a explicat liderul UDMR. Kelemen Hunor a explicat că acest „război al steagului" este fără subtanță. Liderul UDMR a dat exemplul altor județe din țară care au simboluri proprii, pe care le arborează alături de
Kelemen Hunor: „Războiul steagurilor”, unul artificial by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39458_a_40783]
-
nu mă pot îndoi că, chiar așa cum sunt, scrisorile mele te bucură și le dorești să-ți vină zilnic." Ființa fetei iubite îl acaparează total, o regăsește pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârșit și mă prăpădesc de dorul lor"). Și iarăși câte o țâșnire aproape neașteptată: Mi-e dor de tine așa cum ți-e foame de pâine
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și pentru prima dată, trupurile noastre goale s-au atins.... Rămăsese în bustul gol, etalând frumusețea unor sâni superbi și un chiloțel bleu dantelat. Am ridicat-o în brațe ca pe o frumoasă statuie vie și caldă și am depus
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
avea niciun indicator. Doar setea ei de cunoaștere, de autodepășire, o ajuta să se aventureze într-o nouă provocare. Până la urmă, asta era, o provocare! Își împărtășise gândurile și familiei sale, și avea acceptul și susținerea lor, poate chiar prea înflăcărată. Așa era Florin. Așa devenise și Mona. Orice lucru nou în privința ei îi exalta și căutau să o convingă să meargă până la capăt. Se simțea apoi datoare lor să ajungă la un rezultat pozitiv, înfrângându-și pornirile pesimiste și gândirea
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
acest teatru au jucat artiști într-o neîncetată fericire și iubire de a juca, fiecare reprezentație fiind pentru fiecare dintre ei o haină spirituală festivă, mai mult decât poate îmbrăca o inimă care doar bate, ci cât poartă o inimă înflăcărată! Astăzi, teatrul acesta ridică mereu barierele condamnate să cadă la răscrucea condamnatelor drumuri. Călătorește ca sfinții care au creștinat locurile și nu făptuiește mai puțin decât ei, pentru că presară pacea și bucuria pe oriunde trece. Seamănă flori de cânt, balet
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
Mergeam pe acel bulevard plin de viață și analizam fiecare clădire și fiecare colțișor, lacomi să vedem și să cunoaștem totul într-o plimbare dorită și plăcută. Dar, poți cuprinde totul doar într-o plimbare? Ne opream, observam, dialogam înflăcărați și făceam scurte referiri la istoria așezării. Ne imaginam că trăim în acea vreme în care, pe această vale, s-au desfășurat, s-au aprovizionat și au trecut armatele lui Petru Rareș pentru a pătrunde în Transilvania, în anii 1529
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
cert la ecuația vieții trăite fervent: extazul muzicii transgresează neîncetat omul în vitalitate novatoare, nelăsându-l îmbătrânit nici sub ani, nici sub tentațiile reglării dinamului minții la ritmuri lente. „Smokie” e dintotdeauna și în extinsă desfășurare temporală, tânără, mereu tânără, înflăcărată, cuceritoare! Cu cât explodează energiile trupei, în cadență cu timpul, cu atât se aprinde dragostea de ea. În caldele, luminoasele, înmiresmatele zile ale miezlui lunii mai (2016), „Smokie” va peregrina prin marile orașe ale României. Măreția muzicii trupei se va
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
din stele, departe de gura larg deschisă, plina de colți fioroși ai bestiei ce m-ar fi transformat în mii de fărâme. Ce mai! destinul îmi tenta iubirea de viață și de aventură cu promisiuni irezistibile, cărora mintea mea cea înflăcărată a cedat fără rezerve intrând cu tot avântul în caruselul destinului și abandonându-mă capriciilor sale schimbătoare precum starea vremii. De atunci, agătată de roata norocului, la fiecare învârtitură și cotitură a clipelor și a rotației stelelor, m-am regăsit
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
