227 matches
-
doua se afla partea cortului care se chema "Locul preasfînt." 4. El avea un altar de aur pentru tămîie, și chivotul legămîntului ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legămîntului. 5. Deasupra erau heruvimii slavei care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6. Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții care fac slujbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
gravată apoi imaginea Minervei și atârnată masca fioroasă a Gorgonei” (47, p. 17). De asemenea, lancea aruncată de Romulus s-a înfipt în Colina Palatină, colină pe care a fost întemeiată cetatea Romei. Lancea ar fi prins rădăcini și a înfrunzit, devenind un „copac cu crengi mlădioase” (Ovidiu, Metamorfoze, XV ; Plutarh, Romulus, XX). Colina, lancea și arborele sunt reprezentări simbolice similare și, de multe ori, interșanjabile. Ele definesc același concept cosmologic : Axis mundi. Conform unei alte legende, din același ciclu (Titus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dacă încetezi să mai pui întrebări și aștepți să vină mama ta la tine. Ai răbdare. Dar..., insistă el, dar, domnule... Lui Sampath începu să-i vâjie capul. De ce oare era omul ăsta așa de enervant? Se uită înspre bulevardele înfrunzite din jurul său și privi plin de toane în zare. Spionul de la Societatea Ateistă părea mai fericit. Era clar că Sampath rămăsese fără replică în fața întrebărilor sale abile și încerca din răsputeri să îl evite. Se retrase în spatele unui copac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mi moare. În pieptul tău cel tânăr se revarsă, Atâta stângăcie, de întuneric viu Departe în lumină, mi-e viața ce-ți apasă, Chemarea din tăcerea unui sărut pustiu. El a plecat cu liniștea de ceruri în durere, Să-ți înfrunzească dragostea pe un apus de soare Și sugrumată-i lumea cu vorbele-ți mizere Prin ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale egale. Trunchiurile se prelungeau cu câte un mănunchi format din opt ramuri, lungi de câțiva metri, constituind armătura de boltă gotică. Butașii prinseseră rădăcini și înmugureau, înfrunzeau și înfloreau în fiecare primăvară. Coloanele, colonetele, stâlpii, capitelurile, pilaștrii, ogivele și arcadele edificiului se ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ghirlande putrid luxuriante ale acestei proze ce se constituie nu arar în propria paștișă, cu descripții de vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
filială, au sosit și cei doi, cu mașina. La suprafață, focul era considerat a fi stins. În adânc, Însă, creștea vulcănește. La o următoare Întâlnire, prin pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o să-ți cumpăr o rochie verde, o rochie de frunze și de iarbă. Doamne, cum o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
retraseră, nu tăcuți sau aparent rușinați, ci strigând chiar mai tare și pretinzând că indigestia lui Baba era vina celor care se certau cu ei. Sampath își aminti de extazul său timpuriu din livadă. Fusese o poveste de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care nu mai exista de ani de zile, mi-a fost greu să-mi explic, chiar și mie, de ce venisem. De ce stă În stradă și privește nedumerită geamul până la care ajung crengile platanului? Ce bine știe cum Înaintează umbra crengilor Înfrunzite de la ceas la ceas, acoperind pe rând colțurile camerei ei, la această vreme de sfârșit de aprilie... Când deschide geamul, crengile Înfrunzite Îi intră În odaie cu mirosul de verde, melodios, cu lumina aurie, catifelată, Sonate für Klavier und Violine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial; și ți se pare că ești în stare să atingi frumusețea de parcă ar fi un lucru palpabil; și simți, un fel de comuniune intimă cu adierea vântului, cu copacii care înfrunzesc, cu irizațiile apelor râului. Te simți ca un Dumnezeu. Îmi poți explica acest fenomen? Și-a ținut ochii ațintiți asupra mea până când am terminat de vorbit, apoi a întors capul. Pe fața lui era o expresie ciudată și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta că unii oameni sunt născuți unde nu trebuie. O întâmplare i-a aruncat într-un anumit mediu, dar ei au întotdeauna nostalgia unui cămin pe care nu l-au cunoscut. Sunt ca niște străini în mediul lor, și aleile înfrunzite pe care le-au cunoscut în copilărie sau străzile aglomerate pe care s-au jucat rămân doar un loc de trecere. S-ar putea ca ei să-și petreacă întreaga viață ca niște străini printre neamurile lor și să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
