934 matches
-
mai găsesc plăcuțe! Nu se mai găsesc deloc! Tocmai acum, când campionii meritau să primească totul!Directorului îi este și rușine să mai iasă din birou. I-am dat o idee: Domnule director, dați-le ... ce anume? A întrebat directorul înfrigurat. Mergeți la o casă de schimb! I-am spus. Și schimbați la cursul pieții, elogiile noastre! Directorul m-a privit ca pe un marțian. Sunteți normal? Vedeți, domnule director, i-am spus, mama a fost președintă de sindicat, în vremuri
ELOGIUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Elogiul.html [Corola-blog/BlogPost/361787_a_363116]
-
lor țară. Dar nu și la ei acasă, aici e chițibușul. La loc de cinste, în fiecare cameră de zi, se amenajează ieslea, înfățișând nașterea Mântuitorului. Noi, când eram mici, ne alegeam câte un glob preferat, pe care îl căutam înfrigurați în pomul împodobit. Puștii spanioli au inventat, în replică, jocul de-a ieslea. Fiecare membru al familiei „adoptă” câte un personaj biblic și îl împinge imperceptibil, zi de zi, cu câte un pas mai aproape de Pruncul binecuvântat. Așa se face
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Spania_magii_cum_sosira.html [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
al enigmei. Orice artist modern, cu cît are acces mai profund către miezul imanent al fenomenelor, cu atît se învăluie voluntar în propria enig- mă. Tabloul însuși nu este altceva decît expresia vizuală a unei dezbateri fără cuvinte, o căutare înfrigurată a esenței ce mai întotdeauna ne scapă. Prin idee ne apropiem cu pași mărunți de teritoriile ei, prin exprimare ne îndepărtăm ireversibil. Ipoteza incită, demonstrația stabilește ordinea. Inefabilul generează un echilibru fragil și efemer iar starea de beligeranță cu limitele
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
M-a iubit mai mult decât a iubit viața, și cred că nu a putut niciodată să mă ierte. Greșisem prea mult ... De la Turnu Magurele de unde o trimisesem eu, până la București erau 150-160 km., și Linda parcursese tot drumul ăsta înfrigurată și flămândă, doar ca să-mi dea o lecție. Avea la piciorul drept anterior, o tăietură verticală de 5-6 cm, destul de adâncă pentru că se vedeau un pic tendoanele. Cum s-a luminat de ziuă, am dus-o la „Medicina Veterinară”, unde
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Florin_marinescu_linda_serenada_tar_florin_marinescu_1359256430.html [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
apoi vertical în sincope neașteptate. Pietrele s-au modelat în ani, scuturându-și rânduri-rânduri straturile, adăugând altele, căpătând luciri de curcubeu în luminile cerului ori ale felinarelor cetății. Hârjoana jeturilor zvârlite cu repeziciune, umezirea prejmei sau înghețarea apei în timpurile înfrigurate atrăgeau pe oricine ajungea pe-aici. Trecătorii obișnuiți ori întâmplători dădeau roată zilnic fântânii din centrul așezării, punctul de unde se măsurau depărtările spre cele patru zări. De ce făceau ei asta? Erau fascinați de fântâna țâșnitoare, adevărată corolă de floare din
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1441531922.html [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
oameni simpli, umili - soldați, țărani, orășeni. Luna plină dădea și mai multă personalitate castelului, reflectându-și lumina în vitraliile sale. Decorul plin de farmec și singurătatea îmi trezeau puternice emoții. Nimic nu avea aerul mediocru și agresiv al orașului contemporan. Înfrigurată și sensibilizată de impresiile acestea, parcă mi se făcuse frică. Am decis să mă întorc. La coborâre, simțeam fiecare petic de pământ din drumul de la Peleș ca fiindu-mi familiar, oglindind în el în mod natural, atât cerul limpede, cât
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Corina_diamanta_lupu_1395751953.html [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
buze roșii, Sărutându-mi fierbinte tâmplele, Într-o îmbrățișare de nori cuminți. Peste zări, înserarea mă privea tăcută, Întreruptă doar de cocoșii grăbiți, Spre o altă poiană,dintr-o altă pădure,cântând. Ulițele toamnei strigau nucii,golindu-i de suflete, Înfrigurate priviri căutau tremurânde mâinile tari, Aruncate spre tainice porți,închise mereu,dormind . Referință Bibliografică: Însingurare / Stroie Mugurel Cătălin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stroie Mugurel Cătălin : Toate Drepturile
ÎNSINGURARE de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/Stroie_Mugurel_C%C4%83t%C4%83lin.html [Corola-blog/BlogPost/372172_a_373501]
-
