2,269 matches
-
Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1. Și - vai! - ce frumos știe el să zboare pe pereții mei, lin și plăcut, ca un fluturaș pe câmpii înflorite, primăvara. Haide, prietene cal, vino la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate de mine.” Și numai gândindu-mă, simțeam cum mă sugrumă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu vorbisem ceva mai mult decât cuvintele de salutare. După chipul ei, este greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar se pot observa unele nuanțe care vorbesc despre primii pași de trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni, femei și bărbați, cântând, albăstrelele și macii, apoi câmpul pleșuv ca după incendiu, atunci întorcea spatele acelor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În martie ziua ta?... și el vrea să vină de ziua ta, ca să sărbătorim. Băiețelul aproape că nu o mai asculta. Privea o fotografie cu mult verde și albastru, În care el și tata se aflau la poalele unui deal Înflorit, cu o minge mare la picioare. Tata Îl ținea pe după umeri și el Îl cuprinsese pe după brâu, iar cealaltă mână și-o sprijinea În șold. Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu el nu-i
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor de rând. Ina și Olga știau un singur lucru: trebuia să dovedească părinților, dar în primul lor înseși, că nu greșiseră atunci când hotărâseră să facă acest pas
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
suspiciuni. Uneori Olga era tentată să privească și dincolo, ca peste un gard, gândindu-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără nume. Cine ar putea acum să-mi mai numere primăverile înflorite, verile cu frumoasele lor zile bulgărite cu soare? Alerg fără voie spre toamnă. Soțului meu nu-i place acest anotimp, chiar mi-a spus-o cândva. Acum însă cu Alex se întâmplă ceva. Ce? Poate da, poate nu! Atunci, cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a și fost, trup și suflet, lângă el. Cum, tu, din nou aici? Dar ce credeai, că numai tu trăiești, prin istorie, dragostea adevărată? N-a prea știut ce să răspundă. A tăcut, roșu la obraz, ca un trandafir proaspăt înflorit. Acum știe. De când țupăie, prin preajma sa, o droaie de fetițe si băieței ca niște păpuși umplute cu viață autentică. Iar noii membri ai grupei, ascultă, fascinați, zicerea lui: uite-așa se joacă fata! Uite-așa! Slavă ție, măreață nebuloasă! Pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce e pe pămînt și apoi te răsucești și treci Încă o dată prin gard, mergînd spre cartierul muncitoresc de lîngă fermă. Ei urlă după tine dar tu nu poți auzi nimic deslușit. Te oprești și te uiți la copacii roz Înfloriți, la cei pe care ți-i arăta mereu Rhona. Îi plăcea la nebunie parfumul lor. Apoi Brian Meldrum Îți blochează calea: Robertson, io vorbesc cu tine n pizda mătii! Tu te uiți la el și te gîndești la cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată. Paginile albe ale caietului primesc unul câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceva nu e cum trebuie, numai Anthony Todd, pe care Îl ador, poartă Întreaga vină. El a realizat florile, să știți. Ca de obicei, Anthony Todd fusese plătit cu mult peste limita imaginabilului, cu 60$ pentru fiecare trunchi de păr Înflorit. Absurdul preț era justificat de faptul că sezonul perilor Înfloriți este de mult trecut În octombrie, ceea ce și reprezenta, de fapt, motivul principal pentru care Alixe voia așa ceva. (Acum că săculețele de mână erau considerate de prost gust, florile umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îl ador, poartă Întreaga vină. El a realizat florile, să știți. Ca de obicei, Anthony Todd fusese plătit cu mult peste limita imaginabilului, cu 60$ pentru fiecare trunchi de păr Înflorit. Absurdul preț era justificat de faptul că sezonul perilor Înfloriți este de mult trecut În octombrie, ceea ce și reprezenta, de fapt, motivul principal pentru care Alixe voia așa ceva. (Acum că săculețele de mână erau considerate de prost gust, florile umpleau În viața ei locul lăsat gol). Se zvonea că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trecerea mașinilor, iradiind dinspre acostamentul de pietriș al autostrăzii în direcția colinelor galbene. Galben. Proiectând lumina galbenă înăuntrul mașinii noastre. Helen, Mona, Stridie, eu, noi toți. Pielea și ochii noștri. Detaliile întregii lumi. Galben. — Brassica tournefortii, zice Stridie. Muștar marocan înflorit. Suntem înconjurați de mirosul de piele al mașinii lui Helen, o mașină mare, cu însemne de agent imobiliar. Ea conduce. Eu și Helen stăm în față, Stridie și Mona, în spate. Pe locul dintre Helen și mine stă agenda ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultimă instanță, a fiecărui cuvînt - aducea cu ea o Întreagă gamă de imagini, de reprezentări În mintea lucrurilor despre care experiențele mele foarte limitate În așa-numita lume reală nu mă pregătiseră absolut deloc : zgîrie-nori, porturi, cai, canibali, un copac Înflorit, un pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
privire nostalgică pe deasupra grilajului - Încă mai exista un grilaj. BÎlciul Îl atrăgea, ca o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea cîtuși de puțin ispitit să-și bată joc de aceste mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-l sărutând o altă fată, o blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era cântecul perfect pentru lacrimi, și se repeta la infinit. Printre sughițurile dramatice, Monica mai asculta textul. Nu înțelegea toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și zice: — Două luni n-am putut sta în capul oaselor în pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de struț afumate și nici L’Air du Temps al lui Brandy. — Atunci ești domnul Denver Omelet, zice Brandy. Denver Omelet, fă cunoștință cu Daisy St. Patience. Mâna îngreunată de inele a lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și se așază pe ai săi o sută cincisprezece centimetri de glorie siliconată. — Asta, zice ea, asta e Brandy Alexander. Capitolul 21 Sari la o dată, nicăieri în mod special, eu și Brandy în biroul logopedei, unde Brandy mă prinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cumperi haine, să închiriezi mașini de lux, să duci hainele înapoi, să comanzi shake-uri, asta nu-i ceva ce aș numi Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată instalația originală, zice. Mâinile mari încă mai mângâie și netezesc prohabul lui Brandy când ea se întoarce pe-o parte în oglindă și-și privește profilul. — Trebuia să dispară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atmosfera s-a schimbat, părea că încărcătura electrică a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]