279 matches
-
momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau lemnul cu fermitate, de parcă podeaua îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oraș plastic, proteiform, pe care imaginația mea îl modela după voie, îl rotea în jurul unor schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
chiriași rufoși, de prostituata Coca, de Nenea Nicu Bă, muncitor la atelierele CFR, de nenumărați copii ai proprietarilor, ma'am Catana și bătrânul Catana; vaporul de lemn de pe un dulap; cățelul Gioni, căruia eu îi ziceam Doni; curcanul care se înfoia în curte; tata bărbierindu-se afară într-o oglinjoară cât palma; clopoțelul aurit pe care l-am scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aș fi trezit oare în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbând pe mașina de gătit și, aler-gînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pământ, curtea aceea din centrul lumii, cu bătrânul Catana stând pe prag și curcanul înfoindu-și penele, și Gioni alergând în trei picioare, și nenea Nicu Bă răzîndu-se într-o oglinjoară, chiar în mijlocul curții? Și Victorița, hoața de buzunare, care mă iubea ca pe copilul ei, nu avea să-mi aducă din nou rahat moale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eram disperat când ea începea să-mi povestească despre voiajul făcut cu un an în urmă la Leningrad, de plimbările pe malul și pe podurile Nevei, în zorii albi ca laptele. Mi-o imaginam singură și visătoare trecând, cu părul înfoindu-se de curentul apei, pe sub felinarele de fier forjat, pe lângă leii de piatră, sau stând pe o bancă într-un parc distrus de toamnă și de amurg. Apoi îmi povestea cum, la mare, înotase pe raza soarelui reflectată în apă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-am întrebat nici un moment unde duce culoarul, mă lăsam purtat de o ciudată fascinație. Din când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată bătrânul. Merge încet, purtându-și privirea azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu..., doi..., trei și... bătrânul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să nu cadă. Vizitiul de casă plesni ușor biciul pe deasupra cailor, și trăsura se rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele fire pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cârcă, știți vorba : era unul cu mapa și 10 cu sapa ; acum sunt 10 cu mapa ( și ce mape ! ) și nici unul cu sapa. Dar pentru că veni vorba de curcani, mi-am adus aminte un mic amănunt, nesemnificativ pentru unii : tot Înfoindu-se, curcanul ajunge să-și roadă de pământ și pietre frumusețe de aripi și cu cât se Înfoaie mai tare, cu atât Își roade penele, astfel că, Într-o zi, Îl vezi urât, sfrijit ( cum este deadevăratelea ) și fără putința
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mape ! ) și nici unul cu sapa. Dar pentru că veni vorba de curcani, mi-am adus aminte un mic amănunt, nesemnificativ pentru unii : tot Înfoindu-se, curcanul ajunge să-și roadă de pământ și pietre frumusețe de aripi și cu cât se Înfoaie mai tare, cu atât Își roade penele, astfel că, Într-o zi, Îl vezi urât, sfrijit ( cum este deadevăratelea ) și fără putința să zboare. Și acolo unde sunt mai mulți la un loc ajung de la un timp să nu se
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
zi, trăgându-se draperiile dantelate ale coșulețului, i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini deveneau deci tot mai lente, tot mai înfoiate în mișcarea lor, dar, cu cât trăsura, hurducându-se pe străzi lăturalnice și pline de praf, îl apropia mai mult de casa prieteni lor săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Scooter: — Da, dar pe dumnealui nu l-ai aruncat. — El e special. — Îți plac personajele lui Dieterling? — Și ce dacă-mi plac? Întrebam și eu așa. Și pe Bud White unde Îl plasezi În Înlănțuirea asta de evenimente? Inez Își Înfoie pernele. — A omorît un om pentru mine. A omorît un om pentru el. — Oricum ar fi, acel puto de animal e mort. Polițistul White a trecut și el pe aici ca să mă salute. M-a avertizat asupra ta și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și o lăsă să treacă Întîi pe soția lui, sluta. Acum venea spre ei Susan, cu șuvița blondă la locul ei și o săruta cum se cuvine pe vara ei, iar el se umfla În pene mai-mai să plesnească, Își Înfoia pieptul și se apleca pentru a-i săruta mîna. Și Susan