919 matches
-
trupurilor noastre tinere și pline de viață... la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied love
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
pot vedea - apocaliptic, sau doar o înserare mai pătrunsă de răcori: "Sunt sorii stinși scânteindu-și tăciunii/ Sub uraganele caste-ale lunii." Pentru cei prieteni, dintr-o margine în alta a nopții, cu hieratica, palid-capricioasa regină, frisonul e mai curînd o înfrigurată plăcere. Plăcerea unei lumi netrăite, căutate, chemate la ceasul cînd se fac și se desfac amăgiri, ceasul amestecat al gîndurilor de zi, care se așează în tăcere, și-al lacrimilor de noapte, care stau să se limpezească: "Acestui norod de
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
nesfârșit! Scriem, se pare, dintr-o nevoie de aer, scriem de sete și de neputința de a privi în viitor. Și din solidaritate cu lumea necăjită înțeleg că dacă nu scriam ne sufocam fiecare în bârlogul său, în somnul său, înfrigurat, unde există, dar nu pentru toți un brad fabulos de Crăciun, împodobit cu texte pe care nu le citește mai nimeni. Numele care apar cu câte-o mostră, ce șansă au să apuce primăvara? Poate că toate își întețesc la
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
fost "prinsă în curenții puternici ai unei imposibile plutiri dezlănțuite". "Recitind Casa din întuneric - își începe Aura Christi mini-confesiunea de pe coperta a IV-a -, din pliurile memoriei s-a iscat imaginea unei mari păduri nesfârșite din Germania, cu arbori negri, înfrigurați, unde am iubit, am disperat, m-am uitat îndelung în gol, am râs, am tăcut - în timp ce nimic din jur nu mai tăcea din gură - urmărind un apus de soare iernatic, sângeros, imperial". De la nesfârșita pădure din Germania ajungem, imediat ce deschidem
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
și al garajului m-a "deconectat" de la sursa plăcerii, spunându-mi pe un ton grav: Nu e voie să miroși benzină, pentru că sângele ți se face alb!" Imaginea a fost atât de puternică încât am renunțat aproape imediat la vizitele înfrigurate în garaj. Teama de "albirea sângelui" m-a ținut departe nu doar de această inocentă plăcere, ci și de alte, nenumărate, tentații. Așa am străbătut o adolescență acut turbulentă, în care amestecul de violență și melancolie fără obiect au scos
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
într-un moment inoportun când trebuie sa înceapa, sa termine etc. un alt op, tot atâtea variațiuni pe aceeași tema a amenințarii cu moartea... inspirației. O altă serie de stereotipuri îl prezintă pe scriitor chinuit de fantasmele minții lui, creând înfrigurat între un amor devastator și accidentul de mașină care-i va rupe o mână, picioarele sau îi va curma viața etc. Ilustrativ poate fi, spre exemplu, Quills (2000) al lui Philip Kaufman, un film despre chinurile creației la propriu și
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
Fără tine, cred că diamantul însuși se sparge, iar cerul își pierde culoarea. Astăzi e vineri Astăzi e vineri și mi s-a ridicat ceața de pe privire, mă văd cum stau ghemuit la pământ, dezgolit, parcă fără simțire, pe câmpul înfrigurat, în bătaia ploii, în bătaia vântului. Singur, pierdut, neînsemnat, o scamă pe care nimeni nu o ia în seamă, o firimitură pe care oricine o leapădă, cuvintele pleacă din mine, se retrag, se sting precum stelele din cer. Nemântuit, aș
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
ce l-au cunoscut, de colegii de generație peste creștetele cărora adie în răstimpuri că un duh tutelar... E impresionantă strădania confraterna a lui Adrian Ălui Gheorghe de-a se ocupă de postumitatea lui Aurel Dumitrașcu. Putem gasi în masivă, înfrigurata lor corespondență o explicație (desigur nu exhaustiva) și anume experiență unei tinereți comune, consumate sub semnul unei anume complicități, în decorul unei epoci triste, în care e foarte probabil ca plicurile în cauză să fi fost deschise, înainte de-a
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
