1,702 matches
-
În care un botanist toxicolog a adunat tot felul de plante otrăvitoare: aceste plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice, ca să poată ieși de acolo, dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe mal, din toate părțile erau mulțime de diavoli, urâți și înfricoșători, de care se temea mai mult. Ei îi făceau semne să vină la ei, îi aruncau fel de fel de „ajutoare” pentru a putea ieși din nămol. Mamei îi era frică să se atingă de ele. Când se trezi, mama
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință să mă joc, devenind tristă și tăcută. Mă simțeam vinovată de ceva, ca atunci când faci ceva rău și te mustră conștiința. Am plecat acasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nimic. Liniștea continuiei mediocrități. Prima noapte de iubire, ultima de hărțuire Autoritățile de înalt rang, instituțiile de informații și ordine, serviciile secrete au ciulit urechile, brusc, de parcă le-ar fi înțepat un țânțar imens, în vârful nasului: intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai bună formă, tonul cel mai convenabil [...]. Unii [...] au crezut că personajul din «Bufnița oarbă» sunt eu. E adevărat, bineînțeles, eu sunt autorul, dar detașat de narator. Fiecare frază e intențională... nimic din delirul unui opioman. Când descriam scena asta înfricoșătoare, râdeam cu lacrimi. Și totuși asta e opera mea cea mai clară. Nimic nu-i extraordinar în ea. Dar se vede? J’ai sourtout fait des transpositions. Să luăm cazul numărului 24, care e o măsură de timp, de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă. Într-adevăr, practica vieții mi-a revelat abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face cunoscut umbrei mele - umbră încovoiată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în mine fluidul Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai bun pentru tine, neam de pasăre nu zboară pe-aici... M-am căutat prin buzunare să-l plătesc pe drișcar: n-aveam la mine mai mult de doi gherani și un abassi. Omul izbucni în același râs uscat și înfricoșător: - Nu-i nimic, îmi dai după. Știu unde stai. Mai ai treabă cu mine? Să știi că nu mă jenez să sap o groapă, ha! Ha! Uite, am să sap o groapă pentru valiza ta chiar aici, pe malul pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul după altul, ai fi zis că tulpinile de nuferi le puneau piedică și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri imenși, mai mari ca de obicei, ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de o semnificație profundă; aluneca și se răsucea ca o cobră. După ce s-a terminat dansul, tata și unchiul au fost împinși în celula în care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lampa, pentru că îmi plăcea să stau în întuneric. Întunericul, materia asta densă și fluidă, infiltrându-se în toate locurile și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate și aceste idei înfricoșătoare și incredibile care se disimulau în nu știu ce ungher al creierului meu. Ele se puneau în mișcare și se strâmbau la mine. În colțul camerei, în spatele perdelei atârnând alături de ușă, erau o mulțime de idei și siluete informe și amenințătoare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
boală; ea era aceea care îmi slăbise spiritul. Când stăteam în dreptul lucarnei, mi-era de asemenea frică de bătrânul negustor de mărunțișuri și de măcelar, dacă mi se întâmpla să-i văd. Gesturile și fizionomia lor aveau în ele ceva înfricoșător. Doica mi-a povestit un lucru teribil: s-a jurat pe toți sfinții că l-a văzut pe bătrânul negustor de mărunțișuri intrând noaptea la soția mea și că prin ușă a auzit-o pe târfă spunându-i: „Desfă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi trăgeam pleoapele cu degetele ca să deschid ochii cât mai mult, apoi le dădeam drumul; îmi întindeam gura, îmi umflam obrajii, îmi ridicam barba și o fragmentam în două părți pe care le răsuceam; mă strâmbam. La ce expresii grotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
De aceea, eu insist să spun că este foarte important să începem să ne autoevaluăm, analizăm și să ne ascultăm propriul corp până în adâncurile lui cele mai ascunse. Numai așa vom reu și să nu mai fim prizonierii unor diagnostice înfricoșătoare, care ne inhibă și ne răpesc libertatea. Vindecarea noastră depinde de Voință, care este o forță universală primordială, un principiu spiritual sau o forță inițială interioară, care pune în mișcare toate mecanismele de care dispune ființa umană cu scopul remedierii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare nu atât prin diversitate, cât prin faptul că granița circulară a orizontului nu reușea să o gâtuie, așa cum o baltă nu devine inundație decât În momentul În care apa Începe să șiroiască pe sub uși. Nu păreau speriați. Moartea este Îngrozitoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imagine atât de contrară realității încât are o latură extrem de comică, nu am mai avea nevoie de Salvator. Janseniștii, și aș fi mai degrabă de partea lor, daca as fi un teolog cât de cât profund, sunt de un pesimism înfricoșător. După ei dacă nu ai grația divină ești terminat! De fapt Shakespeare a fost un jansenist avânt la lettre! Un subiect pentru un doctorat! Ceea ce numiți imginea neagră a lumii mele nu exclude adeziunea la catolicism. Citindu-va cărțile rămâi
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plîngă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, pînă la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
are de-a face cu modelarea realității de fiecare zi în mai mare măsură decât noi. După cum știu toți cei trecuți de patruzeci de ani, Legea celor Douăzeci și Șase postulează cu o acuratețe pe cât de revelatoare, pe atât de înfricoșătoare că numărul minim de repercusiuni, nu numai pentru absolut tot ce faci sau spui, ci și pentru absolut tot ce nu faci sau nu spui este de douăzeci și șase; că aceste douăzeci și șase de repercusiuni se adaugă celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
său. Acel ceva ar fi putut să fie o rană provocată de arcurile stricate din saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și greutatea de pe un picior transpirat pe celălalt, fără să o atingă încă o dată. Chestia, indiferent ce-o fi fost, semăna cu un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
colț din aleea Parva, iar lui i-ar fi fost perfect egal dacă își târșâia piciorul prin praf sau mergea cu troleul nouășpe ani mai târziu - cum, fără să-și ridice privirea de pe vârful adidasului drept, îmi repetă profeția aia înfricoșătoare: „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu, și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă“. Am rămas agățați de bară, eu și Coșuță, și a fost de ajuns să mă uit la privirile celorlalți oameni ca să-mi dau sema că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să se repeadă în raftul înțesat cu făpturi nevinovate și gingașe (fete și fetițe cu fuste și rochițe, cu obraji bucălați și ochi galeși, cu gene lungi, tremurătoare, pe care vederea înfricoșătoare a pilei de unghii ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]