de ani, să fie la fel de bogat în iluzii, neîmplinit în disperări, cules de patimile ce țin de măreția omului furat de ideea că lupta este idealul care ne smulge din uitarea pământului. Paginile scrise de el mă cuceresc, iar patima înflăcărată cu care îi înconjoară pe marii învingători din careul magic mi-l ține mereu aproape de inimă. Mihai Vișoiu - călător sub steaua norocoasă a Dunării prin miresmele Bărăganului și aurul speranței”. În revista „Luceafărul” din iulie 2013, Radu Aldulescu găsește o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
Răpunsul formulat de Episcopul Mechisedec a devenit ”Act Sinodal” care legiferează și legitimează Autocefalia BOR și relațiile ei cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, consideră istoricii. Bunul Patriot și secularizarea averilor mănăstirești Contemporanii și urmașii l-au văzut drept ”cel mai înflăcărat apărător al Bisericei Neamului și cel mai aprig apărător al naționalismului”; el considera că unirea provinciilor istorice ar asigura alungarea vrajbei dintre frați, întărirea neamului și a Ortodoxiei Românești supusă la acea vreme prozelitismului ”papistașilor” și abuzurilor monahilor greci, care
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
reușit să cadă la pace: în timp ce protagoniștii generației de scriitori de la 1898 - Unamuno, Pío Baroja, Antonio Machado, Azorín - cultivau aversiunea față de coridă, în fruntea generației de aur din anul 1927 s-au situat Federico García Lorca și Rafael Alberti, adepți înflăcărați ai luptelor cu taurii. A urmat epoca franchistă, care a stilizat corida ca pe un spectacol de fiesta național, dar a restrâns sărbătorile populare locale. Abia după moartea dictatorului Franco a revenit situația la normal. În 1862, autorului de basme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
care oftează, poetul își odihnește simțurile lăsând doar tăcerile să murmure o iubire veșnică, asta fiindcă “nimic ca și iubirea nu mă-mbată!”. Tăcerile sale sunt construite din imagini și cuvinte care îi aduc inimii “zbuciumările de ieri”. Cea mai înflăcărată dorință a poetului este de a surprinde lumea zidită doar din iubire curată și înveșmântată în pace. Iar menirea pe care o poartă o consideră de o importanță impresionantă: “ Aceasta mi-e dorința sfântă! / Eu n-am venit ca să fiu
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
din cartea lui Artemidor, grecul care studiase secretul viselor. Imagini ale zilei, falsificate și corupte de sufletul vegetativ. Ceva ce cunoaștem deja, fără să ne dăm seama. Visul nu e decât o amintire. Câte legende nu ascultase, la câte predici Înflăcărate nu asistase, În care se istorisea povestea prietenului mort care se Întoarce să Îl viziteze pe cel viu, pentru a-i da seamă despre regiunile de dincolo de mormânt. Conștiința sa recursese, de bună seamă, la acele amintiri pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-ți spun, noi rîdem și plîngem pe dinăuntru. Nu sîntem ca toată lumea, nu ne Înscriem În baremul unei unanim acceptate normalități; geniul se plătește cu nenumărate infirmități. — Vai, ce emoționant, nu știam că ești și poet. — Nu rîde, există poeți Înflăcărați, puternici, care urcă la tribună vorbind În numele mulțimilor, poeți convinși că vor schimba rosturile lumii și alții care nu pot vorbi decît În numele lor și pentru ei - poeți muți ca o lebădă. La baza oricărei creații stă durerea sau frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu cumva spiritul acelui Rudi, despre care mai vorbise cu Tua și după ce aflaseră că murise în ziua în care ei se întâlniseră și se îmbrățișaseră pentru prima oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea să le privească pe fete, tremura de nervozitate când vreo fată dansa mai strâns cu el. Avusese ochi reci de iepure care o speriaseră pe Tua la început. Și așa, deodată, în corpul său avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ai gândit vreodată la moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
conținut, diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu nu era nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]