967 matches
-
m-am putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri. Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atunci tatăl, boierul Stoenescu, nu se prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa Neajlovului, iar aceștia, în buimăceala generală, zăpăciți și înfricoșați de înfrângere, o luară la goană greșit, spre nord, invadând țara, așa că oricând te puteai trezi cu ei și-n Moldova, pentru că turcii și când fug, apăi fug, nu se opresc. Nici cucoana Ilisafta nu-l observase prea bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putea fi a lui. I se părea că încă trăiește un vis. Era speriat. Pentru prima dată în viața lui, curajosul imouchar, care dovedise că e capabil să facă față unor nenumărate primejdii fără să-și piardă calmul, se simțea înfricoșat de felul cum evoluau lucrurile. Tatăl său și experiența îl învățaseră să se înfrunte cu mizeria și cu toți posibilii dușmani ai locuitorilor celui mai neospitalier deșert, dar nimeni nu-l învățase să conviețuiască în armonie cu unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cameră. Sub pătură, îi puteam distinge forma, dar nu foarte clar. Singurele părți care îi ieșeau în evidență, erau picioarele și capul. Restul era scufundat și părea să facă parte din saltea, dar eu știam că e acolo, ceea ce mă înfricoșa. Mi-am pus mâinile sub ea și am ridicat-o, fără să dau la o parte pătura cea veche. Era mai grea decât mi-am imaginat și era atât de rigidă și rece încât îmi venea să o las jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
veci pe spatele cailor, ca într-un mormânt vertical. Era pace în lume, dar în același timp război. Asta pentru că purtam aceste duble trăiri în mine? Avea trecutul o dublă structură, ca și prezentul, în care ne puteam odihni și înfricoșa alternativ? După o lună m-am întors în Suedia unde trăiesc acum, departe de tot ce se întâmplase în Franța. Cu timpul, toată călătoria devenise un fel de irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe măsură ce reușesc să îmi strecor privirea spre acel afară pe care nu l-am mai zărit de atât amar de vreme, invadându-mi ființa, și nimicind-o, și chircind-o, ca pe o biată păsăre speriată, și sfârșind-o, și înfricoșând-o cu teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vedea nimic. Sub coroanele copacilor lumina lunii nu reușea să pătrundă prea mult. Probabil că Burcilă îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos încât să se înfricoșeze de niște zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al taberei. Trecu printre corturi apropiindu-se de malul apei. Mai merse câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din ce în ce mai greu să dea de puradel în aceste condiții. Vorbea fără încetare cu acesta, îndemnându-l să stea pe loc și să-i răspundă la chemări, pentru ca nu cumva să treacă pe lângă el fără să-l vadă. Gândul acesta îl înfricoșa, umplându-l de frustrare. Se gândea că îi va fi mai ușor să se ghideze după sunetul vocii. De aceea, îi tot cerea fiului său să vorbească. Copilul se încăpățâna însă să nu mai scoată nici un cuvânt. Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minte i se făcu lumină. Să nu se lase cuprins de teamă, asta îi spusese femeia. Ușor de spus, mai greu de pus în practică, își spuse el. Nu, mai era ceva. Vorbea de o încercare. Cineva căuta să-l înfricoșeze de moar te, vrând să vadă dacă rezistă. Din momentul acela se concentră să se controleze. Știa ce trebuie să facă și se străduia din răsputeri să-și revină. Își încordă toți mușchii, aducându-și-o în gând pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viața lui, trecuse de nenumărate ori prin situații dificile care îi puseseră viața în pericol. Desigur că nu putea spune că nu fusese înspăimântat, dimpotrivă, fuseseră destule împrejurări în care teama îl copleșise. Însă niciodată nu se simțise atât de înfricoșat ca acum. Ceea ce vedea, era de-a dreptul imposibil și tocmai din acest motiv părul i se zbârlise pe ceafă. Lumina cenușie a zorilor era destul de puternică acum, pentru ca Godunov să poată vedea bine ce se petrece în fața sa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stau lucrurile, dar iată că nici vorbă de așa ceva. Pur și simplu, acesta nu voia decât ca ei să continue să scormonească în subteran. Glumești! Nimeni nu va mai intra acolo de bună voie, spuse el, scuturând de-a dreptul înfricoșat din cap, iar dacă o va face, nu va mai ieși viu din peșteră. Tu nu ai fost în adâncul acela ca să vezi cum stau lucrurile. Dar tu ai intrat și ai și reușit să scapi cu viață. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu toții erau foști combatanți în trupele speciale. Făcuseră multe la viața lor iar de văzut, văzuseră și mai multe, însă cu un asemenea inamic nu se mai întâlniseră niciodată. Faptul că nu înțelegeau cu ce au de a face îi înfricoșa. Boris știa foarte bine că frica nu era neapărat un lucru rău, fără frică nu exista curaj. Însă lipsa unei explicații din partea șefului îi demoraliza de-a binelea. La fel de bine știa și cât de mare este pericolul unui detașament demotivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poate cât eram inconștienți. Asta nu e bine! Înseamnă că nu le pasă. Au alte planuri, mai importante. No, și? Ce-i cu asta? Or veni ei, doar nu ne-or lăsa aici! Pop nu părea îngrijorat, însă Toma era înfricoșat de-a binelea. Pentru el era clar ce plan puseseră la cale mercenarii lui Mihailovici. Își revenise complet și acum își amintea foarte bine toate cele întâmplate. Capcana din gura peșterii și întrebarea pe care și-o pusese în privința momelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după care se retrase cu o viteză incredibilă și vâlva dispăru din dreptul său. Din nu se știe ce motiv, nu voia să intre acolo. Se repezise la mașina în care stătea Boris, umplându-l de uimire pe acesta și înfricoșându-l, totodată. Inspectorul respiră ușurat, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Pentru moment, scăpase de atacul iminent. Nu știa ce să facă acum, se părea că bestia nu va intra peste el. Poate că ar fi trebuit să profite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a treia oară. E nebun! răbufni Pop nervos. Ar fi bine să o țineți închisă, insistă Vlad, credeți-mă că știu ce vorbesc. Mihailovici era speriat de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură muzica, purtând a luminii povară, Ziua-nflorește ca o fiic-a surâsului, prea radioasă... Aici putem șușoti neștiuți, ne-nfricoșați de noaptea de vară. Plimbări singuratice... Oare splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să ne temem de ele, răspunse pilotul. — Aoleu! făcu Aciobăniței. Înseamnă că e rău de tot. Nouă tot așa ne spuneau la-nceput de O.Z.N.-uri și-ai văzut ce-a ieșit. Ne-au luat ca din oală. Se uitară înfricoșați la planeta colțuroasă spre care erau atrași ca de-un magnet. — Să-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prezintă documente judecătorești, ci povestirea multora din acele procese. Vedem oameni simpli, oameni cu diferite ocupații, cu diferite pregătiri intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
cor: „Români!" Deci ei au la ora actuală șapte anișori. Când vor absolvi liceul, se vor trezi chiar cu totul, vor avea optsprezece ani, ei vor fi în România întreagă, vor realiza ceea ce n-am realizat noi, cei înfricoșați, rătăciți, înfricoșați de Siberii și de toate. Repet, mersul istoriei nu mai poate fi întors și vom veni spre țară, dar și țara trebuie să vină spre noi, să ne înțeleagă, să nu ne jignească. Mulți români din țară, care nu ne
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
se întrerupă. Bărbații au intrat în sufragerie. Tinerele erau pe terasă. Se auzeau frânturi din convorbirea acestora, însă Adela nu dădea importanță. La un moment dat a început să se simtă rău. O cuprinse o stare de slăbiciune care o înfricoșa. - Nu știu ce am, îi zise prietenei sale. Aș vrea să plec, să mă odihnesc. Ne întâlnim mâine. Se înnoptase de-a binelea. Locuia la douăzeci de minute distanță. Avea apartament cu trei camere, cumpărat de părinții săi, încă din primul an
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
ochi...demonstrează clar acest lucru. Și toate neamurile și popoarele o aplică în felul lor. Serah îi zâmbi învățătorului său. -Prealuminate învățător, comunitatea, prin cei care dețin puterea desigur, răspunde brutal de cele mai multe ori, făcând exces de zel pentru a înfricoșa pe cei care încalcă legea. Și schimbă de multe ori pe cei vinovați, tocmai prin pedepsele acestea dure, făcându-i și mai răi, și mai brutali. Adeseori, anumite fapte contra legii au la bază greșeli mărunte ale cuiva, care nu
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
Ziua Eroilor în viața Bisericii noastre dreptslăvitoare... Pericopa evanghelică consemnată de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 24, 36 - 53 Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
n-a căutat a sa valoare, Doar vitează țara în ochii altora să fie Mare! C-a fost mică în fapt și mare trează la căutat, Turban fără izbândă ce mari neliniști a aflat... Încolțit fiind dinspre toate colțurile lumii, Înfricoșat din frica de prejudecățile țării, Că doar cauta-vă a pune viețile în primejdii, Pentru faima lui, lipsită de orice sfinte nădejdii..? Vroind să-npace pe orișice bade ce-l urma, Orice nedreptate altoită pe acasă îi curma, Înlăturând și pe
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]