jovial, printre bărbații scorțoși și aroganți. Păstrau eticheta cu sfințenie. De ceva vreme urmărea femeia cu rochie bleu. Făcea notă discordantă cu valurile de crinolină albă. Privirea lui languroasă dădea frisoane, tulbura nopțile celor mai pioase fecioare care se rugau înfrigurate în fața icoanelor însă gândurile le fugeau la piratul negru, cum era numit enigmaticul personaj. Talia zveltă a femeii strânsă într-un imposibil corset, cu brazda opulentă dintre sâni, îl fascina. Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Miere_si_suspin_camelia_constantin_1343831229.html [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
convinsă că există, nimic nu era sigur. Degetele lui lungi îi mângâiau linia dulce a gambei învăluită în mătase subțire. Buzele moi atingeau glezna... urcau îndrăznețe. O atrase la pieptul lui, răsuflarea femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Miere_si_suspin_camelia_constantin_1343831229.html [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
că m-a căutat acasă și nu a fost nimeni... Dar ce s-a întâmplat, domnule? Culmea e că a suspendat ședința!". A scos agenda de lucru și a consultat-o. A desfăcut mapele cu documente. Le-a cercetat din ce în ce mai înfrigurat, hârtiuță cu hârtiuță. A desfăcut sertarele și a studiat tot mai nervos conținutul dosarelor existente. Nu știa ce caută. Nu avea o idee bine conturată. Spera să găsească o explicație a acestui ordin neașteptat. Și nu a găsit-o. Privea
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_20_.html [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SPRE TINE VIN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 18 Decembrie 2011 Fiului risipitor... Din marginile lumii, iată, Înfrigurat spre Tine vin, Ca pe-un copil ce sunt, mă iartă Că nu Te-am înțeles deplin. Când rătăceam, Iisus mereu De Tine-mi aducea aminte- Nimic nu-i fără Dumnezeu, Cum nu-i nimic fără cuvinte! Ce tânăr și
SPRE TINE VIN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Spre_tine_vin_.html [Corola-blog/BlogPost/358890_a_360219]
-
navetând, iubito, navetând... Acum, când Veacul nostru dă-n amurg Și stele reci alunecă-n țărână, Nici o tristețe nu ne mai amână, Se-aude ceasul ruginind în burg. Cum ne pândește lacomă risipa, Târziul ne pătrunde până-n vamă, Doar sângele înfrigurat te cheamă, Sărutul tău să lumineze clipa. Se duce viața asta ca un gând, Când n-ai nici timp să îl gândești deplin, Trecem și noi, în urmă alții vin Tot navetând, iubito, navetând... Referință Bibliografică: Navetând... / Nicolae Nicoară Horia
NAVETÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Navetand_nicolae_nicoara_horia_1327919072.html [Corola-blog/BlogPost/360573_a_361902]
-
iat-o, se apropie de mine, Mă-nvăluie valuri de păr auriu, Cu brațele de gâtul meu se ține, M-aprinde, mă-ngheață printre suspine, Eu îi caut gura și-aud glas mieriu: -Scoală-te, iubitule, că e târziu! INVITAȚIE Te-aștept înfrigurat de-o veșnicie Să apari pe aleea mea de ceață. N-auzi cum deznădejdea mă răsfață Și ziua-mi întreagă e sălcie? Noaptea nu se mai face dimineață Și umblă pe coclauri zurlie, Strugurii nu se mai coc în vie
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1427283649.html [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
autoreflexivitatea, meditația, rememorarea: „Fulger în beznă - / hieroglifa/ singurătății tale...” (Hieroglifa) sau: „Umbră-n lumină omul este.../ aceasta e demult poveste;/ tu, poete, caută în lume/ să-nflorești luminii nume. (Menirea poetului). Ciclul al treilea încheie în variații (sonuri) psalmice căutarea înfrigurata de sens, de culoare, de lumină. Se păstrează rimă, se accentuează sentimental singurătății și al percepției religioase: „ Te caut de-o viață în tăcere-adâncă/ și-n ritm de fulgere-ți citesc abisul;/ din fașa fostu-mi-ai lumină visul/ și
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1424807920.html [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
din timpul pierdut în zonele cu restricție. Sau, poate știa mecanicul că eu tremuram de emoție și nerăbdare? Poate dorea să fie fairplay față de mine, pentru așteptarea la care m-a supus. Știam că era la vagonul cinci și așteptam înfrigurat să ajungă în dreptul meu. Mă gândeam prostește, ca nu cumva să mă întâlnesc cu cineva cunoscut pe peron, când avea să coboare ea din tren. Mă simțeam de parcă aș fi un hoț prins cu mâna într-un buzunar străin, deși
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424245675.html [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
au inventat fumăritul - impozitul pe fum. plimbare în doi - ghiocelul înghețat în mâna caldă Patricia Lidia Nu știi dacă mîna caldă ocrotește ghiocelul sau în ea s-a revărsat emoția ce răsplătește gestul dăruirii. Poate că și ghiocelul este doar înfrigurat și revarsă peste cuplul plimbăreț o boare primăvăratecă. Sfântul Valentin - cerând înc-o inimă pentru bunica Vasile Coniosi-Mestesanu Un mod discret de a-ți spune durerea cu o ocazie conjuncturală. Nu știm dacă autorul, trecînd pe lîngă tarabele cu daruri pentru