din mână Drumul? De ce am citit dintr-o răsuflare o carte aproape lipsită de fir epic, cu numai două personaje neconturate psihologic și fără identitate socială numite doar Barbatul și Băiatul, care nu fac decât să străbată, chinuindu-se, flămânzi, înfrigurați, uzi, jegoși, suferinzi, îngroziți, o lume vidă, calcinată până la dispariția oricărei urme de viață, cea mai uniform hidoasă și mai dezgustătoare dintre lumile de după sfârșitul lumii și care nici măcar nu speră să ajungă la un liman, să găsească semeni, o
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
57), rămânând misterios modul în care cei interesați le adaptau la propria lor viață. Și-l imaginează una dintre autoarele cărții: „Și cât de caragialescă trebuie să fi fost mai ales scena compunerii. El transcria scrisoarea nr. 28. Ea lectura înfrigurată și răspundea cu scrisoarea nr. 112 (pentru domnișoare). El se înverșuna. Copia și nr. 92. Ea răspundea cu nr. 123" (Diana Leca, p. 91). Ghidurile noi de redactare, disponibile din belșug on-line (și din care sunt traduse fragmente în carte
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
așteptarea, amânarea unui prezențe care poate fi sesizată și e de sesizat. Urma aceasta este cea mai radicală formă de alteritate. Identitatea care trebuia să se reinventeze tot timpul pentru a se conforma prejudecăților societății americane nu este decât așteptarea înfrigurată a urmei care întârzie a se manifesta, dar care continuă a fi acolo, prezentă. Aceasta este drama decanului Silk. El este și nu este ceea ce arată a fi, el este și nu este acolo unde textura așteptărilor sociale îl plasează
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
În 1912, Liviu Rebreanu își "mărturisește" iubirea pentru Fanny: "Mulți cred că se laudă zicând: “Iată inima mea! Vi-o dau... n-am nevoie de dânsa... Mie nu mi-e frică de chinurile geloziei, mie nu-mi pasă de tremurările înfrigurate ale iubirii! De un singur lucru mă feresc: să nu fiu banal! Aș vrea să sufăr, aș vrea să scrâșnesc din dinți, să-mi smulg părul și să adorm cu genele muiate în lacrimi! Astfel, cel puțin, aș ști că
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
l duc eu mai târziu. Toate astea mi-au luat cam un sfert de oră și mi-a venit să râd când, după ce am dat colțul cu pachetul în mână, l-am văzut pe băiețel cu o expresie de nerăbdare înfrigurată și cu ochii ațintiți în direcția din care urma să apar eu, sunt sigură că nu pierduse din ochi o singură clipă acel colț de stradă de când se întorseseră la locul lor obișnuit, așteptând apariția mea cu comoara de parcă în
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
deschis o prăpastie - atâta tot”. Întregul roman nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului”. Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: „În urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
privește orașul, nu fluviul. Poziția unui narator neliniștit ca Panait Istrati este cu fața la lume, la oameni, la istoria lor pătimașă... * Câți ani sunt de când Hoinarul cu beregata tăiată, fotograful ambulant de pe Promenade des anglais și-a tras pe trupul său înfrigurat și nervos haina de bronz, singura capabilă să înfrunte gerul veșniciei?... Stăm înaintea lui și ne gândim: măcar în literatură drumul cel mai scurt și mai fulgerător dintre două puncte este linia cea mai zigyagată, linia experienței umane... Pentru ca Panait
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
căruia i-au urmat toți discipolii întru scrisul nostim încifrat, anapoda ca un palindrom sau avar până la minimalism și la lipogramatică, din grupul OuLiPo (ca în cazul romanului cvasi-polițist Dispariția, cu o vocală lipsă, cu un tip dispărut căutat cu înfrigurată spaimă și având ca motiv principal vidul, lipsa, non-ființa). Scriitorul tradus acum în mod magistral în română s-a stins din viață timpuriu, la numai 46 ani. L-a marcat adânc „dispariția” părinților, tatăl lui murind în 1940 în război
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