suporta sărutul. Intrînd În marea sala a palatului. Lastarria se gîndi la nenumărații strămoși ai lui Susan și la vechea tradiție a familiei, dar chemarea prezentului era mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd Își aducea aminte de casa lor veche din centrul Liniei gata să se dărîme și de maică-sa care muncea de dimineața pînă seara ca să-i plătească taxele la școală, dar uite că Susan era singură și el se Înfoia, Își umfla pieptul și pornea glonț spre ea. Se ciocni cu arhitectul. Jucătorii de golf se simțiră ușurați că au scăpat de un jucător slab. Susan se gîndea că arhitectul avea probabil o logodnică sau o iubită și că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius. A fost de ajuns ca Nilda să audă numele lui Julius pentru ca, dintr-odată, plînsul să i se prefacă Într-un zîmbet de o veselie nemaipomenită. Celso le-a făcut prezentările; fosta bucătăreasă și noua slujnică. Țanțoșa s-a Înfoiat În timp ce se apropia iute ca s-o Împiedice pe Nilda să facă efortul de a se scula În picioare. S-au salutat folosind formule foarte ciudate. Nilda a Început cu o frază ceremonioasă și Țanțoșa i-a răspuns cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus surprins de ton. — Tu ai fost cel care ai decis ca tezaurul public să nu mai fie administrat de chestorii urbani, ci dat pe mâna foștilor pretori sau a pretorilor în exercițiu. — Și crezi că am făcut rău? se înfoaie principele. Bombăne iritat: — Am evitat în felul acesta o birocrație inutilă și am stabi lizat veniturile. Nu-i spune și celălalt motiv. Chestorii sunt niște tinerei la prima lor magistratură, care n-au habar de nimic, pe când pretorii au mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Trio: — Te-ai simțit bine la banchetul meu de săptămâna trecută? — O, nobile Nomius! se extaziază femeia. Plesnește din palme. Pe zeii din cer! N-am mai văzut o masă din lemn masiv de tuia ca a ta! Bărbatul se înfoaie mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-are una la fel de frumoasă! Nomius face o plecăciune adâncă în fața ei. Poate ar trebui să ne mai vedem... Iulia Caelis își dă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul fiecăreia chiar că sugerează... — E foarte eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel de alături, da’ n-ai tu norocul meu la... Le vâră sub ochi amuleta lui, o combinație monstruoasă din mai multe falusuri contorsionate într-unul singur. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bagă în buzunarul pantalonilor pleava, păstrând-o că pe o amintire scumpă. Când ajunge acasă, moș Gheorghe se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul proaspăt cosit să-i simtă mirosul, să adulmece parfumul florilor de câmp. Nu există plăcere mai mare pentru el decât să se înece în fânul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vede că era o greșeală să renunțe la mine“. Și să urmeze, după o declarație dintr-asta mustrătoare, un șir de diatribe la adresa „complotiștilor“. Cu personajul Ionuț Popa nu te plictisești niciodată. El e genul de individ care nu se înfoaie ca un curcan în fața camerelor de luat vederi. Deși își știe bine rolul atunci când becurile se aprind. Ionuț Popa nu îți aruncă, din demi-vole, citate din Habermas sau din Nicolae Iorga. Nu s-a reinventat filosof sau istoric peste noapte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
multe ori dilematic piesele abrupte, alea care scot la luptă toate celulele fanilor. Dar au rezistat. Rezultatul este vizibil azi. Și-au îmbogățit identitatea, nu mai sunt reductibili la mesajul muscular. Și, mai mult, acum își pot permite să-și înfoaie bicepșii fără teamă că are să li se ignore delicatețea. Acum câteva zile am ascultat, în concert, Folclor. Luna Amară, eu și un The End excelent Alexandru Vakulovski Pe băieții de la Luna Amară i-am cunoscut acum mulți ani, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe hol și mama a deschis ușa ca să-l lase înăuntru. Mi-am schimbat în viteză poziția pe canapea și, pentru prima dată, m-am bucurat că purtam fustă - o dovadă de respect pentru mătușa, după părerea mamei -, fiindcă am înfoiat-o cât am putut și am reușit să acopăr cearșaful. Mama a închis ușa, iar eu am revenit la locul dinainte, pipăindu-mi urmele lăsate de nasturi pe fund. Tanti Neli mi-a făcut cu ochiul. — De-asta nu mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]