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentarii_eta_valeria_iacob_tamas_1329816746.html [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
nu mai există democrație, ci o clară dictatură unde, ajunși la putere au doar merite și fericire! Sunt în stradă cu mic cu mare, de la grădiniță, la bătrâni de o sută de ani, nemulțumiți, indignați, sute de mii de oameni înfrigurați, pe bună dreptate supărați, dar... stupoare, de politic complet ignorați! Ciudat, că unii confrați sunt mirați, indignați, de mărșăluirea în stradă, acceptă hoția, ... Citește mai mult Și dacă mai avem azio tară,e fiindcă în stradă se strigătare și răspicat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lia_zidaru/canal [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
le pasă de popor,nu mai există democrație,ci o clară dictaturăunde, ajunși la putereau doar merite și fericire! Sunt în stradăcu mic cu mare,de la grădiniță, la bătrânide o sută de ani,nemulțumiți, indignați,sute de mii de oameni înfrigurați,pe bună dreptate supărați,dar... stupoare, de politiccomplet ignorați!Ciudat, că unii confrațisunt mirați, indignați,de mărșăluirea în stradă,acceptă hoția, ... X. ALB, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Alb Hai, pune din nou
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lia_zidaru/canal [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
ducă afară. - Nu! Nu face glume cu mine că te plesnesc rău de tot, a țipat el cu răutate și a scos ligheanul afară după ce, din cadrul ușii, a avertizat o să nu treacă pragul fără aprobarea lui. Rămasă singură, Iuliana căuta înfrigurată un cuțit ori altă unealtă pentru a si împlini gândul ce i venise cât zăcuse în pat. Nu a găsit nimic care să i fie de folos. În cutia mesei erau doar câteva linguri de lemn. Nimic metalic în toată
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
și ți cumpăr eu, a încheiat el discuția cu vădită mulțumire în privire și voce. A ieșit din bucătărie și s a întors repede cu rucsacul pe care l a aruncat pe pat. Iuliana a întins mâinile să l ia, înfrigurată și cu inima zvâcnindu i de bucurie, emoție, speranță și teamă. - Ce te grăbești așa, târfă? Avem timp, a zis el și s a ridicat pentru a i smulge rucsacul din mâini. L a întors cu fața în jos și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_3_.html [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind înfrigurați. palme uscate le strâng pe trup zdrențele ultimei nopți în care au îndrăznit să viseze. pe suflete arse trec funii flămânde.. așteaptă cu mine, pe tărâmul oglinzilor, lângă porțile de lemn! e timpul să se afle întregi dincolo de umbre, dincolo de
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1463831675.html [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > CÂND DORUL... DOARE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când dorul... doare Noaptea înfrigurată se furișează sub vălul de cristal al stelelor. Ora obosită se așează pe cadranul ceasului, să-și respire clipa trecătoare... Invăluită în tăcerea nopții, privesc de la fereastra camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Cand_dorul_doare_doina_theiss_1390076892.html [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
pastarmă, se rumenesc frigărui cu șuncă. Ce mai viață e la țară, nu, orășeanule? În sfârșit, vine și iarna. Izvorul nu mai șușotește. Codrul freamătă tânguitor ca un glas de clopot, plângându-și frunza dusă. Pe o creangă, un corb înfrigurat își strânge aripa, iar prin nămeții de zăpadă, pe ulițele dinspre pădure, lupii se aud urlând, căci au ieșit după pradă. „Așezat la gura sobei, noaptea, pe când viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pâlpâiește Și, prin flacăra albastr-a vreascurilor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
lumină:/Frumoasă, blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am luat cu grijă/și le-am pus în chilie/pe masa de scris.// Am zis: să fie cât mai aproape/ Iarnă această care vine/o vom petrece împreună/fără prea multe cuvinte.// (Iarnă această). Mironosițele flori
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1475182659.html [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi. Poetul Petru Lascău știe că nemurirea poate fi atinsă prin opera care rămâne în urmă. Creștinul Petru Lascău are certitudinea că nemurirea se obține în urma credinței și a jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Dacă Hyperion
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_univers_poetic_intr_o_iscalitura_semnatura_iubirii_versuri_crestine_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]