asistăm la nașterea morții. Dar aceasta nu este singura contradicție.” Mișcarea are un Crez politic (peste care trecem aici din lipsă de spațiu) și un Manual de luptă. Îi dăm din nou cuvântul lui Sorin Bocancea: „M-am așteptat oarecum înfrigurat să găsesc un soi de «cărticică a șefului de cuib», cum aveau legionarii, dar sperietura mi-a trecut repede. Așa-zisul manual este doar o altă adunătură de vorbe goale, grupate pe secțiuni. Prima anunță «Șapte pași către o Nouă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
românism riști întotdeauna să fii confundat cu un demagog sau un huligan. De rușinea aceasta sunt răspunzători toți politicienii care au prostituat o formulă, au compromis un ideal."19 șsubl. M. H.ț Ultimele monografii consacrate lui Eliade, în căutarea înfrigurată a "ideii care ucide", nu au remarcat unele observații ale eseistului. "Adevărații cugetători și luptători naționaliști sunt puși în imposibilitatea de a acționa, în timp ce "naționaliștii" de mâna a doua și de mâna a douăsprezecea sunt lăsați liberi... Istoria nu se
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
locuința unei foste servitoare a familiei Cosmin. Între timp, Tina află de la ștefan Criveanu detaliile deconspirării, care se dovedesc demne de roman, dar care lasă o portiță deschisă spre o posibilă îndeplinire a planului inițial, peste ceva timp. Altă așteptare înfrigurată, alte emoții la fiecare drum prin oraș, la fiecare razie, la fiecare întîlnire conspirativă. În cele din urmă, Tina Cosmin primește din nou confirmarea planului, ce presupune exact aceleași mișcări, cu o singură modificare: ceilalți bucureșteni implicați, printre care însuși
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
limbajului gazetăriei de senzație, hiperbolizat artificial și împins până la granița cu ridicolul, așa cum consideră în unanimitate comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția lui Boris Sarafoff nu
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
orice ins certat cu justiția și care, din temeinice motive personale, se află în căutarea unei noi identități, poate ghibăci în recuzita metamorfozelor cu putință felurime de bărbi, de peruci, de tichii, de costume și de măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău, își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
a fost cazul meu, aveam figura disperată a mamei care și-a lăsat copilul într-un oraș nesigur... Nu se vindeau bilete și țin minte că am urcat în primul tren spre Brașov; doar în câteva vagoane erau pasageri, cu toții înfrigurați și coborând firește la Ploiești, la Sinaia, sau cel mult la Predeal. Urc în primul vagon, întreb dacă merge cineva la Brașov și văd uimire și spaimă pe chipul tuturor, Brașov, ce să caute acolo, doar se trage, ei nu
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
prieten și-a arogat un fir narativ sau șiret cu care ar fi vrut să mă lege de picioare în cărămidă vezi mereu și mereu o pornim din vechi vise ce n-au apucat să se acrească de prea iute înfriguratului foc al certurilor cu privire holbată hormonal la cheile situațiilor patinate damnate amendate amonte arlechin arhaic chibiț patinate cu frumoase stângăcii-labirint nepietruite la timp agățate în cărnuri mai înalte cu muzica deși tot ne mai puneam o carte sub picioare
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
de brocart am scris cu mîna mea cu mintea mea poemul acesta am scris cu inima mea acest cuvînt pe care să-l pui acolo în sfeșnicul cubic de sticlă să te ardă la degete să-ți încălzească mîinile tale înfrigurate 13. cîntul tău de melopee dulcea, dulcea-mi azalee galbenă și smaragdee trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți 1. am dezghiocat, am dat la o parte pătura de pămînt a mormîntului într-o duminică de toamnă-n octombrie
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
Din sine. Invocă parabola păstorului Care și-a pierdut oile Și a plecat în Lună. Nu te mai întreba nici tu, Nici cei care te vor urma, Cu ce le hrănește bietul de el, În afară de piatră sărată După cum nici mieii înfrigurați De atâta distanță De la Pământ până la ei. Doar Duhul Sfânt plutește Pe deasupra tuturor. Pietre și aer, semințe de flori sterpe Nu se găsesc în Lună. Pământul n-a transportat pilde Și acolo. Ele au rămas ale noastre, Dacă avem flori
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]