227 matches
-
vânt mai bătrân, de strâns. Vânturile de septembrie, octombrie, sunt vânturi bogate. Vânturile din postul Crăciunului și din Câșlegi, dacă nu vor avea tărie, atunci își fac pe urmă a lor. Vânturile cele mari, primăvara, sunt pentru ca să desfacă mugurul, să înfrunzească pădurea, iar cele de toamnă să deie frunza jos, să usuce, să desfrunzească."171 Fie că este activ, "motor al vieții", ilustrând pulsiunile lăuntrice ale omenescului, sau năvalnic, ca dezlănțuire a stihiilor primordiale, vântul repune lumea în ordine, convertind-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-am văzut / Pajură păjurată / Și cu foc înfocată. / Pajură păjurată, / Un` te duci așa-nfocată? Mă duc codrii să-i pârlesc, / De verdeață să-i gătesc, / Și văile să le sec, / Și pietrele să le crep! / Lasă codrii să-nfrunzească / Și văile să-nverzească / Și pietrele ca să crească, / Da tu te du mai bine în lume, / Peste lume, / La ursitul meu aanume, / Cu foc îl încinge, / Cu foc îl aprinde, / Foc la gura cămeșii îi bagă, / La inimă i-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vara între 23 aprilie și 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie (Sântilie), iar iarna se desfășoară între 26 octombrie și 23 aprilie, miezul iernii fiind Sânpetru de iarnă (16 ianuarie). Dacă Sângiorzul încuie iarna și înfrunzește codrul, Sâmedru încuie vara și desfrunzește codrul.101 Înnoirea timpului calendaristic avea loc în noaptea de Sâmedru, prin aprinderea focului ritualic, în care se împlânta un brad verde pentru a fi incinerat, iar pe coastele dealurilor se rostogoleau roți de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de rezonanță a unor stări sufletești; când Regele Pescar era bolnav, văzduhul era "tras prin tină, un sclav", vântul era "galben în risipă, pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezie: copilăria, hora, comorile, dorul, descântece de dragoste, întoarcerea dezrădăcinatului, icoane aflate sub semnul poeziei lui Lucian Blaga și, din când în când, a lui Arghezi. Dragostea și nunta sunt invocate în incantații biblice, nașterea înseamnă îndumnezeire: "Și roiam, înfloream, înfrunzeam, mă-ndumne-zeiam/ în zori lumea era gata de nunta.". Dumnezeu răspândit în univers ne amintește de panteismul arghezian: " Cineva trece prin oameni și arbori". Ca și la Blaga, omul devine o prelungire a peisajului. Tot universul tradiției se subordonează în poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când s-au făcut probele filmate. La Bughea, undeva pe lângă Câmpulung Muscel.... Scenograful a amenajat o culă veche, a bătut pereții cu pământ amestecat cu paie și cu pleavă de la grâu s-a filmat în interior; apoi afară unde pădurea înfrunzise, iarba era de un verde dureros, smălțuită cu flori galbene de păpădie și se auzea clopotul de la biserica din sat. Am plecat la București și ne-am întors peste o săptămână, după zilele de Paști. Și, minune! Pereții din culă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și la poartă, ca să se împrourească* sosirea primăverii. înspre ziua de Sf. Gheorghe, se pune în stîlpii porții răchită în brazde, ca să prindă bucatele ca răchita. Se crede că nu e bine a coase afară pînă ce răchita n-a înfrunzit. Răsădire Să nu răsădești nimic cînd e lună nouă, că fac viermi la rădăcină și se usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înțeles limpede pentru cavalerii Mesei Rotunde, dar și pentru alte momente mitico-istorice. „Înainte chiar de a i se răspunde unde este Graalul, pronunțarea corectă a întrebării juste aduce după sine o regenerare cosmică, pe toate nivelurile realității: apele curg, pădurile înfrunzesc, fertilitatea coboară pe pămînt, virilitatea și tinerețea regelui sunt restaurate”. Autorul comentariului valorifica ideea de „regenerare cosmică” transferînd-o pe plan moral, în folosul generației sale, cînd scria, la 1938, articolul despre Parsifal: „Episodul acesta din legenda lui Parsifal mi se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ocupați să se vândă între ei, iar eu tot aici, în port, în toate zilele de lucru. Duminica, la biserică și la cimitir. Au trecut Dunărea pe la Giurgiu în zorii zilei. Primăvara încă nu lăsase locul verii, deși codrul era înfrunzit și lanurile erau verzi ca mătasea. Soarele ardea, era vremea cireșelor și doamna Ilinca își dorea să ajungă cât mai grabnic acasă la Mărgineni, dar porunca de la vodă le-a fost înmânată într-un răvaș semnat: Ioan Șerban Cantacuzino Basarab
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-aș fi rugat și eu! — De asta am vrut să te văd. La noapte se schimbă. — Ce se schimbă? — Toate. La noapte pleacă iarna și vine vara. Se leagă rodul pomilor, înfrunzește codrul. La noapte vine Sângiorz călare pe cal alb și sfințește totul. Dacă nu mă fac bine la noapte, nu mă mai fac niciodată! Te chemasem să-ți spun că vreau să plec la Mogoșoaia să mă spăl cu rouă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare slavă. 31. El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă. 32. De la smochin învățați pilda lui: Cînd îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. 33. Tot așa, și voi, cînd veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la ușă. 34. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. De regulă, în iubire te atinge un glonț rătăcit. Iubirea adolescentină poate înfrunzi și stâlpii de telegraf. Robește-mă iubire să mă simt și eu împărat! Iubirea crește și din potrivniciile ei. Marile iubiri sunt necondiționate. Iubirea - o altă sublimă dezordine. Don Juan - acest cascador al iubirii. Prea mulți oameni confundă iubirea cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade În ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Sonata quasi una fantasia În miez de noapte. Astăzi nu prinzi Europa Liberă. 2 mai Au Înfrunzit stejarii. Nopțile se scurg greu. Nu mai Încap În nici o rigolă. Am presimțirea unor vremuri tulburi. 10 mai Concertul nr. 1 pentru pian de Beethoven. Noaptea alergi spre o margine de București. Ascunzi În hornul unei sobe o revistă Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu mă mai întorc, înțelegi? Există un point non-retour și eu am trecut de el, înțelegi? Acum când știu cum arată primăvara, nu vreau s-o mai fac!“ El tăcea scormonind cu vârful pantofului în nisip. Copiii chiuiau, arborii erau înfrunziți, zburau păsări mici, mame tinere împingeau cărucioare, de undeva se auzea o horă năbădăioasă. „Nu știu ce simți, acum cred că încep să înțeleg, m-ai luat prin surprindere și pe mine. Eram convinsă că o să te lase totul rece, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grădină... și bem o cafeluță... Și Lebedev îl trase pe prinț de mână. Ieșiră din cameră, traversară curtea mică și intrară pe o portiță. Într-adevăr, aici era o grădină foarte mică și foarte drăguță, în care, datorită timpului frumos, înfrunziseră toți copacii. Lebedev îl așeză pe prinț pe o bancă verde din lemn, la o masă verde, cu picioarele înfipte în pământ, ocupând locul din fața lui. Peste câteva clipe veni și cafeaua, pe care prințul nu o refuză. Lebedev continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era o fată de Împărat ce rămâne grea din Sfântul Duh . Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de lemn de pădureț uscat În gură; la care va Înfrunzi, acela i-a făcut copilul. Numai la un unchiaș a slobozit lemnul frunze și floare. Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează În legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce a ajuns la un om
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
era o fată de împărat ce rămâne "grea din Sfântul Duh". Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de "lemn de pădureț uscat în gură; la care va înfrunzi, acela i-a făcut copilul". Numai la un unchiaș "a slobozit lemnul frunze și floare". Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează în legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce-a ajuns la un om
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Hyla arborea, la Picus viridis, Dendrocopos major - picior cu patru degete puternice ( două îndreptate anterior și două posterior ), cioc lung, puternic și ascuțit , aripi scurte, pene tari fără puf . Aspectul sezonier : vernal ( primăvara târzie ) arborii înfrunziți cu flori scuturate arbuști înfrunziți cu fructe mici plantele ierboase de vară înflorite și unele cu fructe 7.4. Valorificarea instructiv educativă a studiului avifaunistic în cadrul vizitei didactice la Muzeul de Istorie Naturală Iași Clasa : a VI-a Obiectul : Zoologie Locul desfășurării: Muzeul de Istorie
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
păli, a (se) răci, a (se) slăbi, a (se) spuzi, a (se) știrbi (derivate); ● nereflexive: a ațipi, a degera, a deveni, a evolua, a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a involua, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni, a naufragia, a năpârli, a răguși (primare); a adormi, a amorți, a amuți, a asurzi, a cheli, a clocoti, a crește, a decădea, a dospi, a flămânzi, a fuziona, a îmbătrâni, a încărunți, a îngheța, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
e) emisie de sunete, miros, substanțe: La saună, se asudă/se transpiră mult; (f) aspectuale: nu există nereflexive primare. Verbe de schimbare de stare ca a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni nu acceptă diateza impersonală pentru că nu pot avea subiect uman. Pentru unele verbe care descriu o configurație spațială (a apune, a asfinți, a bălti, a răsări) explicația este aceeași; pentru verbe ca a avansa, a coti
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
involuat, -ă nom. involuarea A ÎMBOBOCI Trandafirul japonez a îmbobocit part. îmbobocit, -ă nom. îmbobocirea (îmbobocitul − rar) A ÎNCOLȚI Cartofii încolțesc primăvara part. încolțit, -ă nom. încolțirea, încolțitul A ÎNFLORI Cireșii înfloresc primii part. înflorit, -ă nom. înflorirea, înfloritul A ÎNFRUNZI Copacii înfrunzesc primăvara part. înfrunzit, -ă nom. înfrunzirea, înfrunzitul A ÎNMUGURI Pomii înmuguresc primăvara part. înmugurit, -ă nom. înmugurirea, înmuguritul A MOCNI Focul mocnește în sobă part. mocnit, -ă nom. mocnirea A NAUFRAGIA O navă a naufragiat în Canalul Suez
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nom. involuarea A ÎMBOBOCI Trandafirul japonez a îmbobocit part. îmbobocit, -ă nom. îmbobocirea (îmbobocitul − rar) A ÎNCOLȚI Cartofii încolțesc primăvara part. încolțit, -ă nom. încolțirea, încolțitul A ÎNFLORI Cireșii înfloresc primii part. înflorit, -ă nom. înflorirea, înfloritul A ÎNFRUNZI Copacii înfrunzesc primăvara part. înfrunzit, -ă nom. înfrunzirea, înfrunzitul A ÎNMUGURI Pomii înmuguresc primăvara part. înmugurit, -ă nom. înmugurirea, înmuguritul A MOCNI Focul mocnește în sobă part. mocnit, -ă nom. mocnirea A NAUFRAGIA O navă a naufragiat în Canalul Suez part. naufragiat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]