reținut de atunci că pădurea de fag este acea pădure care se caracterizează prin lipsa altor specii. Primăvara frunzișul apare mai târziu în comparație cu alte specii. Legenda care circulă prin partea locului spune că Dumnezeu a orânduit așa ca fagul să înfrunzească mai târziu, astfel ca soarele să ajute ieșirea la suprafață a ghiocelului, leurdei și a altor plante. După ce zăpada se topește complet, vântul de primăvară usucă pământul și apar primii muguri de fag și-n scurt timp apar frunzele odată cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu e cel mai important aspect al acestei povestiri... Am întâlnit-o pe drum, am zărit-o din depărtare, bluza ei verde de vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia, îi vârî un deget în gură. Scoase gogoloiul de gumă și-l aruncă în întuneric. - Să scăpăm de asta; nu vreau să-mi înfrunzi uretra cu baloane. După ce m-am familiarizat puțin cu comenzile, am pornit motorul și-am traversat curtea din față spre drumul de racord. Deasupra noastră, pe Western Avenue, fluxul de trafic își croia poticnit drum spre Aeroportul Londra. Vaughan deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
azi peste tot zboară fluturi e prea puțin loc între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că ochii sunt porți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru tot ce-nsemni, în viața mea! Din trupul tău ... Eu, aș putea preface lacrimile tale în pietre scumpe și mărgăritare. Dar sufletul ți-e așa curat și pur, Ca să-l ascund în perle nu mă-ndur... Din ochii tăi aș înfrunzi copaci, Uscați de timp ca tineri iar să-i faci Din crudul lor pe crengi să năpădească Desiș de verde pui să cuibărească ... Pe buzele-ți angelic arcuite, Aș înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Capitolul 6 Ierusalim, luni, 7.27 p.m. Strada era blocată, pe ambele părți erau parcate mașini cu roțile din spate urcate pe trotuar. Era un cartier cu reputație bună, Maggie putea să-și dea seama de atâta lucru: copacii erau înfrunziți, mașinile - BMW-uri și Mercedesuri. Șoferul se chinuia să treacă, în ciuda discretului steguleț american ce flutura pe capotă. Vremea se răcise la DC. Aici era cald chiar și seara târziu; copacii răspândeau un miros dulceag, lipicios. Aleea din fața clădirii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o cântă trăgănat Codrului de legănat. Nime-n juru-i nu era Numai mierla fluera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Ce cați tu, băiet, pe - aice? Zice codrul liniștit; M-am pus de am înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit". Iară valurile sună Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mânce oameni săraci; Mânce lupii pe dracul O nu mânce d-ortacul. 51 Tragănă, nană, tragănă, În frunza de păr galbănă, Că și eu mi-am trăgănat De frunza s-o legănat. 52 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 154 {EminescuOpVI 155} 53 Vine badea de la plug Zicând în frunză de rug, Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numai d'o cărare-mi lasă Și-o șiruță de telechiu Să-mi semăn un pic de tenchiu. 222 Eu mă duc, codrul rămâne, Frunza plânge după mine. 223 Pădure, dragă pădure, Sufletul să ți se-ndure, Ien grăbește de-nfrunzește: Multă lume te dorește. 237 {EminescuOpVI 238} 224 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 225 Cântă puiul cucului La poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de tenchiu. 222 Eu mă duc, codrul rămâne, Frunza plânge după mine. 223 Pădure, dragă pădure, Sufletul să ți se-ndure, Ien grăbește de-nfrunzește: Multă lume te dorește. 237 {EminescuOpVI 238} 224 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 225 Cântă puiul cucului La poalele nucului, Ș-așa-mi cântă de frumos De cădeau frunzele jos; Iar mai jos la rădăcină Cântă cuca cea bătrână, Ș-așa-mi cântă de cu foc De stau apele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cheea și vin iar cinci oameni de fier. - Ce vrei, stăpîne? - Până mâne dimineață să fie un palat tot de steclă, și poleit cu aur și să fie o cărărușă despărțită prin pomi ș-un pom să-nflorească, unul să-nfrunzească, unul să-i pice frunza, să nu fie doi de-un fel. Și cărărușa să fie de catifea cu iarbă de catifea. Și la fiecare pom să stee câte - un soldat cu sabia scoasă. Și paserile să cânte așa de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]